Decizia nr. 174/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Mariana Trofimescu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 din Codul muncii și a celor ale

art. 11 din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piața-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecătoriei Piatra-Neamt, având ca părți pe autorul excepției și pe Ioan Lazaroaei.

La apelul nominal a răspuns Ion Ivescu, în calitate de reprezentant al autorului excepției, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate ridicate, deoarece prevederile art. 132 din Codul muncii contravin principiului egalității în drepturi prin aceea ca sunt aplicabile numai unei categorii de salariați, și anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale. Totodată, dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 54/1991

sunt criticate, deoarece nu fac nici o distincție între protecție și privilegii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, prevederile criticate fiind constituționale. Situația diferita în care se afla liderii sindicali justifica stabilirea de către organul legislativ a unor măsuri de protecție specială care, de altfel, se aplică numai în anumite situații, expres prevăzute de lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7.439/1999, Judecătoria Piatra-Neamt a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 din Codul muncii, precum și a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 54/1991 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt într-o cauza civilă având ca obiect judecarea contestației la decizia de desfacere a contractului de muncă, emisă de autorul excepției.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile art. 132 din Codul muncii sunt neconstituționale, deoarece sunt aplicabile numai unei categorii de salariați, și anume celor care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, ceea ce contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Totodată, prevederile legale criticate contravin și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât "judecarea chiar și parțială - a cauzei de către un alt organ decât instanța constituie o încălcare a principiului egalității de tratament". Se mai arata ca organul sindical, pentru a-și da avizul, ar trebui sa funcționeze ca un organ administrativ-jurisdicțional, calitate pe care nu o poate avea. Pentru aceleași motive, susține autorul excepției, sunt neconstituționale și prevederile

art. 11 din Legea nr. 54/1991 , care instituie o protecție specială salariaților ce fac parte din conducerea sindicatului, în defavoarea celorlalți salariați. În opinia autorului excepției prevederile legale criticate contravin și dispozițiilor art. 21 și 125 din Constituție, fără însă a motiva aceasta sustinere.

Judecătoria Piatra-Neamt, exprimandu-și opinia, pentru motive identice celor invocate de autorul excepției, considera ca "textul

art. 132 din Legea nr. 10/1972

încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 și art. 125 din Constituția României".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, deoarece art. 132 din Codul muncii "a suferit modificări implicite și în prezent, acestor categorii de salariați, care sunt lideri de sindicat, li se aplică prevederile

art. 11 din Legea nr. 54/1991 , în raport cu care urmează să se analizeze excepția". Acest text de lege nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece constituie o măsura de protecție specifică salariaților care au calitatea de lider sindical, iar o astfel de măsura nu poate avea semnificatia unui privilegiu sau a unei discriminări. De altfel, liderii sindicali se afla într-o situație diferita față de cea a celorlalți salariați, situație care justifica și tratamentul juridic diferențiat. Guvernul mai arata în punctul sau de vedere ca "prevederile

art. 11 din Legea nr. 54/1991 , fiind legate de libertatea sindicala, fac parte din sfera reglementărilor referitoare la drepturile omului". Interpretarea și aplicarea acestor dispoziții, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, trebuie făcute în concordanta cu pactele și tratatele la care România este parte. Sub acest aspect, prevederile legale criticate sunt conforme cu dispozițiile art. 1 din Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 referitoare la protecția eficace a reprezentanților lucrătorilor din întreprinderi.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate Curtea constata ca, deși este criticat art. 132 din Codul muncii în întregul său, din motivarea excepției rezultă ca aceasta critica vizează doar prevederile alin. (1) referitoare la obligativitatea solicitării avizului organului sindical. Totodată, Curtea urmează să se pronunțe și asupra alin. (1) al

art. 11 din Legea nr. 54/1991 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, alin. (2) al aceluiași articol nefiind incident în soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția.

Dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale au următorul conținut:

- Alin. (1) al art. 132 din Codul muncii: "(1) La desfacerea, din inițiativa unității, a contractului de muncă va fi consultat comitetul sindicatului. În cazul persoanelor încadrate în munca care sunt membri ai comitetului sindicatului sau ai altor organe sindicale, va fi consultat și organul sindical superior; în cazul celor aleși în organul de conducere colectivă al unității sau în comisia de judecată, se va lua și aprobarea organului care i-a ales."

- Alin. (1) al

art. 11 din Legea nr. 54/1991 : "(1) Reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor, precum și persoanelor care au deținut o astfel de funcție, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului."

1. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 132 din Codul muncii, Curtea constata ca aceste reglementări au fost abrogate implicit prin dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 54/1991 . Asa fiind, excepția referitoare la aceste dispoziții legale este inadmisibila, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (6) cu raportare la alin. (1) al aceluiași articol din

Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei."

2. Autorul excepției susține ca prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

Examinând aceasta sustinere, Curtea observa ca prin dispozițiile legale criticate nu se instituie nici un privilegiu și nici o discriminare. Reprezentanții salariaților aleși în organele de conducere ale sindicatelor se afla într-o situație diferita în comparatie cu celelalte categorii de salariați. Or, tratamentul juridic diferit al cetățenilor care nu se afla în situații identice este nu numai justificat, ci și obiectiv necesar. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale. Astfel, prin Decizia nr. 256/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, Curtea a statuat ca principiul egalității nu se opune ca o lege sa stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situații diferite. Sub acest aspect, situația deosebită în care se afla salariații membri ai organelor de conducere ale sindicatelor este determinata de atribuțiile lor în asigurarea îndeplinirii rolului sindicatelor, prevăzut în teza a doua a art. 9 din Constituție, potrivit căreia sindicatele "[......] contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților". Pe de altă parte, dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

reprezintă o măsura de protecție a liderilor sindicali, pentru ca aceștia să poată îndeplini în bune condiții atribuțiile cu care au fost însărcinați de salariații membri de sindicat care i-au ales. Măsura de protecție se justifica prin necesitatea de a se contracara eventualele măsuri abuzive, cu caracter represiv sau de intimidare, din partea angajatorului. De altfel, este de reținut și faptul ca aceasta protecție funcționează doar în cazul modificării sau al desfacerii contractului de muncă din inițiativa angajatorului și pentru motive neimputabile liderilor sindicali salariați.

Protecția specială a liderilor sindicali este impusa și prin prevederile art. 1 din Convenția privind protecția reprezentanților lucrătorilor din cadrul întreprinderilor și facilitățile de acordat acestora, aprobată de Conferința generală a Organizației Internaționale a Muncii la 23 iunie 1971, ratificată de România prin

Decretul nr. 83/1975 , publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, potrivit cărora "Reprezentanții lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecție eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aduna prejudicii, inclusiv concedierea și activitatea lor de reprezentanți ai lucrătorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activități sindicale, în măsura în care acționează conform legilor, convențiilor colective sau altor angajamente convenționale în vigoare."

3. În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției a încălcării dispozițiilor art. 21 și 125 din Constituție, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constata ca acestea nu pot fi reținute ca relevante, întrucât, pe de o parte, toate litigiile legate de modificarea sau de desfacerea contractelor de muncă se judeca de către instanțele judecătorești, accesul la justiție, inclusiv prin exercitarea căilor de atac, nefiind îngrădit, iar pe de altă parte, solicitarea și emiterea acordului organului sindical pentru modificarea sau desfacerea contractului de muncă nu se realizează în cadrul unei proceduri jurisdicționale, efectuată de o instanța extraordinară, cum susține autorul excepției, ci constituie demersuri anterioare dispoziției de modificare sau de desfacere a contractului de muncă, ce poate declansa conflictul de muncă.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transmoldavia" - S.A. din Piatra-Neamt în Dosarul nr. 7.439/1999 al Judecătoriei Piatra-Neamt.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 , excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2000.