Decizia nr. 105/2024

Pentru asigurarea condițiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, în raport cu standardele de performanță

profesională, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalului civil li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional.

Titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obține/menține potrivit condițiilor, criteriilor și standardelor de performanță stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1.

Specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.

11.

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/184/30.12.2020 (Ordinul nr. S/184/30.12.2020 sau Ordinul O.M.A.I. nr. S/184/30.12.2020)

12.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene (Ordonanța de urgență nr. 226/2020)

Prin derogare de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)

(3)

În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4)

Prin derogare de la prevederile

art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, valoarea indemnizației de hrană se menține la nivelul din anul 2020.

(5)

În anul 2021, începând cu luna ianuarie, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională acordă cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană actualizate la nivelul lunii ianuarie 2019, potrivit normelor în vigoare.

13.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative ( Ordonanța de urgență nr. 130/2021 )

Prin derogare de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2021 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)

(5)

În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(6)

Prin derogare de la prevederile

art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare, în anul 2022, valoarea lunară a indemnizației de hrană se menține la nivelul din anul 2021. (...)

III.

Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept

14.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal cu nr. 14.746/3/2021, reclamanții AAA ș.a., prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne (S.N.P.P.C. din M.A.I. sau S.N.P.P.C.) în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (D.G.P.M.B.) au solicitat să se dispună: (i) obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale, începând cu 1.01.2021, prevăzute de

Legea-cadru nr. 153/2017 , prin aplicarea articolului 38 alin. (4) din această lege; (ii) obligarea pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă începând cu 1.07.2017, în conformitate cu dispozițiile

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 ; (iii) obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării, începând cu 1.01.2021, în cazul primului capăt al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective; (iv) obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanți și sumele rezultate în urma recalculării începând cu 1.07.2017, în cazul celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plății efective.

15.

După declinarea de competență dispusă în favoarea Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și casarea sentinței acestei din urmă instanțe cu trimitere spre continuarea judecății, cauza a fost înregistrată cu nr. 26.850/3/2021*.

16.

Prin Sentința nr. 575 din 9 octombrie 2023, Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă și a diferențelor salariale derivate din această majorare, aferente perioadei 1.07.2017-19.05.2018, ca prescrisă; a respins, ca lipsită de interes, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă și a diferențelor salariale derivate din această majorare, pentru perioada ulterioară datei de 30.12.2020, și a respins, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

17.

Împotriva Sentinței nr. 575 din 9 octombrie 2023 a formulat recurs S.N.P.P.C., în numele și pentru membrul de sindicat reclamant BC, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată.

18.

În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a arătat că sentința recurată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea legii, fiind invocate motivele de casare prevăzute la

art. 488 alin. (1) pct. 6

și

8 din Codul de procedură civilă .

19.

Referitor la motivul de casare prevăzut la

art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă , recurentul-reclamant a învederat că instituția angajatoare și-a invocat propria culpă pentru a se exonera de răspundere în privința neacordării majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă începând cu 1.07.2017 și până la intrarea în vigoare a Ordinului nr. S/184/30.12.2020, apărare care nu poate fi primită de către instanță, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

20.

De asemenea, s-a susținut că textul

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

nu prevede posibilitatea ordonatorului principal de credite de a amâna emiterea acestor ordine sau de a acorda drepturile salariale de la o dată ulterioară.

21.

În consecință, dreptul polițiștilor de a li se acorda titlul de specialist de clasă s-a născut odată cu intrarea în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , și nu de la momentul la care a fost emis Ordinul nr. S/184/30.12.2020, neputând fi lăsat la aprecierea potențial arbitrară a ordonatorului de credite.

22.

Dispozițiile

alin. (4)

al

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

nu statuează în sensul că dreptul polițiștilor de a beneficia de acordarea titlului de specialist de clasă va intra în vigoare odată cu emiterea ordinului ordonatorului principal de credite, ci se referă strict la faptul că, printr-un asemenea act administrativ, se vor prevedea condițiile de acordare, criteriile și standardele de performanță.

23.

În acest sens, din documentele depuse la dosar de către pârâtă rezultă că drepturile salariale aferente titlului de specialist de clasă au fost acordate începând cu 30.12.2020, în totală contradicție cu dispozițiile

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , care au reglementat dreptul salarial începând cu 1.07.2017. Regulile stabilite de ordonatorul de credite trebuie aplicate începând cu 1.07.2017, data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , legea neabilitând ordonatorul de credite să stabilească o dată ulterioară de la care să se fi acordat titlul de specialist de clasă și sporul aferent acestuia.

24.

Cu privire la capetele 1 și 3 de cerere, recurentul a pretins că soluția instanței este criticabilă, de vreme ce instanța de fond și-a bazat hotărârea pe texte legale pe care le consideră neconstituționale.

25.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă D.G.P.M.B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

26.

În motivare, s-a susținut, în esență, că, din interpretarea dispozițiilor

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , rezultă că majorarea salariului pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional, deținute în specialitate de polițiști, astfel cum este prevăzut în

Legea-cadru nr. 153/2017 , poate opera numai în condițiile emiterii unui ordin de către ordonatorul principal de credite, prin intermediul căruia trebuiau stabilite aspectele esențiale, respectiv: specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță.

27.

În plus, folosirea de către legiuitor a sintagmei „li se poate acorda“ semnifică faptul că nu este obligatoriu ca tuturor polițiștilor să li se confere titlu de specialist de clasă, fiind apanajul ordonatorului principal de credite de a stabili, în concret, care dintre polițiști vor primi un astfel de titlu și momentul de la care urmează a le fi acordat, instanța de judecată neputându-se substitui respectivului ordonator, în sensul de a decide că persoanei reprezentate de reclamant ar fi trebuit să i se confere titlul de specialist de clasă, începând cu data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 .

28.

Emiterea ordinului, de către ordonatorul principal de credite, reprezintă condiția esențială pentru acordarea majorării salariale în discuție, drept care nu s-a născut ex lege, ci doar sub condiția emiterii actului normativ, care urma să stabilească modalitățile de acordare a titlului de specialist.

29.

Întrucât numai la 30.12.2020 a fost emis Ordinul nr. S/184/2020, potrivit

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , pentru perioada anterioară datei de 30.12.2020, în lipsa dispozițiilor legale stabilite prin ordin de ordonatorul principal de credite, recurenta nu a putut stabili și acorda majorarea salarială pretinsă.

30.

Prin Încheierea din 22 mai 2024, instanța de trimitere a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurentul-reclamant S.N.P.P.C., în numele și pentru membrul de sindicat BC, fiind sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I alin. (1) ,

(3) ,

(4)

și

(5) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

și a

art. I alin. (1) ,

(5)

și

(6) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021 .

31.

Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de

art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 62/2024 .

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

32.

Prin Încheierea de ședință din 18 septembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 62/2024 , respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluționată în primă instanță sau în calea de atac; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat anterior și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

33.

Curtea a apreciat că primele trei condiții sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet de judecată al Curții de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, învestit în calea de atac a recursului, cu soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant BC, prin S.N.P.P.C. din M.A.I., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de

art. 488 alin. (1) pct. 6

și

8 din Codul de procedură civilă .

34.

În ceea ce privește cerința ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, în opinia Curții, întrebările formulate au legătură cu soluționarea pe fond a cauzei, ținând cont că soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant depinde de modul în care sunt interpretate dispozițiile

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , în contextul derogărilor de la aceste prevederi legale, instituite prin dispozițiile

art. I alin. (1) ,

(3) ,

(4)

și

(5) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1) ,

(5)

și

(6) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021 , fiind necesar a se clarifica dacă se impune acordarea majorărilor salariale reglementate de

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017

începând cu 1.01.2021.

35.

De asemenea, s-a apreciat că este necesar a se stabili dacă, în conformitate cu dispozițiile

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă se poate efectua începând cu 1.07.2017, în condițiile în care criteriile concrete pentru acordarea titlului de specialist de clasă au fost stabilite prin Ordinul nr. S/184/30.12.2020.

36.

S-a reținut, totodată, că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dezlegat, cu efecte general obligatorii, problemele de drept care constituie obiect al sesizării și nici nu există un recurs în interesul legii în curs de soluționare având acest obiect.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

37.

Prin Încheierea de sesizare a instanței supreme din 18 septembrie 2024 nu au fost prezentate punctele de vedere ale părților asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

VI.

Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

38.

Instanța de trimitere nu a prezentat un punct de vedere cu privire la fondul chestiunilor de drept ce formează obiectul sesizării.

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

39.

Curțile de apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Oradea, Pitești, Ploiești, Suceava și Timișoara au transmis o practică judiciară consistentă relevantă cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării. Prima chestiune de drept supusă dezlegării

40.

Din răspunsurile primite, a rezultat existența unei practici judiciare semnificative în care a fost îmbrățișată o orientare jurisprudențială unanimă în sensul că, în aplicarea

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , majorările salariale reglementate de acest text de lege nu pot fi acordate începând cu 1.01.2021.

41.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul curților de apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, București - secțiile a VIII-a și a IX-a de contencios administrativ și fiscal, Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Constanța - Secția I civilă, Secția de contencios administrativ și fiscal, Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

42.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost invocate, în esență, argumentele redate în continuare.

43.

Din dispozițiile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și din organizarea actului normativ, în ansamblu, rezultă, chiar în lipsa unor mențiuni exprese, că majorările/creșterile salariale vizate, prevăzute în anexă, urmau a fi acordate odată cu aplicarea/finalizarea etapei 2019-2021/2022.

44.

Ulterior, în aplicarea

Legii-cadru nr. 153/2017 , relativ la

art. 38 alin. (4)

din aceasta, au fost emise dispoziții speciale prin legea bugetului de stat sau prin ordonanțe de urgență, care au modificat măsurile de aplicat și termenele de respectat instituite inițial, respectiv

art. 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene ( Ordonanța de urgență nr. 114/2018 ),

art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020 ,

art. I din Ordonanța de urgență nr. 226/2020 ,

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021 .

45.

Prin

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020 , care are caracter special, legiuitorul a derogat de la prevederile generale ale

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , astfel că instanța nu poate acorda ceea ce legea nu prevede.

46.

Invalidarea unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare nu poate fi realizată decât pe calea excepției de neconstituționalitate, instanțele judecătorești nefiind îndreptățite să înlăture de la aplicare norma ( deciziile Curții Constituționale a României nr. 818

-

821 din 3 iulie 2008 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008).

Cea de-a doua chestiune de drept

47.

Din răspunsurile primite de la curțile de apel a rezultat existența unei practici judiciare semnificative în care a fost îmbrățișată o orientare jurisprudențială unanimă în sensul că, în conformitate cu dispozițiile

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă nu se poate efectua înainte de emiterea Ordinului M.A.I. nr. S/184/30.12.2020, în condițiile în care criteriile concrete pentru acordarea titlului de specialist de clasă au fost stabilite prin ordinul menționat.

48.

Această orientare jurisprudențială se regăsește la nivelul curților de apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal, Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal, București - secțiile a VIII-a și a IX-a de contencios administrativ și fiscal, Cluj - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

49.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale au fost invocate, în esență, considerentele de mai jos.

50.

S-a reținut că din conținutul

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

rezultă, în primul rând, caracterul dispozitiv al acestor reglementări, față de sintagma „li se poate acorda“ din cadrul alin. (1) al textului legal, fiind în aprecierea angajatorului măsura acordării titlului de specialist.

51.

În al doilea rând, din lectura alin. (2) și (4) ale normei mai sus indicate reiese că acordarea, respectiv retragerea titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară se realizează potrivit condițiilor, criteriilor și standardelor de performanță profesională stabilite pentru clasa respectivă prin ordin al ordonatorului principal de credite. Prin urmare, titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional nu poate fi acordat direct în baza legii.

52.

Privitor la momentul de la care se poate acorda titlul de specialist de clasă s-a apreciat că, atât timp cât legiuitorul nu a prevăzut în

art. 28 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017

dreptul polițiștilor, ci doar vocația acestora de a beneficia de titlul de specialist de clasă, nu se poate aprecia că există obligativitatea acordării acestui titlu și a drepturilor bănești aferente de la data intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 .

53.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problemele de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII.

Jurisprudența Curții Constituționale

54.

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță directă cu privire la soluționarea prezentei sesizări.

IX.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

55.

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele decizii relevante:

–

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 11 din 17 iunie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 2 august 2024, care a avut a dezlega dacă dispozițiile

art. I alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, ale

art. I alin. (1)

și

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora;

–

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite nr. 20 din 21 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 31 alin. (1) lit. c)

și

d) din Legea nr. 188/1999

privind statutul funcționarilor publici, republicată, „în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare“;

–

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 7 din 12 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 11 iunie 2021, prin care s-a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor

art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziții beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absența elaborării normelor, regulamentelor, instrucțiunilor și ghidurilor de bune practici, conform prevederilor

art. 115 alin. (1) din lege “;

–

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 72 din 11 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1158 din 6 decembrie 2021, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal și s-a stabilit că: „În interpretarea dispozițiilor

art. 120 alin. (4) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic , personalul silvic nu beneficiază de indemnizația de grad profesional în absența elaborării unor acte normative care să reglementeze modalitatea de stabilire, în concret, a acestui drept salarial.“

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

56.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este:

–

inadmisibilă în ceea ce privește prima chestiune de drept supusă dezlegării, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 519 din Codul de procedură civilă

și de

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 62/2024 ;

–

admisibilă în ceea ce privește cea de-a doua chestiune de drept, fiind propusă următoarea dezlegare a acesteia: „Deținătorii titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional nu beneficiază de majorările salariale aferente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordinului emis de ordonatorul principal de credit, prin care s-au reglementat specialitățile, condițiile de acordare, criteriile și standardele de performanță, pentru acordarea acestor drepturi salariale.“

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție

XI.1.

Asupra admisibilității sesizării

57.

Prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

58.

La 13 iunie 2024, Guvernul României a adoptat

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024

privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024.

59.

În ceea ce privește domeniul de aplicare a

Ordonanței de urgență nr. 62/2024 , la

art. 1

se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

60.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării,

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 62/2024

prevede următoarele: „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la

art. 1 , completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“

61.

Se constată că

Ordonanța de urgență nr. 62/2024

instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile

Codului de procedură civilă , astfel cum se arată la

art. 4

(„Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“).

62.

Din acest punct de vedere se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul prevederilor

Ordonanței de urgență nr. 62/2024 , trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate:

(i)

existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze;

(ii)

instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac;

(iii)

să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei;

(iv)

Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

63.

Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât cauza se află în curs de soluționare pe rolul Curții de Apel Ploiești, care judecă în recurs, conform

art. 10 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare, iar litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la

art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 62/2024 , fiind vorba despre un proces care privește stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale funcționarilor publici cu statut special - polițiști - care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, personal plătit din fonduri publice.

64.

Totodată, este îndeplinită ultima condiție legală, întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problemele de drept supuse dezlegării nu au făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

65.

Referitor la cea de-a treia condiție se constată că întrebările cuprinse în încheierea de sesizare sunt pertinente, în contextul în care instanța de trimitere a justificat necesitatea formulării acestora, arătând că interpretarea ce urmează să fie dată de către instanța supremă vizează direct fondul cauzei prin prisma cererii reclamantului de a i se acorda, pe de o parte, majorările salariale prevăzute de

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , iar, pe de alta, drepturile salariale aferente titlului de specialist de clasă și pentru perioada anterioară emiterii Ordinului M.A.I. nr. S/184/30.12.2020.

66.

Cât despre cerința ca întrebarea să ridice o problemă de drept al cărei grad de dificultate să justifice declanșarea mecanismului reglementat de

art. 519 din Codul de procedură civilă , se impun următoarele precizări:

67.

După cum s-a reținut în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări deopotrivă divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară ( Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023;

Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023).

68.

Astfel, lămurirea modului de interpretare și aplicare a normelor legale în cadrul mecanismului hotărârii prealabile are scopul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților sau necorelării unor texte de lege, în vederea asigurării unei practici judiciare unitare.

69.

Jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și după intrarea în vigoare a

Ordonanței de urgență nr. 62/2024 , dat fiind faptul că în preambulul acestei ordonanțe s-a evidențiat că scopul instituirii acestei proceduri este de a asigura de urgență o practică judiciară uniformă și unitară care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice.

70.

Verificând această condiție din perspectiva anterior menționată, se constată că aceasta nu este îndeplinită în privința primei întrebări.

71.

Astfel, prin intermediul acesteia, instanța de trimitere urmărește să stabilească dacă, în aplicarea

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, se mai impune acordarea creșterii salariale prevăzute de acest text legal începând cu data de 1.01.2021, în contextul adoptării dispozițiilor

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021 .

72.

Or, din analiza acestor texte legale se observă că acestea sunt clare și lipsite de echivoc, nefiind semnalată prezența vreunei ambiguități de reglementare sau a unei sincope în corelarea acestora, care să pericliteze caracterul unitar al practicii judiciare.

73.

Se reamintește că

Legea-cadru nr. 153/2017 , intrată în vigoare la 1 iulie 2017, a presupus o implementare graduală, întrucât, conform

art. 12 alin. (2) din legea-cadru , salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în

anexele nr. I-VIII

ale

Legii-cadru nr. 153/2017 , prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în

anexele nr. I-VIII

cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare, începând cu anul 2023. Legiuitorul a urmărit, așadar, ca regulă, ca valorile salariale din anexele la acest act normativ sus-menționate să fie efectiv aplicabile începând cu anul 2023.

74.

Determinarea în mod specific a condițiilor de aplicare a legii a fost stabilită prin

art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 , în

alin. (1)

al acestui articol fiind afirmat principiul aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, pentru ca prin

alin. (2) ,

și

să fie stabilite nivelurile de salarizare aferente anilor 2017 și 2018, respectiv perioadei 2019-2022.

75.

Cea de-a treia etapă, vizând perioada 2019-2022, a fost reglementată prin

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , care prevede că: „În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creștere a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, fiecare creștere reprezentând 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din luna decembrie 2018. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).“

76.

Cât despre dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021 , acestea au reglementat, în esență, sub aspectul examinat, modalitatea în care se va realiza salarizarea personalului bugetar în anii 2021-2022, respectiv menținerea salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna decembrie 2020 în anul 2021 și menținerea salariului de bază la nivelul acordat pentru luna decembrie 2021 în perioada ianuarie 2022-august 2022.

77.

În acest sens, prin

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

s-a prevăzut că, „(1) Prin derogare de la prevederile

art. 38 alin. (4)

și

(4^1) lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2021, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2020 în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții“.

78.

Deopotrivă,

art. I din Ordonanța de urgență nr. 130/2021

cuprinde norme similare de plafonare a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice prin care se derogă expres de la prevederile

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

79.

Așadar, corelarea normelor în discuție nu pune nicio problemă de interpretare, dispozițiile

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 226/2020

și ale

art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 130/2021

derogând expres de la cele ale

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 .

80.

De altfel, chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită și-a accentuat înțelesul prin intermediul

Deciziei de recurs în interesul legii nr. 11 din 17 iunie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 2 august 2024, care a avut a dezlega dacă dispozițiile

art. I alin. (1)-(3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020

privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, ale

art. I alin. (1)

și

(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale

art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile și funcționarilor publici și personalului contractual din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora (salarizați potrivit

anexei nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 ).

81.

Cu această ocazie, instanța supremă a reținut explicit că, prin intermediul acestor trei acte normative adoptate în perioada 2020-2022, a fost temporizat procesul de aplicare etapizată avut în vedere prin

Legea-cadru nr. 153/2017

(paragraful 76) și că intenția legiuitorului, exprimată expres prin nota de fundamentare la

Ordonanța de urgență nr. 226/2020 , a fost aceea de a menține în anul 2021 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficia personalul plătit din fondurile publice, precum și al indemnizațiilor aferente funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor asimilate acestora, prevăzute în

anexa nr. IX

a

Legii-cadru nr. 153/2017 , la nivelul acordat pentru luna decembrie 2020, în scopul evitării unor presiuni suplimentare asupra cheltuielilor bugetare în anul 2021, concluzie ce se desprinde și în privința actului normativ incident pentru anul 2022 (paragrafele 71 și 72).

82.

De asemenea, și din examinarea hotărârilor judecătorești puse la dispoziție de instanțele naționale a rezultat că acestea au corelat normele de drept în discuție în aceeași manieră de interpretare.

83.

Referitor la cea de-a doua problemă de drept se observă că, prin intermediul acesteia, instanța de trimitere urmărește să stabilească dacă, în conformitate cu dispozițiile

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 , plata majorărilor salariale pentru deținătorii titlului de specialist de clasă se poate efectua în intervalul cuprins între 1.07.2017 și 29.12.2020, în condițiile în care criteriile concrete pentru acordarea titlului de specialist de clasă au fost stabilite prin Ordinul M.A.I. nr. S/184/30.12.2020.

84.

Se constată că, în această formulare, întrebarea ridică o problemă de drept al cărei grad de dificultate justifică declanșarea mecanismului reglementat de

art. 519 din Codul de procedură civilă , legislația incidentă fiind imprecisă în condițiile în care se reglementează prin lege dreptul la majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1, însă modalitatea concretă de acordare (specialitățile, condițiile de acordare a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, criteriile și standardele de performanță) este lăsată în sarcina legiuitorului secundar.

85.

Prin urmare, poate părea ambiguu dacă drepturile recurenților-reclamanți, de a le fi majorate salariile ca urmare a deținerii titlului de specialist, le sunt recunoscute începând cu data intrării în vigoare a

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

(1.07.2017) sau doar din momentul adoptării legislației secundare (în cauză, 30.12.2020).

86.

Astfel, cea de-a doua întrebare ridică o problemă de drept al cărei grad de dificultate justifică declanșarea mecanismului reglementat de

art. 519 din Codul de procedură civilă , pentru a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare.

XI.2.

Asupra fondului sesizării cu privire la cea de-a doua întrebare

87.

Potrivit

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017 :

(1)

Pentru asigurarea condițiilor de îndeplinire a misiunilor specifice instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională, în raport cu standardele de performanță profesională, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalului civil li se poate acorda titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional.

(2)

Titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional este ierarhizat, în ordinea crescătoare a calificării, pe trei niveluri: clasa a 3-a, clasa a 2-a, clasa 1. Acesta se obține/menține potrivit condițiilor, criteriilor și standardelor de performanță stabilite pentru clasa respectivă, prin ordin al ordonatorului principal de credite.

(3)

Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și personalul civil, pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 2,5%, 5%, respectiv 7,5%, corespunzător clasei a 3-a, clasei a 2-a sau clasei 1.

(4)

Specialitățile, condițiile de acordare și de retragere a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, retrogradarea dintr-o clasă superioară într-una inferioară, criteriile și standardele de performanță se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.

88.

Se reține că esența dezlegării problemei de drept vizate de întrebare este aceea de a stabili dacă dreptul reclamantului de a beneficia de majorarea salarială pentru deținătorul titlului de specialist de clasă este prevăzut cu suficientă claritate și precizie în conținutul

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

și dacă acesta este un drept necondiționat, a cărui acordare nu impune măsuri complementare de executare sau aplicare, măsuri care să facă indispensabilă, pentru recunoașterea sa, adoptarea de norme metodologice.

89.

Acest tip de raționament a fost utilizat inclusiv în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificare a practicii judiciare ( Decizia de recurs în interesul legii nr. 20 din 21 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009,

Decizia de recurs în interesul legii nr. 9 din 29 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 iulie 2023,

Decizia pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 72 din 11 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1158 din 6 decembrie 2021).

90.

Făcând această analiză în speța de față, se constată că, în lipsa cadrului funcțional de acordare a titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional, dispozițiile

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

nu au condus la nașterea unui veritabil drept la majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/ salariului de bază pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate.

91.

De altfel, sintagma folosită de legiuitor „li se poate acorda“ evidențiază caracterul virtual al dreptului în discuție, în sensul că nu este obligatoriu ca tuturor destinatarilor normei juridice să le fie conferit titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional.

92.

Se constată că prerogativa de a stabili condițiile în care respectivii destinatari vor primi acest titlu și momentul de la care ar urma să le fie acordat aparțin ordonatorului de credite.

93.

Altfel spus, întrucât prin legea-cadru nu i-a fost impusă obligația adoptării reglementării secundare într-un anumit termen, administrația beneficiază de o putere discreționară largă, putând aprecia, în funcție de interesul general și de relațiile sociale concrete, asupra oportunității de a adopta ordinul.

94.

Este vorba, așadar, de o vocație la acordarea unei astfel de majorări care lasă în sarcina legiuitorului secundar stabilirea specialităților, a condițiilor de acordare, criteriilor și standardelor de performanță, operațiune ce presupune, din partea ordonatorului de credite, analize specifice relative la activitatea propriu-zisă a unei categorii de funcționari, dar și la resursele financiare necesare acordării acestui drept.

95.

Acordarea acestui drept pentru perioada anterioară intrării în vigoare a normelor secundare nu este posibilă, întrucât, așa cum statuează

art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată

(principiul fiind preluat și de

art. 6 din Codul civil ): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“. În condițiile în care dreptul de creanță nu era născut anterior intrării în vigoare a normelor secundare, el nu se putea naște retroactiv în momentul adoptării acestora.

96.

Nu poate fi avută în vedere nici încălcarea prevederilor

art. 1 din Protocolul nr. 1

adițional la

Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , întrucât, în lipsa nominalizării specialităților, a condițiilor de acordare, a criteriilor și a standardelor de performanță, drepturile salariale în discuție nu au o suficientă bază în dreptul intern. Așadar, nu se poate vorbi de existența unui bun și nici a unei speranțe legitime în patrimoniul salariatului, așa cum au fost acestea definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

97.

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dreptul de a primi majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază pentru titlurile de specialist de clasă/domeniu funcțional deținute în specialitate este condiționat de adoptarea normelor secundare, în aplicarea și executarea legii, fără de care dreptul nu ar putea fi acordat.

98.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 2 alin. (1)

din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 , cu referire la

art. 521 din Codul de procedură civilă ,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 26.850/3/2021*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă, în aplicarea

art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , se impune acordarea majorărilor salariale reglementate de acest text legal, începând cu data de 1.01.2021.

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 26.850/3/2021* și, în consecință, în interpretarea dispozițiilor

art. 28 din anexa nr. VI a Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Deținătorii titlului de specialist de clasă/domeniu funcțional nu beneficiază de majorările salariale aferente pentru perioada anterioară intrării în vigoare a ordinului emis de ordonatorul principal de credite, prin care s-au reglementat specialitățile, condițiile de acordare, criteriile și standardele de performanță, pentru acordarea acestor drepturi salariale.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor

art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă .

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2024.