Decizia nr. 181/2016

Daniel Marius Morar

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Miron în Dosarul nr. 1.614/108/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.207D/2015.

2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.208D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași norme procesual penale, excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.615/108/2015 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

4. La apelul nominal, lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 1.208D/2015 la Dosarul nr. 1.207D/2015. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.208D/2015 la Dosarul nr. 1.207D/2015, care este primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, invocând, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 126 din 3 martie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

7. Prin Încheierile penale nr. 97/DL și, respectiv, nr. 98/DL din 9 iulie 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.614/108/2015 și, respectiv, nr. 1.615/108/2015, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Miron în cadrul contestațiilor formulate împotriva încheierilor nr. 49 din 30 iunie 2015 și, respectiv, nr. 46 din 23 iunie 2015, pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Arad, prin care s-au respins, ca inadmisibile, cererile de revizuire a încheierilor penale nr. 32 din 12 mai 2015 și, respectiv, nr. 36 din 26 mai 2015, pronunțate de aceeași instanță, prin care a fost admisă propunerea procurorului de prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul autor al excepției.

8. În motivarea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost reținută în încheierea de sesizare, autorul susține că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că exclud din sfera hotărârilor judecătorești susceptibile de a fi atacate cu revizuire acele hotărâri definitive pronunțate în materia măsurilor preventive. Apreciază că interpretarea conform căreia sunt supuse revizuirii doar acele hotărâri judecătorești care privesc fondul cauzei, fiind excluse hotărârile definitive privind măsurile preventive, este contrară dispozițiilor constituționale ale art. 21, 23 și 53.

9. Curtea de Apel Timișoara - Secția penală opinează că prevederile procedurale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Arată că practica judiciară a statuat că revizuirea privește hotărâri prin care se evocă fondul cauzei, în acest sens fiind Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii. Totodată, arată că, în ceea ce privește măsurile preventive, inculpatul are la îndemână calea de atac a contestației și poate solicita oricând revocarea sau înlocuirea acestora, soluția cu privire la aceste cereri fiind, de asemenea, supusă contestației. Face referire la jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

11. Avocatul Poporului își exprimă opinia, atât în Dosarul nr. 1.207D/2015, cât și în Dosarul nr. 1.208D/2015, în sensul că dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens, face referire la Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a statuat că "sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal". Așadar, încheierile prin care se dispune luarea unor măsuri preventive nu pot face obiectul revizuirii, întrucât prin acestea nu se soluționează fondul cauzei. Totodată, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 38 din 11 ianuarie 2007 , în care s-a reținut că luarea măsurii arestării preventive și, dacă este cazul, menținerea acesteia în cursul judecății, nu implică pronunțarea instanței de judecată asupra fondului procesului, adică și asupra vinovăției inculpatului, ci numai asupra legalității și temeiniciei măsurii privative de libertate. Arată că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiect al excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, însă din analiza excepției de neconstituționalitate reiese că autorul acesteia critică, în realitate, dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală. În aceste condiții, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală cu următorul conținut: "Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (...)"

15. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor art. 21 privind liberul acces la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 23 referitor la libertatea individuală și ale art. 53 relativ la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, din Constituție.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, realizând un control de constituționalitate al dispozițiilor art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală - potrivit cărora "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă" - din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în cauza de față, a pronunțat

Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având ca obiect normele procesual penale ale art. 452 alin. (1) pentru considerente ce sunt aplicabile și în prezenta cauză.

17. Astfel, în motivarea soluției sale, în paragrafele 42-45 ale

Deciziei nr. 126 din 3 martie 2016 , Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță - sentințe - sau la instanța de apel - decizii, iar cât privește hotărârile pronunțate anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, acestea puteau rămâne definitive și la instanța de recurs (decizii). În același sens reglementau și normele art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit cărora puteau fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. De asemenea, referindu-se la hotărârile supuse revizuirii, Codul de procedură penală din 1936, republicat, le caracteriza ca "nesusceptibile de a mai fi atacate pe vreo altă cale ordinară sau extraordinară de atac" (art. 417).

18. Curtea a reținut, totodată, că revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești; or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Curtea a observat că sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii. Curtea a reținut, de asemenea, că la acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea a reținut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă, observând că sunt hotărâri care nu rezolvă fondul cauzei toate încheierile date pe parcursul judecății, sentințele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare.

19. Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Așa încât, având în vedere caracterul revizuirii de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, Curtea Constituțională fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, Curtea a constatat că dispozițiile art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.

21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Miron în dosarele nr. 1.614/108/2015 și nr. 1.615/108/2015 ale Curții de Apel Timișoara - Secția penală și constată că dispozițiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 martie 2016.