Decizia nr. 560/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Corina Elisabeta Mortun, Cristian Mihail Jalea și Otilia Platareanu în Dosarul nr. 10.972/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 403D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, în raport cu criticile formulate, întrucât determinarea sferei destinatarilor

Legii nr. 85/2014

este atributul legiuitorului, iar includerea regiilor autonome în acest domeniu prin legea generală, și nu printr-o dispoziție specială și derogatorie, ține de opțiunea acestuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 10.972/3/2016, Tribunalul București - Secția a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, excepție ridicată de Corina Elisabeta Mortun, Cristian Mihail Jalea și Otilia Platareanu (în calitate de creditori ai Regiei Autonome a Distribuției și Exploatării Filmelor România Film) într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 85/2014 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate, prin includerea regiilor autonome în rândul persoanelor juridice supuse dispozițiilor

Legii nr. 85/2014 , sunt neconstituționale deoarece, pe de o parte, instituie un tratament inechitabil și discriminatoriu pentru persoanele juridice sau fizice care intră în raporturi juridice cu astfel de entități economice, creanțele asupra acestora nefiind garantate. Or, regiile autonome, dat fiind statutul lor privilegiat, nu sunt niște simpli actori economici, ci sunt entități economice care acționează în numele statului, au un statut special în relațiile contractuale și o prezumție de solvabilitate pe care alți agenți economici nu o au, astfel că, pornind de la regimul juridic distinct, prevenirea insolvenței și mai ales declararea insolvenței regiilor autonome trebuie reglementate, în conformitate cu normele constituționale, printr-o lege specială, derogatorie de la dreptul comun reprezentat de

Legea nr. 85/2014 . Pe de altă parte, aduc o atingere gravă dreptului de proprietate publică sau privată a statului sau a administrației publice locale, în condițiile în care, potrivit

art. 5 din Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, regia autonomă este proprietara bunurilor din patrimoniul său, iar, în virtutea prevederilor criticate, teoretic, orice creditor ar putea cere, în procedura insolvenței, executarea unor bunuri care fac parte din proprietatea publică sau privată a statului.

6.

Tribunalul București - Secția a VII-a civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Ulterior sesizării, în dinamica legislativă, prevederile

art. 3 din Legea nr. 85/2014

au fost modificate prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 216/2022

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 iulie 2022, având o structură și un conținut care diferă de redactarea inițială. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

în redactarea anterioară modificărilor aduse prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 216/2022

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative, care au următorul cuprins: „(2) Procedura prevăzută de prezenta lege se aplică și regiilor autonome“.

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi, ale

art. 44 alin. (1)

privind dreptul de proprietate privată, ale

art. 135 alin. (1)

și

(2)

privind libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și ale

art. 136 alin. (2) ,

(3) , și

(4)

referitor la faptul că proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, bogățiile de interes public fac obiectul exclusiv al proprietății publice, iar bunurile proprietate publică sunt inalienabile.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia, în esență, sunt nemulțumiți de faptul că legiuitorul a stabilit că procedurile de insolvență prevăzute de

Legea nr. 85/2014

se aplică și regiilor autonome și că nu a reglementat această materie printr-un act normativ distinct numai pentru regiile autonome, având în vedere specificul acestora.

13.

În ceea ce privește regimul juridic al regiilor autonome, Curtea învederează că acesta a fost reglementat inițial prin

Legea nr. 15/1990

privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările și completările ulterioare, act normativ preconstituțional și care a fost receptat în noua ordine constituțională instaurată ca urmare a intrării în vigoare a Constituției din 1991. Potrivit prevederilor acestei legi, regiile autonome: (i) se organizează și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor și a gazelor naturale, poștă și transporturi feroviare -, precum și în unele domenii aparținând altor ramuri stabilite de Guvern; (ii) sunt persoane juridice și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară; (iii) se pot înființa prin hotărâre a Guvernului, pentru cele de interes național; pot fi reorganizate ca societăți reglementate de

Legea societăților nr. 31/1990, republicată

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local/hotărâre a consiliului județean sau prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, având ca unic acționar/asociat statul român sau unitatea administrativ-teritorială, iar dispozițiile de drept comun privind reorganizarea persoanei juridice rămân aplicabile. Prin actul de înființare a regiei autonome se vor stabili obiectul de activitate, patrimoniul, denumirea și sediul principal, iar în cadrul structurii regiei autonome se pot înființa uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale și alte asemenea subunități.

14.

În contextul legislativ în care era în vigoare

Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006 (în prezent abrogată), act normativ ce reglementa o procedură generală în materie de insolvență care se aplica anumitor categorii de debitori aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă, având drept scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, această lege prevedea la

art. 151

că „procedura aplicabilă regiilor autonome aflate în stare de insolvență se va stabili prin lege specială“. Întrucât până la soluția normativă criticată cuprinsă în

Legea nr. 85/2014

nu era adoptat un act normativ care să reglementeze procedura insolvenței regiilor autonome, având în vedere că au existat regii autonome care s-au confruntat cu situații de blocaj financiar, urmate de apariția stării de incapacitate de plată a datoriilor către diverși creditori, în special bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, în condițiile de criză economică prelungită ale acelei perioade, s-a impus adoptarea de reglementări privind procedura insolvenței, context în care legiuitorul delegat a adoptat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2013

privind declanșarea procedurii insolvenței la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta-Turnu Severin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 10 septembrie 2013, Guvernul expunând argumentele care au stat la baza recurgerii la procedura constituțională a delegării legislative, atât în preambulul acestei ordonanțe de urgență, cât și în nota de fundamentare.

15.

Proiectul de lege privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, concretizat prin

Legea nr. 85/2014 , a avut o viziune integratoare de natura unui cod al insolvenței, cuprinzând legislația generală aplicabilă tuturor operatorilor economici, legislația specială aplicabilă instituțiilor de credit și societăților de asigurare/reasigurare, reglementarea grupurilor de societăți, a insolvenței transfrontaliere și instrumentele de prevenire a insolvenței. În acest context, legiuitorul a renunțat la enumerarea categoriilor de debitori cărora le sunt aplicabile procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, astfel cum erau precizate în legislația anterioară, și a făcut trimitere la profesioniști, astfel cum sunt definiți de

Codul civil , respectiv „sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere“, noțiune care include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, așa cum acestea erau prevăzute de lege la data intrării în vigoare a Codului civil, fiind incluse în categoria profesioniștilor și regiile autonome. Cu toate acestea, legiuitorul a evidențiat distinct regiile autonome tocmai pentru a arăta că vidul legislativ referitor la lipsa de reglementare a procedurilor de insolvență a regiilor autonome a fost eliminat prin

Legea nr. 85/2014 , statuând în mod concret la

art. 3 alin. (2)

faptul că procedurile prevăzute de această lege se aplică și acestei categorii de profesioniști. De altfel, așa cum s-a arătat și la obiectul excepției de neconstituționalitate, în dinamica legislativă, dispozițiile

art. 3

au fost modificate, iar în prezent

alin. (1)

conține o normă generală care dispune că „procedurile prevăzute de prezenta lege se aplică profesioniștilor, astfel cum sunt definiți la

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată , cu modificările ulterioare, cu excepția celor cu privire la care se prevăd dispoziții speciale în ceea ce privește regimul prevenirii insolvenței și al insolvenței lor (...).“

16.

Așadar, prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în redactarea criticată, sunt tocmai o aplicare atât a normelor legale în materie, cât și a celor cuprinse în

art. 126 alin. (2) din Constituție , în virtutea cărora legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, astfel cum este procedura insolvenței, având drept scop crearea cadrului legislativ privind procedura insolvenței regiilor autonome, care este o procedură concursuală, colectivă și egalitară și concură la acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, respectiv la protecția proprietății acestuia, în condițiile legii.

17.

De altfel, dispozițiile constituționale nu statuează cu privire la modalitatea prin care să se realizeze procedura insolvenței, ci prevăd la

art. 135 alin. (2) lit. a)

și

b) din Constituție

obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, legiuitorul fiind ținut de respectarea principiului legalității prevăzut de

art. 1 alin. (5) din Constituție , potrivit căruia „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“.

18.

În acest context, Curtea reține că și jurisprudența Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Decizia din 10 martie 1981, pronunțată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenței, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control al folosirii acestora, în concordanță cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adițional la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

(în acest sens, a se vedea și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 iulie 2003, pronunțată în Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67, și

Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 30 ianuarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 5 iulie 2018, paragraful 38).

19.

Referitor la celelalte aspecte învederate prin motivarea excepției de neconstituționalitate cu privire la modalitatea de reglementare a insolvenței regiilor autonome, în continuarea considerentelor mai sus menționate, Curtea reține că asemenea critici nu intră în competența de soluționare a instanței de contencios constituțional, deoarece, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, întrucât singura autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul, astfel cum dispune

art. 61 alin. (1) din Constituție , și, prin urmare, stabilirea sferei destinatarilor

Legii nr. 85/2014

este atributul legiuitorului, iar includerea regiilor autonome în acest cadru legislativ ține de opțiunea acestuia.

20.

Ca atare, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

21.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Corina Elisabeta Mortun, Cristian Mihail Jalea și Otilia Platareanu în Dosarul nr. 10.972/3/2016 al Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și constată că dispozițiile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 216/2022

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2014

privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și a altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VII-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 31 octombrie 2023.