Decizia nr. 103/2000

Articolul 24

din Constituție se referă la dreptul la apărare. În accepțiunea sa larga, prevăzută în alin. (1), el cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale care oferă părților posibilitatea de a-și valorifica pretențiile sau de a dovedi netemeinicia pretențiilor părții adverse. În cadrul acestor reguli procedurale sunt cuprinse și cele privitoare la plata taxelor judiciare de timbru. Stabilirea regimului acestor taxe și a categoriilor de persoane care le datorează nu încalcă în nici un fel dreptul la apărare al acestor persoane, cărora prin norma legală criticata nu le este în nici un fel împiedicată exercitarea acestui drept.

Articolul 3

lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

stabilește obligația de plată a unor taxe judiciare de timbru calculate la valoare în sarcina acelor părți care, contestand bunuri de împărțit, valoarea acestora, drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul unor procese de partaj, în mod indirect formulează pretenții proprii împotriva celorlalte părți.

Articolul 7

din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

nu face decât sa precizeze ca prin titular al cererii trebuie avută în vedere persoana care formulează astfel de cereri "în contestare" și nu în mod obligatoriu titularul cererii principale. Se mai arata ca aceste dispoziții constituie o măsura de protecție împotriva eventualelor abuzuri procesuale ce ar putea avea loc prin contestarea unor pretenții întemeiate ale reclamantului și totodată o aplicare a regulii conform căreia cererea adresată instanței judecătorești se timbrează de titularul acesteia. Cum aceasta regula nu contravine în nici un fel dreptului la apărare, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 24 din Constituție.

În ceea ce privește art. 138 din Constituție, acesta nu a fost în nici un fel încălcat, taxele judiciare de timbru fiind reglementate prin lege, iar motivul invocat de autorul excepției, privind depășirea termenului de adoptare a normelor metodologice, este lipsit de relevanta. De asemenea, nu se poate retine ca prin

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

s-ar fi încălcat dispozițiile art. 74 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "legile ordinare și hotărârile se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".

În ceea ce privește "neconstituționalitatea"

Hotărârii Guvernului nr. 752/1999

privind actualizarea taxelor judiciare de timbru prevăzute de

Legea nr. 146/1997 , din examinarea art. 144 din Constituție rezultă ca în competența Curții Constituționale sunt numai excepțiile ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor, nu și a hotărârilor Guvernului sau a ordinelor ministrilor. De aceea excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, și a dispozițiilor pct. II lit. c) din anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 752/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 20 septembrie 1999. Art. 3 lit. c) alin. 2 are următorul cuprins: "Separat de aceasta taxa, dacă părțile contesta bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată."

Textul pct. II lit. c) din

Hotărârea Guvernului nr. 752/1999

prevede că: "Taxele pentru acțiunile și cererile neevaluabile în bani, prevăzute la

art. 3 din Legea nr. 146/1997 , cu modificările și completările ulterioare, au următorul cuantum:[...]

c) cereri pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducțiune a liberalităților și cereri de partaj - 150.000 lei."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca dispozițiile

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 , prin care este obligat la plata taxei de timbru, în condițiile în care în calitate de pârât își exercită dreptul la apărare, încalcă dispozițiile constituționale consacrate prin art. 24 referitor la dreptul la apărare, prin art. 74 alin. (2) referitor la adoptarea legilor și hotărârilor și prin art. 138 referitor la taxe și impozite.

Examinând textul de lege ce face obiectul excepției de neconstituționalitate Curtea constata că nu încalcă dreptul la apărare prevăzut la art. 24 din Constituție.

Articolul 3

lit. c) din Legea nr. 146/1997

stabilește numai obligația de plată a unei taxe de timbru, calculată la valoare, pentru acele părți care contesta prin cereri bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor de mai sus, nu și pentru părțile care formulează excepții și apărări în sensul art. 115 din Codul de procedură civilă în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este și principiul general înscris în

art. 1 din Legea nr. 146/1997 , potrivit căruia numai acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.

Curtea mai constata ca dispozițiile criticate nu încalcă nici prevederile art. 74 alin. (2) din Constituție, întrucât textul de lege ce face obiectul excepției a fost adoptat cu respectarea acestor dispoziții,

Legea nr. 146/1997

fiind o lege ordinară care se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți în fiecare Cameră.

Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. II lit. c) din anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 752/1999

și a dispozițiilor

art. 7 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru este inadmisibila, deoarece, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională are competența sa decidă numai asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești referitoare la neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor, nu și în ceea ce privește neconstituționalitatea hotărârilor Guvernului sau a ordinelor ministrilor pentru adoptarea unor norme metodologice.

Curtea retine ca textul de lege ce face obiectul excepției de neconstituționalitate nu contravine nici dispozițiilor art. 138 din Constituție privind stabilirea impozitelor și taxelor, întrucât acest text constituțional prevede că impozitele și taxele se fixează numai prin lege. Or, în speta, taxele de timbru la care se referă autorul excepției sunt stabilite prin lege. Împrejurarea ca prin

art. 28 din Legea nr. 146/1997

Guvernul este împuternicit ca, în funcție de rata inflației, sa actualizeze periodic taxele judiciare de timbru prevăzute de această lege nu constituie o încălcare a Constituției, întrucât, în baza art. 107 din Constituție, Guvernul are competența de a emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ceea ce s-a realizat și în speta.

Curtea Constituțională mai retine ca nivelul inflației pe baza căruia s-au reactualizat taxele judiciare de timbru a fost calculat în raport cu rata inflației aferente perioadei iulie 1997 - mai 1999. Acest nivel fiind un element de fapt, nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, deoarece Curtea nu se ocupa decât de problemele de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Emil Petrisor în Dosarul nr. 8.795/1997 al Tribunalului Dolj - Secția civilă.

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. II lit. c) din anexa la

Hotărârea Guvernului nr. 752/1999 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2000.