Decizia nr. 491/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Ion Roșu și Bogdan Roșu în Dosarul nr. 108/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 478D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 28 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 108/1/2020/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Roșu și Bogdan Roșu într-o cauză penală având ca obiect soluționarea contestației în anulare a unei decizii penale pronunțate în anul 2019 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin care au fost soluționate apelurile declarate în cauză împotriva unei sentințe penale pronunțate în anul 2017 de către Curtea de Apel București - Secția penală.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

sunt neconstituționale și contravin celor statuate de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 685 din 7 noiembrie 2018

și

nr. 417 din 3 iulie 2019 , deoarece modalitatea de desemnare a membrilor completului de judecată care a pronunțat decizia penală contestată în cauză încalcă dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești.

6.

Astfel, desemnarea membrilor completului de judecată s-a realizat printr-un act administrativ emis de către colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu se poate substitui voinței legiuitorului constituant și nu poate prelua atribuții jurisdicționale precum cele privind desemnarea membrilor completelor. În interpretarea

Legii fundamentale , Curtea Constituțională a statuat că procedura de judecată se stabilește prin lege, atât compunerea instanței supreme, cât și regulile de funcționare a acesteia fiind fixate prin lege organică. Atunci când legiuitorul constituțional se referă la compunerea instanței supreme - noțiune autonomă folosită de

Constituție

- nu are în vedere numărul total de judecători al acesteia, ci organizarea și compunerea secțiilor, secțiilor unite și completelor de judecată care realizează funcția jurisdicțională. Ca atare, aspectele referitoare la compunerea instanței judecătorești au fost calificate drept norme de procedură de ordine publică, iar încălcarea lor atrage nulitatea absolută a actelor pronunțate de un astfel de complet de judecată. O astfel de interpretare asigură coerență acțiunii puterii judecătorești, garantând, totodată, independența și imparțialitatea judecătorului. Între aceste garanții se înscrie caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât și al compunerii completului de judecată instituit prin lege. O astfel de viziune asigură coerență acțiunii puterii judecătorești, garantând, în același timp, independența și imparțialitatea judecătorului. Dreptul la un proces echitabil are la bază exact cele două caracteristici esențiale, iar încălcarea reglementărilor referitoare la compunerea instanței chiar de către aceasta atrage, în mod cert, o suspiciune/îndoială rezonabilă cu privire la posibilitatea ca instanța să nu fie independentă sau imparțială.

7.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , paragrafele 177 și 178, instanțele judecătorești, astfel cum sunt reglementate prin

Constituție

și prin

Legea nr. 304/2004 , își realizează funcția de înfăptuire a justiției prin intermediul judecătorilor organizați în complete de judecată. Pentru ca organizarea puterii judecătorești să nu devină în sine aleatorie și pentru a nu permite apariția unor elemente de arbitrar, legiuitorul constituant a stabilit că procedura de judecată se fixează prin lege, iar în ceea ce privește Înalta Curte de Casație și Justiție, a consacrat faptul că atât compunerea sa, cât și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică. Modul de desemnare a membrilor completelor de 3 judecători prin mijlocirea unui act administrativ cu caracter normativ nu încalcă exigențele constituționale ale

art. 126 alin. (4) , întrucât actul administrativ nu face altceva decât să organizeze executarea legii, iar desemnarea membrilor completelor de judecată la propunerea președintelui de secție și cu aprobarea Colegiului de conducere nu este de natură să afecteze cerința independenței și imparțialității obiective a completelor.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată, în esență, că în ceea ce privește stabilirea compunerii completelor de judecată, complementar reglementării principiului repartizării aleatorii a dosarelor și principiului continuității, legiuitorul organic a prevăzut atât regula că această prerogativă revine colegiilor de conducere ale acestor instanțe, în acest sens fiind dispozițiile criticate, cât și excepții de la această regulă (spre exemplu, în cazul completelor de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, atunci când legea impune în mod expres desemnarea completelor prin tragere la sorți -

art. 32 din Legea nr. 304/2004 ). Regula stabilită de legiuitor în cuprinsul

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

nu este de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil ori independenței justiției, câtă vreme legiuitorul a prevăzut înființarea la nivelul fiecărei instanțe judecătorești a unui colegiu de conducere, organism colegial format din președinte și judecători ai acelei instanțe, aleși de adunarea generală a judecătorilor, „care hotărăște cu privire la problemele generale de conducere ale instanței“, iar „hotărârile colegiului de conducere se adoptă cu votul majorității membrilor săi“, așa cum prevăd dispozițiile

art. 49 alin. (1)

și

(3) din Legea nr. 304/2004 . Oportunitatea creării unor astfel de organisme, care să aibă măcar un rol consultativ, este de altfel subliniată și în Avizul nr. 19 (2016) - Rolul președinților de instanțe, adoptat de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE), unde se arată că „Instanțele sunt, în esență, organe colegiale. CCJE încurajează înființarea unor organisme formate din judecători ai instanței, care să aibă un rol consultativ și să coopereze cu președintele instanței, oferind consiliere cu privire la chestiuni esențiale“. Așadar, faptul că dispozițiile legale criticate au prevăzut stabilirea compunerii completelor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanței și nu au prevăzut o modalitate de „compunere aleatorie“, așa cum susțin autorii excepției, spre exemplu, prin tragerea la sorți a membrilor acestora, constituie o altă opțiune a legiuitorului, permisă și posibilă. În plus, conform legii, procedura de stabilire a membrilor completului prin tragere la sorți este prevăzută în cazuri în care este necesară nominalizarea unui număr redus de judecători ai instanței respective, completele în discuție având o competență clar reglementată de lege. Mai mult, atribuțiile conferite de legiuitor colegiului de conducere al instanței în ceea ce privește constituirea completelor de judecată nu pot pune în discuție garanțiile unei instanțe independente și imparțiale, în accepțiunea

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea Europeană a Drepturilor Omului stabilind că situația în care cel puțin jumătate din membrii unei instanțe sunt judecători, inclusiv președintele cu vot decisiv, constituie un indiciu puternic de imparțialitate. A fortiori sunt respectate garanțiile unei instanțe independente și imparțiale, în accepțiunea

art. 6 paragraful 1 din Convenție , în situația în care stabilirea compunerii completelor de judecată se realizează prin hotărâre a colegiului de conducere al instanței, organism colegial alcătuit exclusiv din judecători ai acelei instanțe, și doar judecătorii din cadrul acestor complete pot „rosti dreptul“, fiind independenți și supunându-se numai legii, așa cum prevede

art. 124 din Constituție . Pe de altă parte, chiar dacă norma criticată lasă o anumită marjă de apreciere colegiului de conducere al instanței, atribuția acestuia de a executa legea și de a stabili în concret compunerea completelor de judecată nu este una discreționară, ci este subsumată imperativului asigurării continuității completului, urmând să se țină seama și de alte principii care guvernează activitatea sistemului judiciar, precum necesitatea respectării specializării secțiilor din cadrul instanței ori necesitatea asigurării unui act de justiție de calitate - spre exemplu, judecătorii nou-promovați la instanțe superioare pot fi incluși în complete alături de judecători cu vechime și experiență mai mare; de asemenea, la alcătuirea completelor se poate ține seama de specializarea unui magistrat, ca parte a formării sale profesionale.

10.

Așadar, Guvernul apreciază că sunt neîntemeiate și criticile formulate prin raportare la

art. 73 alin. (3) lit. l)

și

art. 126 din Constituție , întrucât legea însăși prevede clar că stabilirea compunerii completelor de judecată se realizează prin hotărârea colegiului de conducere al instanței, iar opțiunea legiuitorului în sensul stabilirii compunerii completelor de judecată prin hotărâre a colegiului de conducere al instanței corespunde competenței sale constituționale de legiferare în domeniul organizării sistemului judiciar. În final, consideră că prevederile criticate nu numai că nu încalcă dreptul la un proces echitabil al părților, consacrat de prevederile

art. 21 alin. (3) din Constituție , ci, dimpotrivă, prevăzând necesitatea stabilirii compunerii completelor de judecată cu urmărirea asigurării continuității completului, acestea constituie o garanție a imparțialității actului de justiție și dau expresie acesteia.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile din

Constituție , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești“. La data de 16 decembrie 2022,

Legea nr. 304/2004

a fost abrogată prin

Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Însă, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

14.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua

privind reglementarea numai prin lege organică a organizării și funcționării instanțelor judecătorești și

art. 126 alin. (1)

și

(4)

privind instanțele judecătorești.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

vizează compunerea completelor de judecată la nivelul curților de apel, al tribunalelor specializate/tribunalelor și al judecătoriilor.

16.

Or, cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate - contestație în anulare judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție - vizează o hotărâre dată în apel de Înalta Curte de Casație și Justiție, autorii excepției fiind nemulțumiți de compunerea completului de judecată de la nivelul acestei instanțe.

17.

Așadar, problema de drept invocată de autorii excepției de neconstituționalitate se referă la modul de desemnare a membrilor completelor de 3 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și nu a membrilor completelor instanțelor ierarhic inferioare.

18.

Prin urmare, dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

nu au legătură cu soluționarea cauzei, deoarece numai reglementările legale care se referă la compunerea completelor de judecată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție au legătură cu cauza, iar nu și cele care vizează celelalte instanțe judecătorești.

19.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la condiția de admisibilitate a legăturii dispozițiilor criticate cu cauza în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, această condiție presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, criterii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24).

20.

Având în vedere acestea, potrivit

art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 , textul de lege criticat nu are legătură cu soluționarea cauzei și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Ion Roșu și Bogdan Roșu în Dosarul nr. 108/1/2020/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 octombrie 2023.