Decizia nr. 697/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Marius Ioan Schuldesz (Tripon) în Dosarul nr. 42.169/301/2013 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.822D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că prin

Decizia nr. 570 din 16 septembrie 2021

Curtea a reținut că diferența față de situația analizată în

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017

este cea a criteriului folosit de legiuitor, respectiv cea a materiei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 42.169/301/2013, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Marius Ioan Schuldesz (Tripon) într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei decizii prin care au fost respinse apelurile formulate în cadrul unei contestații la executare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, în contextul

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , părțile ar beneficia în cadrul contestației la executare inclusiv de calea de atac a recursului. Însă dispozițiile legale criticate elimină calea de la atac a recursului pentru situația contestațiilor la executare, cu consecința directă a încălcării egalității în drepturi și a accesului liber la justiție.

6.

Se mai arată că dispozițiile legale criticate exclud o categorie semnificativă de justițiabili de la dreptul la calea de atac a recursului în vederea apărării drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime.

7.

Prin urmare, autorul excepției consideră că se naște o discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului în materie civilă între justițiabilii cu situații juridice identice sau similare, adică în litigiile patrimoniale care din motive independente de voința lor nu pot declanșa controlul judiciar al hotărârii pe calea recursului din cauza limitării neconstituționale instituite de legiuitor prin sintagma „numai cu apel“ pentru contestațiile la executare.

8.

Or, prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017

Curtea Constituțională a suprimat pragul valorii în cazul exercitării căii extraordinare de reformare a recursului în litigiile patrimoniale, creându-se o discriminare față de justițiabilii care se află tot într-un litigiu patrimonial și care nu au deschisă calea de atac a recursului față de momentul procesual actual.

9.

Se mai susține că legiuitorul recunoaște și situații de excepție prin prevederile

art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă , însă numai pentru o categorie de litigii evaluabile în bani, respectiv partajul de bunuri comune.

10.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul

art. 712 alin. (4)

și

art. 715 alin. (4)

care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.“

16.

În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție astfel cum se interpretează potrivit

art. 20 din Constituție

și prin prisma

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și a

art. 14 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin

Decizia nr. 531 din 15 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1166 din 8 decembrie 2021, a constatat că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea reglementării criticate din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare.

18.

Curtea a reținut că accesul la justiție, garantat de prevederile

art. 21 din Legea fundamentală , nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale,

art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Totodată, s-a statuat că

art. 21 din Constituție

nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 37 din 15 ianuarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2008, sau

Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010).

19.

Dispozițiile

art. 129 din Constituție

lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești.

20.

Curtea a mai reținut că

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă

nu contravine nici

art. 16 din Constituție , întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit. O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

22.

În continuare, Curtea observă că în prezenta cauză nu sunt aplicabile cele reținute prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituțională. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni - în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac – în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani. Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Ioan Schuldesz (Tripon) în Dosarul nr. 42.169/301/2013 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile

art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2023.