Decizia nr. 670/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid-Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, excepție ridicată de Gabriel Ionel Ene în Dosarul nr. 26.300/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.704D/2019.

2.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Simona Tanciu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Oficiul Național al Registrului Comerțului. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a depus la dosar un memoriu prin care susține neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

și solicită admiterea excepției invocate.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată. Susține că dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

sunt neconstituționale, pe de o parte, prin raportare la

art. 45 din Constituție , care instituie și garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică. Arată că din perspectiva legii speciale în materie,

Legea societăților nr. 31/1990 , funcția de administrator este prin excelență executivă, prin urmare obiectul specific de activitate al societății comerciale cu profil medical nu este îndeplinit de către administratorul acesteia, ci de către persoane angajate, specializate, cu calificarea de medic. Pe de altă parte, din aceeași perspectivă, se apreciază că sunt încălcate și dispozițiile

art. 53 din Constituție , întrucât această restrângere este impusă fără a fi necesară într-o societate democratică și, așa cum deja s-a menționat, obiectul de activitate al societății nu este realizat de către administratorul acesteia, prin urmare, obiectivul de asigurare a sănătății publice nu este cu nimic ocrotit prin interdicția impusă administratorului, și anume aceea de a nu putea ocupa această funcție decât dacă are studii de specialitate medicală. Se susține că această măsură nu este proporțională, fiind, mai ales, discriminatorie prin raportare la unitățile sanitare de stat, unde managerului unității i se permite să aibă nu numai studii medicale, ci și economice sau juridice. Or, pentru situații identice, în cazul în care entitatea medicală este privată, se restrânge exercițiul dreptului de a ocupa funcția de administrator, impunându-se ca acesta să aibă doar studii medicale, fără să existe o necesitate obiectivă și rezonabilă și o proporționalitate pentru această măsură.

5.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că libertatea economică, consacrată de

art. 45 din Constituție , se exercită în condițiile legii, prin urmare instituirea unor condiții pentru desfășurarea respectivei activități economice este în acord cu aceste dispoziții constituționale. În ceea ce privește invocarea

art. 53 din Constituție

prin raportare la

art. 45 din Legea fundamentală , apreciază că acestea nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

6.

Prin Încheierea din 26 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.300/3/2018, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gabriel Ionel Ene în stadiul procesual al apelului declarat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, într-o cauză având ca obiect o plângere formulată împotriva rezoluției directorului Oficiului Național al Registrului Comerțului.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

sunt neconstituționale, întrucât modalitatea prin care s-a reglementat funcționarea cabinetelor medicale și a societăților cu acest profil, prin avizarea funcționării incluzând și constituirea, înființarea și înregistrarea în evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului doar a societăților comerciale al căror administrator sau cel puțin o treime din numărul membrilor consiliului de administrație îndeplinește/ îndeplinesc calitatea de medic, reprezintă o limitare evidentă în exercitarea accesului liber al persoanei la o activitate economică. Învederează că administratorul cabinetului medical și al societății comerciale este acea persoană ce are calitatea de mandatar al asociaților și asigură gestiunea activității societății, respectiv administrează bunul mers al societății, iar în acest sens arată că dispozițiile

Legii societăților nr. 31/1990

stabilesc că în sarcina administratorului se regăsesc strict obligații de natură executivă, fără a i se impune acestuia și obligația deținerii unei calități ce îi permite să desfășoare activitatea regăsită în obiectul de activitate al societății. În altă ordine de idei, susține că buna funcționare a unității medico-sanitare nu este asigurată de existența unui administrator calificat sau de calitatea de medic a persoanelor care fac parte din consiliul de administrație al acesteia, întrucât administratorul sau consiliul de administrație al unei persoane juridice nu ia parte la actul medical în sine, aceștia, potrivit

Legii nr. 31/1990 , fiind însărcinați cu îndeplinirea tuturor actelor necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, iar nu cu atribuții specifice calității de medic.

8.

Arată, în acest sens, că, astfel cum a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Hotărârea din 21 aprilie 2005, Comisia/Grecia, Cauza C-140/03, obiectivul protejării sănătății publice poate fi atins prin modalități care ar restrânge mai puțin libertatea de stabilire a persoanelor fizice și a persoanelor juridice, spre exemplu, prin existența unui salariat calificat optician în fiecare unitate de optică medicală, prin reguli privind răspunderea civilă pentru altul sau prin reguli privind asigurarea profesională. Apreciază că în prezenta cauză, obiectivul protejării sănătății publice putea fi atins prin existența, în cadrul unității medico-sanitare cu personalitate juridică, a unor cadre medicale specializate, iar nu prin existența unui administrator având calitatea de medic. Totodată, apreciază că impunerea unei astfel de cerințe în vederea funcționării unităților medico-sanitare cu personalitate juridică este de natură să fie discriminatorie, creând pentru o categorie profesională, respectiv pentru medici, pârghiile pentru monopolizarea administrării unităților medico-sanitare cu personalitate juridică. Concluzionând, autorul excepției apreciază că obligațiile impuse de

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

în sarcina administratorului depășesc obligațiile pe care toți ceilalți administratori ai celorlalte societăți comerciale sunt obligați să le îndeplinească, iar în acest context face referire la

art. 70 din Legea nr. 31/1990 , prin care nu se impune în sarcina administratorului obligația deținerii unei anumite calități în vederea exercitării funcției/profesiei de administrator.

9.

Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă consideră că dispozițiile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

sunt constituționale prin raportare la

art. 45 din Constituție . Apreciază că instituirea, prin lege, a unor condiții pentru funcționarea unităților medico-sanitare cu personalitate juridică (societăți reglementate de

Legea nr. 31/1990 ), precum cea a calității de medic a administratorului unic sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului de administrație, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, care consacră libertatea economică și garantează exercitarea „în condițiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 1 august 2002, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

Unitățile medico-sanitare cu personalitate juridică, care se înființează potrivit prevederilor

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările ulterioare, vor funcționa cu îndeplinirea următoarelor condiții:

(…)

b)

administratorul societății comerciale sau cel puțin o treime din numărul membrilor consiliului de administrație să fie medici;“.

14.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale cuprinse în

art. 45

privind libertatea economică și celor ale art. 53

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 , cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență. De asemenea, potrivit

art. 1 din Normele metodologice

privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, aprobate prin

Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 153/2003 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 mai 2003, furnizarea serviciilor medicale în regim ambulatoriu se realizează prin intermediul cabinetelor medicale, furnizoare de servicii medicale publice, de stat sau private, al unităților medicale cu personalitate juridică înființate în temeiul

Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările ulterioare, ori al cabinetelor medicale din structura instituțiilor prevăzute la

art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998 , republicată. Potrivit

art. 3 din aceleași norme , cabinetele medicale fără personalitate juridică se vor înființa și vor funcționa fie în structura instituțiilor, unităților cu personalitate juridică prevăzute la

art. 1 din norme , fie în una dintre formele de exercitare a profesiei de medic. Totodată,

art. 23 alin. (1)

și

art. 24 alin. (2)

din aceleași norme prevăd că unitățile medicale cu personalitate juridică, înființate potrivit

Legii nr. 31/1990 , republicată, cu modificările ulterioare, vor funcționa cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, iar înregistrarea unității se va efectua numai dacă unitatea medico-sanitară înființată în temeiul

Legii nr. 31/1990

îndeplinește

condițiile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) și b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale, republicată.

16.

Așadar, în măsura în care societatea se constituie pentru desfășurarea activităților prevăzute în actul constitutiv, iar pentru exercitarea acestor activități, respectiv pentru funcționarea societății, legea prevede necesitatea îndeplinirii unei condiții legate de deținerea calității de medic de către administratorul societății, satisfacerea acestei cerințe trebuie verificată încă de la momentul înmatriculării societății.

17.

Raportat la criticile din prezenta cauză, Curtea menționează că

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

stipulează că unitățile medico-sanitare cu personalitate juridică, ce se înființează potrivit prevederilor

Legii nr. 31/1990 , vor funcționa cu îndeplinirea anumitor condiții, și anume: să aibă obiect de activitate unic, constând în furnizarea de servicii medicale, cu sau fără activități conexe acestora, stabilite prin ordin al ministrului sănătății și familiei; administratorul societății comerciale sau cel puțin o treime din numărul membrilor consiliului de administrație să fie medici; să fie înregistrate în Registrul unic al cabinetelor medicale.

18.

În acest context, Curtea apreciază că nu există nicio contrarietate între reglementarea criticată și dispozițiile

art. 45 din Constituție , întrucât, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011), principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (a se vedea și

Decizia nr. 394 din 15 septembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1216 din 19 decembrie 2022, paragraful 26). Potrivit

art. 45 din Constituție , este garantată exercitarea „în condițiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică, iar textul de lege criticat nu face altceva decât să instituie obligativitatea respectării anumitor exigențe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică menite să creeze un cadru adecvat înființării și desfășurării activității de către unitățile medico-sanitare cu personalitate juridică, iar legiuitorul având competența de a stabili condițiile pentru exercitarea corespunzătoare a acestui drept.

19.

Prin urmare, Curtea apreciază că instituirea, prin lege, a unor condiții pentru funcționarea unităților medico-sanitare cu personalitate juridică (societăți reglementate de

Legea nr. 31/1990 ), precum aceea a calității de medic a administratorului unic sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului de administrație, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, ce garantează exercitarea „în condițiile legii“ a accesului liber al persoanelor la o activitate economică.

20.

Referitor la invocarea

art. 53 din Legea fundamentală , Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, de vreme ce nu a fost constatată restrângerea vreunui drept constituțional.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Ionel Ene în Dosarul nr. 26.300/3/2018 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și constată că dispozițiile

art. 15 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 124/1998

privind organizarea și funcționarea cabinetelor medicale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.