Decizia nr. 400/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Marius Crăiță în Dosarul nr. 1.316/189/2020 al Judecătoriei Bârlad - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.172D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere că dispozițiile criticate implică o manifestare de voință a autorului excepției, în sensul că, în măsura în care se procedează la comunicarea procesului-verbal, această operațiune se poate realiza prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului, astfel că cel vizat are posibilitatea să ia cunoștință de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fără a i se afișa datele personale la sediu sau la domiciliu. De asemenea, în acest sens, menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie, spre exemplu,

Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012 , prin care s-a reținut că formele de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă o garanție în vederea exercitării drepturilor procesuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 15 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.316/189/2020, Judecătoria Bârlad - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Marius Crăiță într-o cauză întemeiată pe dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt neconstituționale ca urmare a faptului că dispun afișarea procesului-verbal la domiciliul sau la sediul contravenientului, aspect ce conduce la expunerea datelor cu caracter personal atât ale contravenientului, cât și ale martorului. Prin urmare, dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor

art. 26 din Constituție , ale

Legii nr. 363/2018

privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date și ale

Legii nr. 190/2018

privind măsuri de punere în aplicare a

Regulamentului (UE) 2016/679

al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE ( Regulamentul

general privind protecția datelor).

6.

Judecătoria Bârlad - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Prin afișarea procesului-verbal la domiciliul sau sediul contravenientului, potrivit

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , nu se încalcă prevederile

art. 26 din Constituție , datele cu caracter personal (ale contravenientului, ale martorului etc.) fiind afișate tocmai pentru ca persoana în cauză, nefiind găsită la domiciliu sau la sediu, după caz, să poată lua cunoștință de existența procesului-verbal, precum și de posibilitatea de a ataca în instanță înscrisul, în ipoteza în care se apreciază necesar. Întro interpretare per a contrario s-ar ajunge la imposibilitatea comunicării efective a înscrisului către persoana căreia îi este destinat, dat fiind că aceasta nu este de găsit la domiciliul sau la sediul la care figurează activ.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie ( Decizia nr. 424 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 august 2014), arată că: excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată; prevederile

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , referitoare la comunicarea prin afișare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispozițiilor

art. 26 din Constituție

privind ocrotirea vieții intime, familiale și private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, determinată de situația obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte; dreptul fundamental invocat de autorul excepției nu este un drept absolut, ci este susceptibil de anumite restrângeri ale exercițiului său, în condițiile

art. 53 alin. (1) din Constituție , respectiv pentru apărarea ordinii publice; și în materia procedurii civile, după ale cărei reguli se desfășoară și soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție, atât vechiul, cât și noul

Cod de procedură civilă

( art. 92 , respectiv

art. 163 ) conțin dispoziții referitoare la afișare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare, iar instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile de lege privind comunicarea prin afișare constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură și urmăresc să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură ( Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012 ).

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Ulterior încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au fost modificate prin

art. 20 pct. 9 din Legea nr. 203/2018

privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 25 iulie 2018, și completate cu un nou alineat prin

art. II pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024

pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 29 iunie 2024, soluția legislativă criticată regăsindu-se, în prezent, la

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care are următorul cuprins: „(1) Comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează întrun proces-verbal, semnat de cel puțin un martor.“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 26

- Viața intimă, familială și privată.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate fac parte din

capitolul III

- Aplicarea sancțiunilor contravenționale, iar, potrivit

art. 25 și următoarelor din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului, iar, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire. În situația în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia se face de către agentul constatator, în termen de cel mult două luni de la data încheierii. Textul

art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , supus controlului de constituționalitate, instituie modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții, operațiune care are loc prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul ori la sediul contravenientului.

14.

Față de acest context legislativ, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prin afișarea acestuia la domiciliul contravenientului, aspect ce ar contraveni prevederilor constituționale cu privire la ocrotirea vieții intime, familiale și private a persoanei.

15.

Cu privire la menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor referitoare la viața intimă, familială și privată, Curtea reține că, în jurisprudența sa ( Decizia nr. 481 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 13 ianuarie 2021, paragraful 24), a observat că, potrivit

art. 26 alin. (2) din Constituție , „persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri“. În acest context, Curtea subliniază că

Legea fundamentală

nu definește noțiunea de viață intimă, familială și privată, aceasta fiind protejată de lege în condițiile în care se manifestă în cadrul ordinii juridice, iar nu în afara sa. Dreptul de a dispune de propria persoană, nefiind un drept absolut, poate fi exercitat numai cu respectarea drepturilor altor persoane, a ordinii publice și a bunelor moravuri. În acest sens,

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale stabilește prin

art. 8 paragraful 2

că dreptul la respectarea vieții private poate face obiectul unor restricții, dacă sunt prevăzute de lege și dacă reprezintă măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei ori protejarea drepturilor și libertăților altora (a se vedea

Decizia nr. 239 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 24 iunie 2005, și

Decizia nr. 1.282 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010).

16.

Curtea învederează că, în materia procedurii civile, după ale cărei reguli se desfășoară și soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de contravenție,

art. 163 din Codul de procedură civilă

conține dispoziții referitoare la afișare ca modalitate de îndeplinire a procedurii de citare. Referitor la acest aspect, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, în mod constant a reținut că soluțiile legislative privind comunicarea prin afișare constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură și urmăresc să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură (spre exemplu, prin

Decizia nr. 763 din 20 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 25 octombrie 2012).

17.

Raportat la soluția legislativă criticată în prezenta cauză, spre exemplu, prin

Decizia nr. 635 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragrafele 19 și 20, Curtea a arătat că, în cazul în care legiuitorul nu ar fi stabilit afișarea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, activitatea organului constatator nu ar mai avea finalitate. Or, legiuitorul a prevăzut această formă de comunicare pentru situația în care procesul-verbal de contravenție și înștiințarea de plată, din diverse motive, nu au putut fi înmânate contravenientului și acesta, deși a fost avizat, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței. Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Textul de lege criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri, de natură să determine ineficacitatea unui act emis de un organ al statului prin menținerea cu rea-credință a imposibilității de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile

art. 27 teza întâi din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , referitoare la comunicarea prin afișare, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a dispozițiilor

art. 26 din Constituție

privind ocrotirea vieții intime, familiale și private, ci reprezintă o modalitate derogatorie de ducere la îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, determinată de situația obiectiv diferită a persoanelor cărora li se comunică astfel de acte. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.

18.

Așa cum s-a reținut în jurisprudența instanței de contencios constituțional precitată, dreptul fundamental invocat de autorul excepției nu este un drept absolut, acesta putânduse exercita cu anumite condiționări în vederea apărării ordinii publice. De altfel, și

Legea nr. 363/2018

privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 7 ianuarie 2019, menționată de autorul excepției de neconstituționalitate, reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul realizării activităților de prevenire, descoperire, cercetare, urmărire penală și combatere a infracțiunilor, de executare a pedepselor, măsurilor educative și de siguranță, precum și de menținere și asigurare a ordinii și siguranței publice de către autoritățile competente, în limitele competențelor stabilite prin lege. Astfel, prelucrarea datelor cu caracter personal pentru realizarea activităților de menținere și asigurare a ordinii și siguranței publice se realizează numai dacă acestea sunt prevăzute de lege și sunt necesare pentru prevenirea unui pericol cel puțin asupra vieții, integrității corporale sau sănătății unei persoane ori a proprietății acesteia, precum și pentru combaterea infracțiunilor.

19.

Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispozițiile constituționale menționate în susținerea acesteia, urmează să fie respinsă, ca neîntemeiată.

20.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Crăiță în Dosarul nr. 1.316/189/2020 al Judecătoriei Bârlad - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Bârlad - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 septembrie 2025.