Decizia nr. 671/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și ale art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 privind modificarea și completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Modifică 1
- Decizia nr. 1601/2010 9 decembrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 din Legea-cadru n…
Are ca temei 1
- Legea nr. 166/2021 22 iunie 2021 privind modificarea și completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/202…
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Senia Costinescu
- magistrat-asistent-șef
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. I pct. 1
și ale
art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021
privind modificarea și completarea
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 2.750/30/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și de Sindicatul Pro AS din Timișoara, în numele membrilor de sindicat, în Dosarele nr. 4.021/115/2021, nr. 4.019/115/2021 și nr. 4.020/115/2021 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.124D/2022, nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 și nr. 2.530D/2022.
2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2024, cu participarea reprezentantului autorului excepțiilor, președintele sindicatului, domnul Adrian Marcu, și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, când Curtea a dispus conexarea celor 4 dosare și când, având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul prevederilor
art. 57 din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 3 decembrie 2024, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
3.
Prin Încheierea din 13 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.750/30/2021, prin Încheierea din 6 octombrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.021/115/2021, și prin încheierile din noiembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 4.019/115/2021 și nr. 4.020/115/2021, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 1
și ale
art. III din Legea nr. 166/2021
privind modificarea și completarea
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență. Excepția a fost ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, respectiv de Sindicatul Pro AS din Timișoara, în numele membrilor de sindicat, în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri privind stabilirea unor drepturi bănești.
4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.124D/2022, Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale arată că, astfel cum se observă din evoluția legislativă a stimulentului de risc, deși prin
art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 82/2020 , a fost instituită acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, ulterior legiuitorul a intervenit prin adoptarea
Legii nr. 166/2021 , restrângând atât cuantumul compensației pecuniare vizate, cât și categoria beneficiarilor prevăzuți de textul normativ. Stimulentul lunar de 2.500 lei acordat pentru toată perioada stării de urgență, instituită prin decret potrivit
art. 93 din Constituție , a devenit stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut acordat o singură dată, iar aria beneficiarilor vizați a fost restrânsă la categoria celor care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență, nemaifiind vizați toți angajații implicați direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor vulnerabile prevăzute de textul legal analizat.
5.
Față de succesiunea în timp a reglementărilor evidențiate, instanța reține că dreptul beneficiarilor la acordarea stimulentului de 2.500 lei brut, pe lună, pe perioada stării de urgență s-a născut la data intrării în vigoare a
Legii nr. 82/2020 , când aceștia îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru acordarea lui, dreptul subiectiv fiind prevăzut în mod clar și necondiționat. Tot
a introdus și
art. 8 alin. (8) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , text normativ care dispune că stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei, prevăzut de ordonanța de urgență, se acordă pentru toată perioada stării de urgență, dispoziție menită să întărească și să consolideze astfel existența dreptului subiectiv în patrimoniul beneficiarilor săi. Concluzia care se impune este aceea că, odată cu intrarea în vigoare a acestor dispoziții, categoria de personal avută în vedere de legiuitor și care prestase activitatea pe perioada stării de urgență era îndreptățită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut, de 2.500 lei/lună. Or, cum prestarea muncii a fost finalizată pe perioada stării de urgență, pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menționată se impune acordarea stimulentului, formularea legii fiind „se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună“, fără nicio altă condiționalitate, termenii folosiți de legiuitor având un caracter clar și neechivoc. În aceste condiții, noua restrângere a domeniului de aplicare și a cuantumului stimulentului acordat produce efecte directe asupra drepturilor născute anterior, chiar dacă acestea nu se aflau achitate la data intervenirii ultimei modificări legislative aduse prin
Legea nr. 166/2021 . Dispozițiile modificatoare din
produc efecte retroactive, deși legea civilă trebuie să producă efecte numai pentru viitor, conform
art. 15 alin. (2) din Constituție . Având în vedere principiul tempus regit actum, instanța judecătorească reține că dreptul personalului din domeniul asistenței sociale nu poate fi modificat cu efect retroactiv în defavoarea acestuia prin intrarea în vigoare a unui act normativ ulterior. Dreptul beneficiarilor la plata stimulentului de risc s-a născut în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, astfel că orice dispoziții legale intervenite ulterior ar trebui să fie aplicabile situațiilor juridice născute sub imperiul acestora, legea civilă neputând retroactiva.
6.
Intenția legiuitorului de a recunoaște caracterul retroactiv al noilor reglementări, în sensul restrângerii drepturilor anterior recunoscute, rezultă cu prisosință din conținutul
art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 , care dispune că „în situația în care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost efectuate plăți în temeiul dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 82/2020 , cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează“. Cu alte cuvinte, sunt avantajați acei salariați care au acționat pentru revendicarea pecuniară a compensațiilor financiare recunoscute prin lege, în detrimentul celor care au rămas în pasivitate sau nu au acționat dând dovadă de bună-credință în relațiile cu angajatorul pentru a-i permite acestuia să obțină sursele de finanțare necesare pentru plata stimulentului de risc lunar cuvenit. Altfel spus, acest text legal permite ca unii salariați să primească stimulentul de risc în cuantumul inițial (câte 2.500 lei/lună, pentru 2 luni, așadar, un total de 5.000 lei), iar alții, în cuantumul prevăzut de
(doar 2.500 lei), singurul criteriu fiind acela al momentului la care debitorul a înțeles să își execute obligația. Prin urmare, măsura aplicată este una discriminatorie, atâta vreme cât se creează diferențe nejustificate între salariați. Pentru aceste motive, instanța apreciază că modificările prevăzute de
sunt contrare prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție
și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
7.
Instanța apreciază ca fiind temeinică și critica de neconstituționalitate raportată la
art. 1 alin. (5) din Constituție , care vizează încălcarea principiului legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii. Se arată că, nici în cuprinsul legii, nici în expunerea de motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de risc și a modificării categoriei destinatarilor nu este justificată de vreun argument de interes public, cu excepția neclarității normei anterioare, care însă putea fi lămurită pe cale de interpretare pretoriană sau prin recurgerea la explicații cuprinse în norme legale interpretative. De altfel, chiar și prin avizul Consiliului Legislativ s-a atras atenția asupra potențialei retroactivități a legii, aspect care nu este clarificat de către legiuitor, ci, dimpotrivă, nu este luat în considerare, cu toate că era evidentă jurisprudența instanțelor naționale de la acel moment.
8.
În consecință,
nu este un act normativ accesibil, precis și previzibil, nediscriminatoriu și motivat, lipsirea de dreptul la sumele de bani aferente unui drept deja câștigat - stimulentul de risc - reprezentând o ingerință ce are ca efect privarea de un bun, în sensul prevăzut de cea de-a doua teză a primului paragraf al
art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la Convenție.
9.
Sindicatul Pro AS din Timișoara, în numele membrilor de sindicat, autor al excepției de neconstituționalitate în Dosarele Curții Constituționale nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 și nr. 2.530D/2022, susține că modificarea
alin. (5) al
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
reprezintă o încălcare a
art. 15 alin. (2) din Constituție , fiind o prevedere dintr-o lege civilă cu caracter retroactiv. Astfel, în condițiile în care, în forma inițială, dispozițiile
art. 7 alin. (5) din ordonanța de urgență
prevedeau în mod clar și necondiționat acordarea stimulentului de risc personalului din domeniul asistenței sociale și comunitare implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, concluzia care se impune este aceea că, odată cu intrarea în vigoare a acestor dispoziții, categoria de personal avută în vedere de legiuitor și care prestase activitatea pe perioada stării de urgență era îndreptățită la acordarea stimulentului de risc în cuantumul prevăzut de 2.500 lei/lună. Cu alte cuvinte, prestarea muncii a fost finalizată, pe perioada stării de urgență, iar pentru recompensarea efortului depus de categoria de personal menționată s-a impus acordarea unui stimulent, formularea legii fiind „se aprobă acordarea unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună“. Nașterea dreptului la stimulentul legal acordat nu a fost în niciun fel condiționată de legiuitor, acordarea acestuia fiind aprobată prin chiar actul normativ care îi reglementează existența. În consecință, dreptul la plata stimulentului de risc s-a născut la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea lui, orice dispoziții legale intervenite ulterior fiind aplicabile doar situațiilor juridice născute sub imperiul acestora din urmă. Acordarea stimulentului de risc pentru perioada stării de urgență (16 martie-14 mai 2020) reprezintă facta praeterita, adică o situație juridică realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi, cu consecințe asupra îndreptățirii la acordarea stimulentului de risc într-un anumit cuantum, modificarea normei juridice prezentând interes numai pentru clarificarea fondurilor bănești din care urma să se asigure plata.
10.
Pe de altă parte, în considerarea caracterului necondiționat al dreptului la acordarea stimulentului de risc și a regulilor privind legea aplicabilă situațiilor juridice epuizate, nu se poate reține că aplicarea modificărilor aduse prin
Legea nr. 166/2021 , cu consecințe asupra diminuării semnificative a cuantumului stimulentului cuvenit apelanților, ar răspunde exigențelor impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în ceea ce privește respectarea dreptului de proprietate. Astfel, dreptul de proprietate, garantat de
art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include dreptul de a primi de la stat un salariu în cuantumul stabilit de actele normative în vigoare. Salariul, în cotitatea sa corespunzătoare muncii deja prestate, constituie și el obiect al proprietății persoanei, ca drept de creanță. Din această perspectivă, în jurisprudența CEDO se face distincție între a continua să primești în viitor un salariu și dreptul de a primi efectiv salariul câștigat pentru o perioadă în care munca a fost deja prestată (Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, paragraful 58). Câtă vreme dreptul intimatei la plata stimulentului de risc a luat naștere la momentul intrării în vigoare a dispozițiilor
art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , modificată și aprobată prin
Legea nr. 82/2020 , în considerarea activității deja prestate în perioada stării de urgență, iar dispozițiile
art. 7 alin. (5)
aveau un caracter neechivoc și necondiționat, este evident că la momentul adoptării
intimata se putea prevala de un bun, în sensul
art. 1 din Protocolul nr. 1 , constând într-un drept de creanță referitor la dreptul salarial suplimentar acordat în baza legii într-un anumit cuantum, în considerarea unei activități deja prestate. Analizată din această perspectivă, diminuarea preconizată prin
constituie o veritabilă privare de proprietate, care trebuie să îndeplinească cumulativ condițiile impuse de
art. 1 din Protocolul nr. 1
adițional la Convenție, astfel cum au fost explicitate în jurisprudența CEDO, respectiv ingerința să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes general (a intervenit pentru o cauză de utilitate publică), să fie proporțională cu scopul legitim urmărit, anume să fie menținut un just echilibru între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Chiar dacă ingerința este prevăzută de lege ( Legea nr. 166/2021 ), nu se poate reține că aceasta răspunde unui scop legitim, câtă vreme nu pot fi identificate „motive imperioase de interes general“ de natură să justifice aplicarea modificărilor aduse prin
unor situații juridice epuizate anterior intrării sale în vigoare, în condițiile în care nici în cuprinsul legii și nici în expunerea de motive care stă la baza adoptării sale, măsura reducerii cuantumului stimulentului de risc sau a modificării sferei beneficiarilor acestuia nu este justificată de vreun argument de interes public, făcându-se referire doar la neclaritățile normei anterioare, aspect care putea fi lămurit pe cale de interpretare pretoriană. De altfel, acesta a fost unul dintre argumentele pentru care avizul Consiliului Legislativ a fost unul negativ, fiind evidențiate în acest aspecte referitoare la retroactivitatea modificărilor preconizate, iar soluția aleasă de legiuitor pentru remedierea acestei chestiuni a constat în adoptarea dispozițiilor
art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021
cu privire la nerecuperarea plăților deja efectuate până la intrarea în vigoare a legii.
11.
De asemenea, autorul excepției susține că modificările operate asupra
alin. (5) al
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
sunt contrare și prevederilor
art. 16 alin. (1) din Constituție , creând o discriminare între diversele categorii de personal din cadrul serviciilor de asistență socială. În considerarea principiului securității raporturilor juridice, cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze. Or, o asemenea măsură are în mod evident caracter discriminatoriu, instituind diferențe nejustificate între salariații care au prestat activitate în aceleași condiții în ceea ce privește cuantumul stimulentului acordat, care, în aplicarea acestor dispoziții, ar putea varia, singurul criteriu fiind acela al momentului la care angajatorul-debitor a înțeles să își execute obligația.
12.
Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale își exprimă opinia în dosarele Curții Constituționale nr. 2.286D/2022, nr. 2.529D/2022 și nr. 2.530D/2022 în sensul temeiniciei criticilor formulate și admiterii excepției de neconstituționalitate.
13.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 , 3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. I pct. 1
și ale
art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021
privind modificarea și completarea
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 23 iunie 2021, care au următorul cuprins:
–
Articolul I
pct. 1 : „1. Alineatele (5)-(7) se modifică și vor avea următorul cuprins:
(5)
Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile, ale furnizorilor publici și privați, prevăzute în Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 867/2015
pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a serviciilor sociale, cu modificările și completările ulterioare, care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență. Furnizorii de servicii sociale au obligația de a fi acreditați, iar serviciile sociale din subordinea lor să fie licențiate sau, după caz, să dețină aviz de înființare sau reorganizare ori plan de restructurare avizat.
(6)
Stimulentul de risc acordat potrivit dispozițiilor alin. (5) se plătește din fondul de salarii al furnizorului de servicii sociale. Sumele necesare plății stimulentului de risc se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, de la poziții distincte de cheltuieli, respectiv transferuri către bugetele locale pentru furnizorii de servicii sociale publice și transferuri către furnizorii de servicii sociale private.
(7)
Stimulentul de risc acordat potrivit dispozițiilor alin. (5) nu se cuprinde în baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, contribuției de asigurări sociale de sănătate, respectiv al contribuției asiguratorii pentru muncă, reglementate la titlul V «Contribuții sociale obligatorii» din
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare. Asupra stimulentului de risc se datorează numai impozitul prevăzut de
Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare.»“;
–
Articolul III
alin. (2):
„În situația în care până la data intrării în vigoare a prezentei legi au fost efectuate plăți în temeiul dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 82/2020 , cu modificările ulterioare, sumele acordate nu se recuperează.“
17.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 15 alin. (2) , care consacră principiul neretroactivității legii civile,
art. 16 alin. (1)
referitor la principiul egalității în drepturi și în
art. 20 alin. (1)
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 7 aprilie 2020, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, ținând seama de interesul public și de situația extraordinară, au fost adoptate măsuri financiare de sprijin, decontate din fonduri europene. Printre aceste măsuri s-a aflat și acordarea unui stimulent de risc pentru medici, personalul medico-sanitar, personalul paramedical, inclusiv personalul auxiliar, implicat direct în transportul, echiparea, evaluarea, diagnosticarea și tratamentul pacienților infectați cu COVID-19. Astfel, potrivit
art. 8 din ordonanța de urgență , din fondul de salarii al unității angajatoare, prin transferuri din bugetul Fondului național unic de sănătate sau, după caz, de la bugetul de stat, de la titlul VI - „Transferuri între unități ale administrației publice“ sau de la alte titluri unde sunt bugetate sume cu această destinație, prin ordonatorul principal de credite, personalului medical enumerat la alin. (1), stabilit prin decizie a conducătorului unității angajatoare în care își desfășoară activitatea, i se acordă, pe perioada stării de urgență, un stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut pe lună. Potrivit
art. 8 alin. (6) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , stimulentul de risc a fost decontat din fonduri europene aferente Programului operațional „Capital uman“, conform regulilor de eligibilitate stabilite la nivelul programului și, respectiv, al ghidurilor solicitantului, decontarea realizându-se în limita sumelor alocate în acest scop în cadrul Programului operațional „Capital uman“.
19.
Ulterior, Guvernul adoptă
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2020
pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 27 mai 2020, prin care acordă stimulentul de risc și personalului centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgență. Stimulentul de risc este în sumă fixă de 1.150 lei brut, se acordă o singură dată și nu poate fi fracționat. Stimulentul de risc se plătește din fondul de salarii al furnizorului de servicii sociale, sumele necesare plății asigurându-se de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Pentru a beneficia de sumele de la bugetul de stat, furnizorul de servicii sociale trebuie să transmită agenției pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, în a cărei rază teritorială își are sediul social, solicitarea de alocare a fondurilor însoțită de lista nominală a personalului izolat la locul de muncă și numărul de zile de izolare la locul de muncă efectuate, plata efectuându-se de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în termen de maximum 10 zile calendaristice de la data primirii centralizatoarelor transmise de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
20.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
este aprobată, cu modificări și completări prin
Legea nr. 82/2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 17 iunie 2020. Legiuitorul primar completează
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , cu alineatele (5)-(7), și acordă stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pe lună, pentru personalul din domeniul asistenței sociale și comunitare, indiferent de forma de organizare a furnizorului de servicii sociale, implicat direct în sprijinirea și/sau îngrijirea persoanelor în vârstă, a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a altor grupuri vulnerabile, pe perioada stării de urgență, din fondul de salarii al unității angajatoare, prin transferuri de la bugetul de stat. Pentru furnizorii de servicii sociale privați, decontarea stimulentului de risc se face la cerere, prin agențiile teritoriale ale Agenției Naționale de Plăți și Inspecție Socială, prin transferuri de la bugetul de stat sau din fonduri europene.
21.
Ulterior, Parlamentul adoptă
privind respingerea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2020
pentru aprobarea acordării unui stimulent de risc pentru personalul centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, pe perioada stării de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 4 august 2020, prin care respinge
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2020 , care își încetează astfel efectele.
22.
Un an mai târziu, Parlamentul adoptă
privind modificarea și completarea
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, care la
art. I
modifică
art. 7 alin. (5)-(7) din ordonanța de urgență
în sensul acordării stimulentului de risc în cuantum de 2.500 lei brut, o singură dată, pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile, ale furnizorilor publici și privați, care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență. Stimulentul de risc se plătește din fondul de salarii al furnizorului de servicii sociale, sumele necesare plății fiind asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Noua reglementare prevede că pentru a beneficia de sumele de la bugetul de stat, furnizorul de servicii sociale trebuie să transmită agenției pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București, în a cărei rază teritorială își are sediul social, solicitarea de alocare a fondurilor însoțită de lista nominală a personalului izolat la locul de muncă, stabilită prin decizie a conducătorului serviciului social sau, după caz, prin dispoziție a autorității administrației publice locale, plata efectuându-se de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data primirii centralizatoarelor transmise de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
23.
Curtea observă că pentru a stabili întinderea efectelor ultimelor modificări aduse
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2020
prin
Legea nr. 166/2021 , din perspectiva restrângerii sferei persoanelor beneficiare ale stimulentului de risc, dar și a cuantumului dreptului salarial, prin comparație cu forma anterioară a ordonanței de urgență, se impune a se porni de la prevederile legale care guvernează aplicarea în timp a legii civile, conținute de normele
art. 6 din Codul civil . Astfel, consacrând principiul neretroactivității legii,
alin. (1) al art. 6
dispune că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă. Efectele acestui principiu sunt menționate în alineatele următoare ale articolului, în care se arată că „dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare“ [ art. 6 alin. (5)] , în vreme ce „actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor“ [ art. 6 alin. (2)] , iar „dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi“ [ art. 6 alin. (6)] .
24.
Analizând situația de fapt pe care o reglementează cadrul normativ referitor la acordarea stimulentului pentru risc, Curtea observă că perioada pentru care se acordă beneficiul salarial este perioada în care a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României ca urmare a evoluției situației epidemiologice internaționale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, prin decrete ale Președintelui României, respectiv intervalul 16 martie-14 mai 2020. Raportat la această perioadă, Curtea observă că doar
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , în redactarea inițială, care nu prevedea acordarea stimulentului de risc și personalului centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, a intrat în vigoare în intervalul de timp pe care îl reglementa, respectiv în perioada stării de urgență, fiind publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în data de 7 aprilie 2020. Toate actele normative prin care s-a acordat stimulentul de risc și personalului menționat, începând cu
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în data de 27 mai 2020, au fost adoptate ulterior, astfel că în analiza efectelor pe care acestea le produc sunt incidente exclusiv prevederile
art. 6 alin. (6) din Codul civil , potrivit cărora „dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor [...]“.
25.
Curtea constată așadar că, prin actele normative care s-au succedat, legiuitorul a acordat personalului centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanelor vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru alte categorii vulnerabile, izolate preventiv la locul de muncă, un stimulent de risc, ca efect viitor al unei situații juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia.
26.
Cuantumul stimulentului a fost inițial de 1.150 lei brut, apoi a fost mărit la 2.500 lei brut. Inițial, legea prevedea acordarea stimulentului într-o singură tranșă, fără posibilitatea fracționării, doar persoanelor izolate preventiv la locul de muncă, apoi s-a prevăzut acordarea lui lunară, fără a condiționa acordarea de izolarea persoanelor la locul de muncă, pentru ca în forma finală a legii să se revină la soluția legislativă inițială.
Cadrul normativ supus controlului a suferit așadar modificări în ceea ce privește cuantumul stimulentului de risc, beneficiarii stimulentului, în sensul că s-a prevăzut expres ca aceștia să fie angajați ai centrelor rezidențiale expres menționate și să fi fost izolați preventiv la locul de muncă, și a perioadei pentru care s-a dispus acordarea stimulentului.
27.
Curtea reține că, potrivit
art. II din Legea nr. 166/2021 , pentru solicitarea stimulentului de risc, furnizorul de servicii sociale are la dispoziție maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.
28.
Normele tranzitorii ale
Legii nr. 166/2021 , cuprinse în
art. III alin. (1) , prevăd însă că, dacă au fost efectuate plăți în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2020
(care a prevăzut că plata unui stimulent de risc este în sumă fixă de 1.150 lei brut, care se acorda o singură dată), personalul care a beneficiat de stimulentul de risc va primi diferența până la cuantumul stimulentului de risc prevăzut la
art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 82/2020 , cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin
(care prevede acordarea stimulentului de risc în cuantum de 2.500 lei brut, o singură dată), respectiv diferența de 1.350 lei brut. Astfel, Curtea constată că legea prevede acordarea stimulentului de risc în cuantumul de 2.500 lei brut tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, precizând expres că personalul care a beneficiat deja de stimulentul de risc în cuantum de 1.150 lei va primi doar diferența până la noul cuantum.
29.
De asemenea, normele tranzitorii prevăd că, în situația în care până la data intrării în vigoare a
au fost efectuate plăți în temeiul dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 82/2020 , cu modificările ulterioare, adică stimulentul de risc în cuantum de 2.500 lei brut pe lună, sumele deja acordate corespunzător perioadei stării de urgență (care a durat 60 de zile, în intervalul 16 martie-14 mai 2020) nu se recuperează. Aplicând dispozițiile
art. 6 alin. (2) din Codul civil , potrivit cărora faptele juridice produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data producerii lor, legiuitorul a considerat plata efectuată în temeiul dispozițiilor
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 82/2020 , un fapt juridic consumat asupra căruia legea nouă nu poate interveni. Curtea constată, așadar, că prin reglementarea normelor tranzitorii cuprinse în
art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021 , legiuitorul a eliminat posibilitatea oricărei aplicări retroactive a noului act normativ.
30.
Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de
Constituție . Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade, le poate suspenda sau chiar anula ( Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, sau
Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 22). De asemenea, instituirea și diminuarea sporurilor, acordarea lor într-o anumită perioadă, modificarea ori încetarea acordării lor, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă ale legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică ( Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, și
Decizia nr. 337 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 mai 2009).
31.
Curtea a mai reținut că legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența de a stabili ea însăși elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială ( Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016 , precitată, paragraful 23, sau
Decizia nr. 139 din 12 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15).
32.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de instanța de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 2.750/30/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și de Sindicatul Pro AS din Timișoara, în numele membrilor de sindicat, în Dosarele nr. 4.021/115/2021, nr. 4.019/115/2021 și nr. 4.020/115/2021 ale Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile
art. I pct. 1
și ale
art. III alin. (2) din Legea nr. 166/2021
privind modificarea și completarea
art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020
pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-șef, Mihaela Senia Costinescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.