Decizia nr. 147/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 162 din Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit, excepție ridicată de Societatea Comercială "Lefcons" - S.A. din Aiud în Dosarul nr. 5.867/1999 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 iulie 2000 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, în vederea depunerii concluziilor scrise de FEDERALCOOP Alba, Curtea a amânat pronunțarea la data de 14 iulie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 18 februarie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

art. 162 din Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Lefcons" - S.A. din Aiud, în apel, în cadrul unui litigiu economic.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat contravine art. 15 alin. (2) din Constituție referitor la neretroactivitatea legii, deoarece este inadmisibila punerea în discuție a dreptului de proprietate constituit și a cărui legalitate a fost constatată în temeiul unor acte normative cu putere de lege anterioare apariției

Legii nr. 109/1996 .

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, considera ca, "deși nu se arata expres în redactarea excepției, se deduce din motivarea acesteia ca aplicarea

art. 162 din Legea nr. 109/1996

încalcă și art. 135 din Constituție [...]". În aceste condiții instanța de judecată apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale invocate.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, având în vedere "ideile cu valoare de principiu" cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 121/1996, considera ca excepția este intemeiata, cu precizarea ca "în momentul de fața nu vedem ce temei constituțional ar opera în favoarea conținutului

art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 , astfel încât bunurile din patrimoniul societăților comerciale constituite în baza Legii nr. 15/1990, care nu au fost primite cu alt titlu, să fie restituite organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit".

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "Măsura prevăzută la art. 162 din această lege are caracter reparator, dispunând restituirea unor categorii de bunuri sau despăgubirea în măsura în care restituirea nu mai este posibila, tocmai pentru a se asigura aplicarea corecta a legii și a nu afecta dreptul de proprietate al celor care au dobândit și dețin în prezent în mod legitim bunurile ce intră în categoria celor prevăzute la

art. 162 din Legea nr. 109/1996 ". Asa fiind, acest text de lege nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată

și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din

Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate și ținând seama de dispozițiile

art. 23 alin. (1) teza finala din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea constata ca în speta obiectul acesteia îl constituie numai alin. 3 al

art. 162 din Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit.

Dispozițiile acestui text legal au următorul conținut:

"Activele imobilizate, proprietate a organizațiilor cooperației de consum și ale cooperației de credit, care au fost trecute fără plata în proprietatea statului, vor fi restituite acestora. Cererile de restituire se depun la instanțele judecătorești competente, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aceste cereri sunt scutite de taxa de timbru. În cazul în care bunurile respective nu pot fi restituite în natura, organizațiile cooperației de consum și ale cooperației de credit vor fi despagubite."

Autorul excepției susține ca acest text contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".

Analizând excepția astfel formulată, Curtea constata ca aceasta a fost ridicată într-un litigiu civil ce are ca obiect restituirea unor bunuri care au fost trecute, fără plata, în proprietatea statului prin

Decretul nr. 103/1966 . Acțiunea este intemeiata pe prevederile

art. 162 din Legea nr. 109/1996 . Aceste prevederi legale dispun însă numai pentru viitor, măsura restituirii sau a plății despăgubirii având caracter reparator. Asa fiind, critica potrivit căreia dispozițiile

art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996

au caracter retroactiv, infrangand prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), nu poate fi reținută.

Pe de altă parte însă, ca urmare a invocarii de către instanța de judecată a principiului ocrotirii proprietății private consfintit prin art. 135 din Constituție, Curtea observa ca, în măsura în care bunurile se afla în proprietatea unei persoane juridice de drept privat (de exemplu, în proprietatea unei societăți comerciale cu capital privat, fiind dobândite o dată cu privatizarea, potrivit legii, a acestei societăți comerciale), restituirea acestor bunuri, prin aplicarea

art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 , este neconstitutionala.

În acest sens Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, a decis că nu se poate dispune prin lege trecerea în proprietatea publică a statului a unor imobile intrate legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusiva a unor persoane juridice de drept privat. Aceasta se poate face în temeiul art. 41 alin. (3) din Constituție, numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

Aceleași considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în privinta restituirii reglementate prin

art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996 .

În aceste condiții Curtea observa ca soluția potrivit căreia nu vor putea fi înapoiate, prin hotărâre judecătorească, foștilor proprietari bunurile aflate legal în proprietatea unei asemenea persoane juridice este valabilă și în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, pe care

Legea nr. 109/1996

le prevede pentru cazul în care bunurile nu se pot restitui în natură.

Prin urmare dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 135 alin. (1) din Constituție, în măsura în care obligația de restituire a unor bunuri sau de despăgubire, atunci când restituirea nu este posibila, revine persoanelor juridice de drept privat care dețin în proprietatea lor bunurile respective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Lefcons" - S.A. din Aiud în Dosarul nr. 5.867/1999 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția comercială și de contencios administrativ și constata ca dispozițiile

art. 162 alin. 3 din Legea nr. 109/1996

privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit sunt neconstituționale în măsura în care obligația de restituire a unor bunuri sau de despăgubire, atunci când restituirea nu este posibila, revine persoanelor juridice de drept privat care dețin în proprietatea lor bunurile respective.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2000.