Decizia nr. 406/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 16 alin. (1) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2022 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, și alin. (2) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 19/2023 pentru modificarea art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru completarea art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020 privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 188/1999 8 decembrie 1999 privind Statutul funcționarilor publici
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Grațian Dobre în Dosarul nr. 549/115/2020 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.158D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.159D/2021, nr. 2.230D/2021, nr. 2.505D/2021, nr. 2.514D/2021, nr. 2.529D/2021 și nr. 3.363D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate atât a dispozițiilor
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cât și a dispozițiilor
art. 11 alin. (4)
coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1)
și ( 2) din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Lucian Cornel Bucur în Dosarul nr. 588/115/2020 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de unitatea administrativ-teritorială comuna Jurilovca în Dosarul nr. 1.600/88/2020 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Cristina Voicu în Dosarul nr. 118/88/2020 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Daniela Donos în Dosarul nr. 1.485/40/2021 al Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Floarea Brătilă în Dosarul nr. 1.991/114/2020 al Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și de unitatea administrativ-teritorială comuna Ceuașu de Câmpie și primarul comunei Ceuașu de Câmpie în Dosarul nr. 1.779/102/2021 al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.159D/2021, nr. 2.230D/2021, nr. 2.505D/2021, nr. 2.514D/2021, nr. 2.529D/2021 și nr. 3.363D/2021 la Dosarul nr. 2.158D/2021, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în această materie, respectiv
Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7.
Prin încheierile din 16 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 549/115/2020 și nr. 588/115/2020, Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Grațian Dobre și de Lucian Cornel Bucur în cauze având ca obiect anularea unor acte administrative, respectiv a unor dispoziții având ca obiect imputarea unor sume de bani.
8.
Prin Încheierea nr. 76 din 28 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.600/88/2020, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4)
coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Jurilovca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații privind un act administrativ, respectiv un raport de audit întocmit de Curtea de Conturi a României.
9.
Prin Decizia civilă nr. 448/CA din 14 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 118/88/2020, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4)
coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Cristina Voicu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziții emise de primar pentru recuperarea unei sume de bani.
10.
Prin Sentința civilă nr. 290 din 15 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.485/40/2021, Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4)
și ale
art. 16 alin. (1)
și ( 2) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Daniela Donos într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unei dispoziții emise de primar.
11.
Prin Încheierea din 19 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.991/114/2020, Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Floarea Brătilă într-o cauză având ca obiect anularea unei dispoziții emise de primar.
12.
Prin Încheierea din 7 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.779/102/2021, Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 alin. (4)
raportate la cele ale
art. 16 alin. (1)
și ( 2) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de unitatea administrativ-teritorială comuna Ceuașu de Câmpie și primarul comunei Ceuașu de Câmpie într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și anularea unui act administrativ.
13.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , prin raportare la
art. 16 din Constituție , sunt neconstituționale, întrucât plafonarea veniturilor salariale lunare este discriminatorie și încalcă principiul stimulării personalului din sectorul bugetar, prevăzut de
art. 6 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2007 , în cazul unor categorii de salariați.
14.
Se mai susține că dispozițiile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , raportate la dispozițiile
art. 16 alin. (1)
și
(2)
din aceeași lege, sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că salariul de bază la care se adaugă sporurile și alte drepturi salariale aferente funcției, inclusiv majorarea de până la 50% din salariul de bază, se află sub interdicția prevăzută la
art. 11 alin. (4)
din lege. Această interpretare creează o diferență de tratament între funcționarii care participă la proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile și viceprimarii care participă la aceleași proiecte, diferențe care se manifestă prin plafonarea veniturilor salariale pentru prima categorie și acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii. Așadar, dispozițiile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
nu contravin eo ipso prevederilor
Constituției , ci numai în cazul în care acestea sunt aplicabile unor situații concrete.
15.
Se afirmă că, prin dispozițiile
art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , intenția legiuitorului a fost de a încuraja atât unitățile administrativ-teritoriale, cât și personalul din cadrul acestora să implementeze proiecte de absorbție a fondurilor europene în vederea dezvoltării infrastructurii sau a altor puncte de interes pentru comunitățile locale. Acordarea acestei majorări este justificată, în condițiile în care implementarea proiectelor pentru fondurile europene presupune numeroase activități adiacente celor din cadrul funcției publice, precum monitorizarea proiectului prin folosirea de instrumente specifice pentru măsurarea evoluției proiectului, analizarea măsurii în care proiectul se încadrează în limitele stabilite prin buget, monitorizarea riscurilor, controlul costurilor și încadrarea în duratele planificate, pregătirea și realizarea cererilor de plată etc.
16.
Se consideră că discriminarea constă și în faptul că funcționarul public/personalul contractual nu va putea beneficia de majorarea salariului de bază, deși prestează activitate în cadrul proiectelor, întrucât salariile de bază inițiale au fost stabilite la un nivel foarte apropiat de indemnizația viceprimarului, în timp ce viceprimarul va putea beneficia în mod nestingherit de majorarea cuantumului indemnizației, deși pentru ambele categorii legea prevede majorarea salariului de bază/indemnizației ca urmare a prestării activității în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene.
17.
Totodată, contrar principiului egalității în drepturi, prevederile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , care plafonează veniturile salariale numai ale funcționarilor publici la indemnizația lunară a viceprimarului, coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1)
din același act normativ sunt neconstituționale în măsura în care sunt aplicabile unor funcționari publici sau personalului contractual care, din cauza coeficientului de salarizare identic cu cel al viceprimarului sau foarte apropiat acestuia, nu pot fi remunerați pentru munca pe care o prestează în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile, în timp ce alți funcționari publici/alt personal contractual care desfășoară aceeași activitate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene nerambursabile, dar care au venitul salarial, inclusiv majorarea salariului de bază de până la 50% pentru proiecte, inferior indemnizației viceprimarului, beneficiază de majorarea instituită la
art. 16 alin. (1)
din lege. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale, cea a Curții Europene a Drepturilor Omului și cea a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la principiile nediscriminării și egalității.
18.
Se afirmă că funcționarii publici care desfășoară activitate în cadrul proiectelor nu pot refuza numirea în echipele din cadrul proiectelor, deoarece un asemenea refuz ar însemna, pe de o parte, imposibilitatea de a implementa proiectele, întrucât fiecare dintre acestea prevede un număr minim de participanți în echipa de implementare, număr pe care nu l-ar fi putut îndeplini în lipsa lor, și, pe de altă parte, un asemenea refuz ar putea reprezenta premisa unei cercetări disciplinare, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale din materie ( Legea nr. 188/1999
privind statutul funcționarilor publici și
Codul administrativ ), refuzul de a îndeplini ordinul superiorului în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituia abatere disciplinară.
19.
Se menționează că principiul egalității de tratament și interzicerii discriminării, instituit de
Legea fundamentală
și aplicat în jurisprudența Curții Constituționale, s-a concretizat și în alte acte normative, respectiv în
art. 1 alin. (2) lit. i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevede că dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare reprezintă o garanție a principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării, și în
art. 5 alin. (1)
și
art. 159 alin. (3) din Codul muncii .
20.
Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la
art. 41 alin. (1) din Constituție , se susține că este îngrădit dreptul la muncă, întrucât, pe de o parte, nu i se permite unei persoane să desfășoare o anumită activitate deoarece nivelul salariului de bază al acesteia depășește o limită impusă prin lege și, pe de altă parte, chiar dacă această persoană prestează activitate în cadrul proiectului finanțat din fonduri europene, munca acesteia nu este plătită. Însă, potrivit
art. 42 alin. (1) din Constituție , munca forțată este interzisă, ceea ce înseamnă că persoanele nominalizate în echipele de proiecte au dreptul să fie remunerate.
21.
Autorii excepției mai susțin că interpretarea textelor de lege criticate este în contradicție și cu prevederi europene, respectiv cu
art. 15
și
art. 21 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , cu
art. 1
și
partea a V-a
(referitoare la principiul nediscriminării) din
Carta socială europeană revizuită , și cu
art. 2 din Pactul internațional
cu privire la drepturile economice, sociale și culturale.
22.
În concluzie, se apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează în sensul că venitul salarial format din salariul de bază la care se adaugă sporurile și alte drepturi salariale aferente funcției, inclusiv majorarea de până la 50% din salariul de bază, reglementată de
art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 , se află sub interdicția prevăzută la
art. 11 alin. (4)
din aceeași lege.
23.
Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea unui nivel maxim al veniturilor salariale reglementate pentru personalul din administrația publică locală, prin raportare la indemnizația lunară a funcției de viceprimar, nu contravine normelor constituționale, ci reprezintă opțiunea liberă a legiuitorului, justificată de necesitatea gestionării responsabile și eficiente a fondurilor publice, provenite din veniturile bugetelor publice.
24.
Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că reglementarea criticată încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât la plafonarea salarială în discuție se ajunge la situația în care, în funcție de mecanismul de calcul al salariului influențat de vechimea în muncă și de alte componente salariale, unii dintre funcționarii ce alcătuiesc echipa care implementează proiecte derulate cu fonduri nerambursabile beneficiază integral de sporul prevăzut de lege în acest sens, în timp ce alții beneficiază parțial sau deloc de acest spor, deși desfășoară aceleași activități implicate de proiectele pe care le implementează.
25.
Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitatea este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, concretizată în
Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019
și
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 .
26.
Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 834 din 12 decembrie 2019 .
27.
Tribunalul Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece
Legea-cadru nr. 153/2017
consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale.
28.
Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, pentru aceleași argumente reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul
Deciziei nr. 370 din 16 iunie 2020 .
29.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
30.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
31.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
32.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (4)
coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1)
și ( 2) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, care la data sesizării Curții Constituționale prevedeau următoarele:
–
Articolul 11
alin. (4):
„Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la
alin. (1)
și
(3) , fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la
art. 16 alin. (2) , cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.“;
–
Articolul 16
alin. (1)
și
(2):
Personalul din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect.
(2)
Indemnizațiile lunare ale președinților și vicepreședinților consiliilor județene și primarilor și viceprimarilor unităților administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile se majorează cu până la 25%.
33.
Curtea observă că ulterior sesizării sale, referitor la dispozițiile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 ,
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2024
privind măsuri referitoare la salarizarea personalului din unele sectoare de activitate bugetară, precum și reglementarea unor aspecte organizatorice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 484 din 24 mai 2024, prevede că: „Prin derogare de la prevederile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , cu modificările și completările ulterioare, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul de specialitate al primarului și din instituțiile și serviciile publice de interes local corespunzătoare
anexei nr. IX lit. C
pozițiile 23-28 pot beneficia, începând cu luna iunie 2024, de majorarea salariului de bază cu până la 10% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023.“
34.
Curtea mai observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile
art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017
au fost modificate, inițial, prin
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 152/2022
pentru modificarea și completarea
Legii-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 11 noiembrie 2022, în sensul că „Personalul din instituțiile și/sau autoritățile publice nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și personalul implicat în implementarea Mecanismului de redresare și reziliență prevăzut la
art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020
privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, aprobată prin
Legea nr. 230/2021 , cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de majorarea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%, indiferent de numărul de proiecte în care este implicat. Această majorare se aplică proporțional cu timpul efectiv alocat activităților pentru fiecare proiect.“ De asemenea, ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile
art. 16 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017
au fost modificate, inițial, prin
art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 19/2023
pentru modificarea
art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru completarea
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020
privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 31 ianuarie 2023, în sensul că „Indemnizațiile lunare ale președinților și vicepreședinților consiliilor județene și primarilor și viceprimarilor unităților administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile și/sau fonduri externe rambursabile, precum și prin Mecanismul de redresare și reziliență se majorează cu până la 50%, în limita bugetului aprobat cu această destinație.“ Ulterior,
privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025, prin
art. XV pct. 1
și
3
a modificat
art. 16 alin. (1)
și ( 2) din Legea-cadru nr. 153/2017 .
35.
Însă, chiar dacă dispozițiile
art. 16 alin. (1)
și ( 2) din Legea-cadru nr. 153/2017
nu mai sunt în prezent în vigoare în forma criticată, având în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în baza căreia Curtea Constituțională analizează dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea constată că obiectul prezentei excepții îl constituie dispozițiile
art. 11 alin. (4)
coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2022
pentru modificarea și completarea
Legii-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, și
alin. (2) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței Guvernului nr. 19/2023
pentru modificarea
art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru completarea
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020
privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, din
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
36.
Autorii excepției apreciază că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în
art. 1 alin. (3)
și
(5)
privind statul de drept și obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 15
referitor la universalitate,
art. 16 alin. (1)
și
(2)
privind egalitatea în drepturi,
art. 41
referitor la dreptul la muncă,
art. 42
privind interzicerea muncii forțate și
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
37.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, instanța de contencios constituțional stabilind, prin numeroase decizii, conformitatea acestor norme cu prevederile
Constituției . În acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020,
Decizia nr. 337 din 11 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 8 ianuarie 2021,
Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1308 din 30 decembrie 2020,
Decizia nr. 113 din 16 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 15 iunie 2023, sau
Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 20 februarie 2024.
38.
Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la existența unei situații discriminatorii din perspectiva plafonării veniturilor salariale la nivelul indemnizației viceprimarului, prin
Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023 , precitată, paragrafele 29 și 30, Curtea a reținut că dispozițiile
art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017
vin să dea expresie principiului autonomiei locale prevăzut de
art. 120 din Constituție . Viceprimarii ocupă funcții de demnitate publică, iar opțiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile funcționarilor din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația funcției de viceprimar, ca o expresie a principiului constituțional menționat. În aceste condiții, poziția de funcționar public în cadrul organelor administrației publice locale ajunge să fie asumată prin acceptarea încheierii unui raport de serviciu ori a continuării raporturilor de muncă deja existente. Scopul legiuitorului a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerență și previzibilitate în ceea ce privește cheltuielile cu personalul din cadrul autorităților publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea
art. 120 din Constituție
se va putea face în condiții de funcționabilitate optimă a autorităților menționate. De asemenea, coeficienții corespunzători indemnizațiilor pentru primari și viceprimari se regăsesc în
anexa nr. IX lit. C
- Funcții de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale la
Legea-cadru nr. 153/2017 . Așadar, viceprimarii [aleși din rândul consilierilor locali – atât potrivit
art. 57 alin. (3) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cât și potrivit
art. 152 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019
privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019], ocupând funcții de demnitate publică, fiind aleși, se află într-o situație juridică diferită ce nu permite compararea celor două categorii aflate în discuție (demnitari locali și funcționari publici locali). Prin urmare, Curtea a constatat că natura funcției de ales local este diferită de cea a funcționarilor publici, respingând ca neîntemeiată critica de neconstituționalitate.
39.
Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile
art. 16 din Constituție , potrivit căreia dispozițiile de lege criticate instituie o diferență de tratament între funcționarii care participă la proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile și viceprimarii care participă la aceleași proiecte, diferențe care se manifestă prin plafonarea veniturilor de natură salarială pentru prima categorie și acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii, în cotă de până la 25%, prin
Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020 , precitată, paragraful 36, Curtea a apreciat că această critică nu poate fi reținută, întrucât funcționarii publici și aleșii locali (care fac parte din categoria aleșilor locali) se află într-o situație juridică diferită. Așadar, nu se poate vorbi despre încălcarea acestui principiu decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă (a se vedea și
Decizia nr. 838 din 13 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, paragraful 25). În cazul de față, opțiunea legiuitorului a avut în vedere un criteriu obiectiv menit să limiteze cheltuielile cu personalul angajat din cadrul administrației publice locale. Prin urmare, critica de neconstituționalitate este neîntemeiată.
40.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia autorii excepției au fost obligați să participe la implementarea unor proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile, prin atribuirea unor sarcini suplimentare față de cele prevăzute în fișa postului, prin
Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023 , paragraful 32, și
Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020 , paragraful 35, Curtea a apreciat că aceste susțineri reprezintă chestiuni care țin de aplicarea legii și care sunt de competența instanțelor judecătorești.
41.
Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la
art. 41
și
42 din Constituție
din perspectiva încălcării dreptului la salariu, prin
Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023 , paragraful 33, și
Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020 , paragraful 37, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reținută având în vedere dreptul exclusiv de care se bucură legiuitorul de a reglementa modul de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal.
42.
Referitor la invocarea dispozițiilor
art. 53 din Constituție , prin
Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020 , paragraful 39, Curtea a reținut că, având în vedere faptul că nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental, acestea nu au incidență în cauză. Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 53 din 12 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 martie 2013, invocarea prevederilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți nu poate fi reținută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în
capitolul II
- Drepturile și libertățile fundamentale din
titlul II
- Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale - din
Constituție .
43.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
44.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Grațian Dobre și de Lucian Cornel Bucur în dosarele nr. 549/115/2020 și nr. 588/115/2020 ale Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de unitatea administrativ-teritorială comuna Jurilovca în Dosarul nr. 1.600/88/2020 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Cristina Voicu în Dosarul nr. 118/88/2020 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Daniela Donos în Dosarul nr. 1.485/40/2021 al Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Floarea Brătilă în Dosarul nr. 1.991/114/2020 al Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și de unitatea administrativ-teritorială comuna Ceuașu de Câmpie și primarul comunei Ceuașu de Câmpie în Dosarul nr. 1.779/102/2021 al Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 11 alin. (4)
coroborate cu cele ale
art. 16 alin. (1) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2022
pentru modificarea și completarea
Legii-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, și
alin. (2) , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
Ordonanței Guvernului nr. 19/2023
pentru modificarea
art. 16 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru completarea
art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2020
privind unele măsuri pentru elaborarea Planului național de redresare și reziliență necesar României pentru accesarea de fonduri externe rambursabile și nerambursabile în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, din
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Buzău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.