Decizia nr. 711/2024

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, excepție ridicată de Societatea Sami Plastic - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 3.256/329/2017/a2 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 454D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 491 din 3 octombrie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 100 din 4 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 3.256/329/2017/a2, Tribunalul Teleorman - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară. Excepția a fost invocată de Societatea Sami Plastic - S.A. din Suceava într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind anularea unui raport de expertiză judiciară.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate, prin raportare la cele statuate în

deciziile Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018

și

nr. 417 din 3 iulie 2019 . Se susține că, potrivit acestor decizii, actul colegiului de conducere al instanței judecătorești, organ administrativ cu caracter colegial, este unul administrativ. Astfel, întrucât actul astfel adoptat este unul administrativ, conținutul său nu poate viza aplicarea și interpretarea legilor de procedură, în speță modul de desemnare a membrilor completelor, care ține tocmai de aplicarea normelor procedurale. Prin urmare, se susține că un colegiu de conducere al unei instanțe judecătorești nu poate prelua atribuții jurisdicționale din sfera primară a puterii judecătorești. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești au, pe lângă activitatea jurisdicțională, și o activitate administrativă, care privește organizarea și funcționarea în concret a instanței, pentru realizarea funcției sale jurisdicționale, fiind reglementată prin lege și pentru aplicarea legii, printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în situația dată, prin regulament. Se arată că cele două laturi, cea jurisdicțională și cea administrativă, nu pot interfera între ele, niciuna neputând prelua obiectul activității celeilalte. Or, se susține că actele administrative privind organizarea și funcționarea instanței nu pot stabili compunerea completelor, nici procedura de judecată, în același mod în care nici hotărârile judecătorești pronunțate nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora.

6.

Se mai susține că, potrivit celor reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 417 din 3 iulie 2019 , organizarea completelor de judecată la care face referire

Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018 , paragraful 177, cuprinde în mod intrinsec ideea de constituire a acestora, potrivit legii, ceea ce exprimă obligația instanțelor judecătorești de a respecta legea și de a se supune acesteia și în consecință de a constitui completele de judecată potrivit legii.

7.

În acest context, se susține că lipsa reglementării unor compuneri aleatorii a completelor de judecată, precum și determinarea acestora prin hotărâri ale colegiului de conducere a curții de apel sunt în gravă contradicție cu principiul imparțialității și independenței instanței și cu dreptul constituțional și convențional la un proces echitabil. De asemenea, se susține că este încălcată obligația de legiferare prin lege organică și caracterul general obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale.

8.

Tribunalul Teleorman - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se consideră că textul de lege criticat a fost adoptat de legiuitor în aplicarea prevederilor

art. 124 - 126 din Constituție , care cuprind principiile generale potrivit cărora se organizează instanțele judecătorești și se realizează justiția, fără a conține nicio prevedere contrară textelor constituționale de referință. Se apreciază că legiuitorul constituant a lăsat la latitudinea legiuitorului ordinar modul concret de reglementare a problemelor care privesc organizarea instanțelor judecătorești.

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuității completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“

13.

La data de 16 decembrie 2022,

Legea nr. 304/2004

a fost abrogată prin

Legea nr. 304/2022

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Însă, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așadar, Curtea reține că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate din

Legea nr. 304/2004

își produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, astfel că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 .

14.

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil, în

art. 73 alin. (3) lit. l)

referitor la reglementarea prin lege organică a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, în

art. 126 alin. (1)

și

(4)

privind instanțele judecătorești și în

art. 147 alin. (4)

referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 6 paragraful 1 , referitor la dreptul la un proces echitabil, din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, a constatat constituționalitatea

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor invocate în prezenta cauză cu privire la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completelor de judecată.

16.

Curtea, prin decizia antereferită (paragrafele 33-37), a observat că se critică însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completelor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completelor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face în mod aleatoriu sau prin nominalizare. Curtea a apreciat că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.

17.

Cu privire la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a arătat că, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor complete cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează și situația litigioasă analizată, se constată că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

18.

Nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie realizat direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine

art. 61

și

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție .

19.

Curtea a mai reținut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești, fiind respectate exigențele

art. 21 alin. (3) din Constituție , astfel cum se interpretează, potrivit

art. 20 alin. (1) , și prin prisma exigențelor

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20.

Neintervenind elemente noi, de natură să se reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

21.

Pentru aceste considerente, în prezenta cauză nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 126 alin. (1)

și

(4)

privind instanțele judecătorești și în

art. 147 alin. (4)

referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Sami Plastic - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 3.256/329/2017/a2 al Tribunalului Teleorman - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Teleorman - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 decembrie 2024.