Decizia nr. 548/2023

Articolul 59

alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 : „Împotriva hotărârii date în contestație se poate face apel în termen de 48 de ore de la pronunțare, la instanța ierarhic superioară.“;

–

Articolul 483

alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă : „De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“

19.

În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi și în

art. 21 alin. (1)

și

(3)

privind accesul liber la justiție.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate a

art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015 , prin care sunt reglementate condițiile privind exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii tribunalului pronunțate pentru soluționarea contestației privind deciziile de admitere sau respingere a candidaturilor, Curtea precizează că problematica procedurii speciale de judecată în materie electorală nu constituie un aspect de noutate din perspectiva jurisprudenței instanței de contencios constituțional.

21.

Astfel, Curtea a reținut, în esență, că, în materie electorală, legiuitorul a stabilit o procedură specială de soluționare a întâmpinărilor, a contestațiilor și a oricăror alte cereri prevăzute de lege, desfășurată potrivit regulilor stabilite de

Codul de procedură civilă

pentru ordonanța președințială. Obiectul reglementării - valorificarea drepturilor electorale - a impus adoptarea unei proceduri de judecată prin care să fie soluționate cu celeritate toate cererile adresate instanței (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.128 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008). În absența unei asemenea proceduri speciale, aplicarea regulilor de drept comun ar fi de natură să împiedice desfășurarea procedurilor electorale aflate în curs și ar genera o stare de incertitudine cât privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă, afectând pentru un timp îndelungat rezultatul alegerilor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 159 din 20 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 14 mai 2014).

22.

Plecând de la aceste considerente, Curtea reține că dispozițiile

art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015

conțin norme de procedură specială, în materie electorală, adoptate de legiuitor în temeiul

art. 126 alin. (2) din Constituție . Totodată, normele constituționale ale

art. 129

garantează dreptul la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, drept exercitat în condițiile legii, iar dispozițiile constituționale folosesc termenul generic de „căi de atac“, fără a le identifica și a le caracteriza, respectiv fără a se referi in terminis la apel și recurs.

23.

Curtea a reținut, de principiu, în jurisprudența sa, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești (judecătorii, tribunale, curți de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție) și la toate căile de atac, Constituția garantând accesul liber la justiție exercitat însă în formele și modalitățile prevăzute de lege.

24.

Instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, aparțin competenței exclusive a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac (în acest sens, a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

25.

În aceste condiții, Curtea reține că, în cauză, opțiunea legiuitorului de a limita exercițiul căilor de atac doar la calea de atac a apelului, astfel cum rezultă din dispozițiile legale criticate coroborate cu cele

art. 115 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 , nu poate fi convertită într-un viciu de neconstituționalitate, având în vedere specificul materiei reglementate, în care rațiuni legate de definitivarea și finalizarea întregului proces electoral impun respectarea calendarului electoral prestabilit pentru desfășurarea fiecărei operațiuni care îl compun și evitarea tergiversării procesului inițiat în contenciosul electoral (a se vedea, în același sens,

Decizia nr. 426 din 11 iulie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1150 din 19 decembrie 2023, paragraful 38).

26.

În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate asigură accesul la justiție, în primă instanță și în apel, iar pe parcursul soluționării apelului împotriva hotărârii date de tribunal în contestația privind decizia de admitere sau respingere a candidaturilor, părțile din litigiul electoral își pot exercita neîngrădit drepturile și garanțiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor

art. 21 alin. (3) din Constituție .

27.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Constituție , Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că nu este contrară principiului egalității în drepturi instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. De asemenea, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Acesta nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea, spre exemplu,

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , precitată). Or, asigurarea celerității în procesul electoral constituie un considerent major care justifică adoptarea unor reguli procedurale speciale în ceea ce privește căile de atac în această materie, derogatorii de la normele procedurale de drept comun, fără că aceasta să aibă semnificația încălcării principiului egalității în drepturi.

28.

În continuare, referitor la dispozițiile

art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă , Curtea reține că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, referitoare la imposibilitatea exercitării căii de atac a recursului (a se vedea

Decizia nr. 355 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017).

29.

Cu acel prilej, Curtea a invocat jurisprudența sa prin care a statuat că accesul la justiție, garantat de prevederile

art. 21 din Legea fundamentală , nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac sunt de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale,

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată, s-a statuat că

art. 21 din Constituție

nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și pe cea a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.

30.

Pentru identitate de rațiune și în lipsa unor elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței instanței de contencios constituțional, Curtea constată că argumentele reținute prin

Decizia nr. 355 din 11 mai 2017 , precitată, își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

31.

Referitor la invocarea considerentelor cuprinse în

Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, care vizează procedura generală reglementată de Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu pot fi aplicate mutatis mutandis, având în vedere că se referă la o ipoteză juridică distinctă de cea din cauza de față.

32.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Csokany Petronela Mihaela în dosarele nr. 26.594/3/2020/a2 și nr. 26.001/3/2020/a1 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 59 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 208/2015

privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente și ale

art. 483 alin. (2) ultima teză din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.