Decizia nr. 525/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 51 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Constantin Adrian Perșinaru în Dosarul nr. 2.403/105/2015 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 543D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât legiuitorul are o marjă de apreciere în reglementarea procedurii de judecată din perspectiva unor incidente procedurale derogatorii de la procedura de judecată de drept comun în ceea ce privește fondul cauzelor deduse judecății. Menționează jurisprudența Curții, spre exemplu,

Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.403/105/2015, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 51 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Constantin Adrian Perșinaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unui apel în cadrul căruia a fost respinsă o cerere de recuzare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât procedura de soluționare a cererii de recuzare încalcă flagrant principii fundamentale de drept, nesocotind principiul publicității ședinței de judecată, întrucât atât fondul cauzei, cât și contestația împotriva soluției pronunțate se soluționează într-o ședință nepublică, și, prin urmare, încalcă dreptul la un proces echitabil.

6.

Mai mult, procedura în această materie desfășurată în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l numai pe judecătorul recuzat, este neconstituțională, întrucât prevede o judecată sumară, încălcând respectarea principiilor oralității, contradictorialității și egalității de arme.

7.

Din perspectiva protejării și garantării drepturilor omului, principiul contradictorialității este un element al principiului egalității armelor și al dreptului la un proces echitabil. În acest sens se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 16 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Klimentyev împotriva Rusiei, paragraful 95, Hotărârea din 16 februarie 2000, pronunțată în Cauza Rowe și Davis împotriva Regatului Unit, paragraful 60, sau Hotărârea din 28 august 1991, pronunțată în Cauza Brandstetter împotriva Austriei.

8.

Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere

Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017 .

9.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 51 din Codul de procedură civilă . În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că obiectul acesteia îl reprezintă dispozițiile

art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(1) Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile.“

13.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 1

- Statul român, ale

art. 16

- Egalitatea în drepturi, ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 24

- Dreptul la apărare. De asemenea, se invocă

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 14

privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă

au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 20, sau

Decizia nr. 84 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 4 iulie 2018, paragraful 15, Curtea, referitor la judecarea cererii de recuzare, a reținut că aceasta nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Așadar, recuzarea nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a acestei cereri. Faptul că instanța decide asupra recuzării în camera de consiliu, fără prezența părților, nu este discriminatoriu și nici nu împiedică accesul la justiție, având în vedere că procedura se aplică în mod egal tuturor participanților la proces, iar încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată odată cu fondul, prilej cu care partea interesată își poate valorifica inclusiv dreptul la apărare.

15.

Reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri. Astfel, potrivit

art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă , examinarea cererii de recuzare se face „de îndată“, iar judecătorul sau părțile sunt ascultate numai „dacă se apreciază că este necesar“, în vederea împiedicării tergiversării soluționării cererii de recuzare și, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Așadar, modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple de recuzare, care să preîntâmpine cererile șicanatorii, de natură să tergiverseze soluționarea într-un termen rezonabil a cauzei. Legiuitorul, asigurând dreptul la apărare al părților, a mai prevăzut la

art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă

că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri. Prin urmare, Curtea a reținut că nu este încălcat dreptul la un proces echitabil consacrat de

art. 21 alin. (3) din Constituție .

16.

Curtea a mai statuat că garanțiile unui proces echitabil, instituite prin

art. 6 din Convenție , nu sunt aplicabile în procedura de soluționare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea.

17.

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Adrian Perșinaru în Dosarul nr. 2.403/105/2015 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 51 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 octombrie 2023.