Decizia nr. 113/2026

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Ioana-Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cristian Nicolae Sima

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru completarea

Legii minelor nr. 85/2003 , precum și pentru completarea

art. 14 din Legea nr. 102/2014

privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, obiecție formulată de Președintele României.

2.

Obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 14.584 din 24 decembrie 2025 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 5.181A/2025.

3.

În motivarea obiecției de neconstituționalitate Președintele României susține că legea criticată are ca obiect de reglementare completarea

Legii minelor nr. 85/2003 , în sensul că bunurile aflate în proprietatea publică și/sau privată a unității administrativ-teritoriale pe care se desfășoară activități miniere (inclusiv activitățile miniere aflate în derulare la data intrării în vigoare a legii) să poată fi concesionate prin atribuire directă către operatorii economici titulari ai unui drept de exploatare și/sau explorare conferit de autoritatea competentă, pentru continuitatea activităților miniere existente, iar terenurile situate în proximitatea exploatărilor miniere active, care nu fac parte din concesiunea existentă, să poată fi concesionate prin atribuire directă către titularii sus-menționați, în scopul extinderii perimetrului exploatării și valorificării optime a resurselor minerale. Durata concesiunii este egală cu întreaga perioadă de exercitare a dreptului de explorare și/sau de exploatare, iar inițiativa concesionării sau a extinderii suprafeței concesionate poate aparține titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate în domeniul public ori privat, precum și operatorului economic titular al dreptului de exploatare și/sau explorare. Autoritatea publică competentă poate refuza, pe criterii obiective, concesionarea, inclusiv extinderea exploatării, prin hotărâre a autorității administrației publice locale deliberative, care se comunică titularului permisului ori licenței de explorare sau exploatare minieră în termen de 15 zile de la adoptare. Totodată, prin legea criticată este adusă o completare

Legii nr. 102/2014 , în sensul că statul sau unitățile administrativ-teritoriale să poată concesiona prin atribuire directă către persoane fizice locurile de înhumare ori de păstrare a urnelor cu cenușă din cimitirele sau din zonele special amenajate ale crematoriilor, aflate în proprietatea sau în administrarea lor, după caz.

4.

Prin modul de adoptare și prin conținutul său normativ, legea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 61 alin. (2)

și ale

art. 75

referitoare la principiul bicameralismului, ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 35

ce instituie dreptul la mediu sănătos,

art. 45

ce reglementează libertatea economică, ale

art. 53

referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 135 alin. (2) lit. a)

și

e)

ce instituie reguli referitoare la economie, pentru motivele expuse în cele ce urmează.

5.

Referitor la motivele de neconstituționalitate extrinsecă se arată că, din analiza parcursului legislativ al legii criticate și din compararea formelor pe care aceasta le-a avut de la momentul inițierii și până la momentul adoptării, reiese că legea supusă controlului de constituționalitate contravine prevederilor

art. 61 alin. (2)

și ale

art. 75 din Constituție

referitoare la principiul bicameralismului. Astfel, potrivit fișelor legislative disponibile pe pagina de internet a Senatului și, respectiv, pe cea a Camerei Deputaților, propunerea legislativă, intitulată „Lege pentru modificarea și completarea

art. 315 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ“, a fost înregistrată pentru dezbatere la Senat, prima Cameră sesizată, în data de 25 martie 2025, iar în data de 6 mai 2025 a fost prezentată în Biroul permanent. În forma inițiatorului, propunerea legislativă avea în vedere introducerea după

alin. (1) al art. 315 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ a unui nou alineat, alin. (1^1), cu următorul cuprins: „Statul sau unitățile administrativ-teritoriale pot concesiona prin atribuire directă către persoane fizice locurile de înhumare ori de păstrare a urnelor cu cenușă din cimitirele sau din zonele special amenajate ale crematoriilor aflate în proprietatea sau administrarea lor, după caz.“ De asemenea, se propunea modificarea

alin. (2) al art. 315 din Codul administrativ .

6.

Potrivit expunerii de motive, propunerea legislativă a avut în vedere faptul că în majoritatea cazurilor procedurile de atribuire a locurilor de veci nu respectă prevederile

Codului administrativ , deoarece au fost aprobate înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ, fiind, prin urmare, necesare clarificarea și simplificarea acestei probleme prin normarea procedurii de atribuire directă a locurilor de veci la nivel legislativ primar, pentru ca autoritățile administrației publice centrale și locale să iasă din această ambiguitate în care se află. Astfel, propunerea legislativă consta în modificarea și completarea

art. 315 din Codul administrativ , prin introducerea alin. (1^1), care să permită statului (în cazul, de exemplu, al cimitirelor militare) ori administrațiilor publice locale să concesioneze prin atribuire directă locurile de înhumare ori de păstrare a urnelor cu cenușă din cimitirele sau din zonele special amenajate ale crematoriilor aflate în proprietatea sau administrarea lor, și prin modificarea

alin. (2) al art. 315

în sensul exceptării de la obligația de întocmire a unui studiu de oportunitate în acest caz.

7.

La data de 16 iunie 2025 a fost adoptată de Senat „Legea pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, pentru modificarea și completarea

Legii minelor nr. 85/2003 , precum și pentru modificarea și completarea

Legii nr. 102/2014

privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare“, prin care au fost aduse ample modificări și completări

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, completări

Legii minelor nr. 85/2003 , precum și completări

art. 14 din Legea nr. 102/2014

privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare.

8.

Astfel, în ceea ce privește

Codul administrativ , intervențiile au vizat

art. 314

- Licitația,

art. 316

- Reguli privind oferta și

art. 319

- Determinarea ofertei câștigătoare din

capitolul III

- Modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ-teritoriale,

secțiunea a 3-a

- Concesionarea bunurilor proprietate publică. Totodată, intervențiile aduse au vizat și

art. 333

- Actul administrativ prin care se aprobă închirierea,

art. 335

- Etapa de transparență,

art. 336

- Reguli privind oferta și

art. 341

- Determinarea ofertei câștigătoare din

secțiunea a 4-a

- Închirierea bunurilor proprietate publică a aceluiași capitol. În ceea ce privește

Legea minelor nr. 85/2003 , Senatul a stabilit că, prin excepție de la prevederile

art. 363

- Reguli speciale privind procedura de vânzare a bunurilor din domeniul privat din

Codul administrativ , regulile de la

capitolul IV - Drepturile și obligațiile titularului din Legea minelor nr. 85/2003

să fie completate cu un nou articol, art. 38^2. De asemenea, soluția legislativă propusă de inițiator a fost relocată, renunțându-se la plasarea acesteia într-un alineat distinct, la

art. 315 din Codul administrativ , și optându-se pentru plasarea acesteia la

art. 14 din Legea nr. 102/2014

privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare.

9.

Forma legii adoptată de Senat a fost prezentată în Biroul permanent al Camerei Deputaților, iar după parcurgerea procedurii de avizare și dezbatere a fost adoptată de aceasta în data de 10 decembrie 2025, cu un număr de 20 de amendamente admise, față de forma Senatului - potrivit Raportului comun al Comisiei juridice, de disciplină și imunități, Comisiei pentru industrii și servicii și Comisiei pentru administrație publică și amenajarea teritoriului -, cu titlul „Legea pentru completarea

Legii minelor nr. 85/2003 , precum și pentru completarea

art. 14 din Legea nr. 102/2014

privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare“.

10.

Față de modificările aduse în Camera decizională se arată că legea criticată contravine prevederilor

art. 61 alin. (2) din Constituție

referitoare la principiul bicameralismului, deoarece în Camera Deputaților legea a fost modificată semnificativ față de forma inițiatorului și, respectiv, față de forma adoptată de Senat. Au fost admise 20 de amendamente, fiind modificat titlul legii, eliminate toate intervențiile legislative asupra

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ și stabilită o cu totul altă soluție legislativă pentru art. 38^2 din

Legea minelor nr. 85/2003 .

11.

Modificarea de ordin cantitativ care nu ar fi de natură, doar prin ea însăși, să determine încălcarea principiului bicameralismului este însoțită însă de modificări de concepție a reglementării. Astfel, cele 13 puncte ale art. I în forma legii adoptată de Senat în calitate de primă Cameră au fost eliminate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională. În ceea ce privește art. II din lege în forma legii adoptată de Senat, acesta a devenit art. I în forma adoptată de Camera Deputaților, iar la Camera decizională s-a produs o schimbare de esență, în sensul că, deși intervenția legislativă a fost realizată asupra aceluiași art. 38^2 din

Legea minelor nr. 85/2003 , în realitate au fost adoptate noi prevederi, neavute în vedere de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată. Astfel, la acest articol, ce cuprindea două alineate, se prevedea în forma Senatului că, în cazul vânzării unui teren aflat în proprietatea privată a statului sau a unității administrativ-teritoriale pe care se desfășoară activități miniere pe bază de licență ori permis de exploatare, titularii licențelor/permiselor de exploatare beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent exploatării. La Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, s-a intervenit asupra aceluiași art. 38^2 din

Legea minelor nr. 85/2003 , prin trei alineate, dar cu o altă finalitate și cu un alt conținut, care nu se mai referă la proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ci și la proprietatea publică a acestora. În motivarea amendamentelor aduse la Camera decizională se susține că soluția legislativă respectă principiul bicameralismului, întrucât nu modifică obiectul de reglementare, ci menține aceeași finalitate, respectiv asigurarea accesului titularilor de licențe și permise la terenurile necesare activității miniere printr-un instrument juridic mai adecvat și în deplină concordanță cu principiile constituționale și cu logica propunerii legislative inițiale. Cu toate acestea, motivarea este contradictorie și, deși debutează cu argumentul potrivit căruia forma adoptată de Senat consacră, în favoarea titularilor de licențe sau permise de exploatare, un drept de preempțiune la cumpărare asupra terenurilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, ceea ce înseamnă posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate, Camera decizională a reconsiderat această soluție, integrând-o într-un cadru mai larg, în care concesionarea prin atribuire directă constituie regula, iar vânzarea reprezintă un mijloc alternativ aflat la dispoziția autorității publice locale.

12.

După cum se poate observa, nici forma inițiatorului, nici forma adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, nu au urmărit o intervenție legislativă care să aibă ca finalitate modificarea regimului juridic al exercitării dreptului de proprietate publică asupra terenurilor pe care se desfășoară activități miniere sau a terenurilor situate în proximitatea exploatărilor miniere active.

13.

Astfel,

Codul administrativ

stabilește, în

partea a V-a , regulile specifice privind proprietatea publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale. Această parte este delimitată în două titluri distincte, respectiv

titlul I , ce vizează „Exercitarea dreptului de proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale“, și

titlul II , ce vizează „Exercitarea dreptului de proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale“. Intervenția legislativă a primei Camere sesizate a vizat instituirea unei excepții de la

art. 363 din Codul administrativ , intitulat „Reguli speciale privind procedura de vânzare a bunurilor din domeniul privat“, plasat în

capitolul III , intitulat „Unele reguli privind exercitarea dreptului de proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale“, al

titlului II . Or, printr-o motivare contradictorie, Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, a renunțat la instituirea unei excepții de la regulile speciale privind procedura de vânzare a bunurilor proprietate privată și a instituit derogări de la

art. 312 din Codul administrativ , prin care sunt stabilite „Reguli generale pentru atribuirea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică“, plasat în

secțiunea a 3-a

„Concesionarea bunurilor proprietate publică“ a

capitolului III al titlului I , capitol intitulat „Modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrativ-teritoriale“.

14.

Se arată că principiul bicameralismului izvorăște din

art. 61 alin. (2)

și

art. 75 din Constituție .

Art. 75 din Legea fundamentală

stabilește competențe de legiferare potrivit cărora fiecare dintre cele două Camere are, în cazurile expres definite, fie calitatea de primă Cameră sesizată, fie pe cea de Cameră decizională. Ținând seama de indivizibilitatea Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem al poporului român,

Constituția

nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut și de cealaltă Cameră. În jurisprudența constituțională au fost stabilite criteriile esențiale, cumulative, pentru a se determina cazurile în care în procedura legislativă se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și, pe de altă parte, existența unei configurații semnificativ diferite între formele adoptate de acestea. Chiar dacă aplicarea acestui principiu nu poate deturna rolul de Cameră de reflecție al primei Camere sesizate, legiuitorul trebuie să țină cont de limitele impuse de principiul bicameralismului, sens în care se invocă, în esență,

deciziile Curții Constituționale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 ,

nr. 624 din 26 octombrie 2016 ,

nr. 62 din 13 februarie 2018 ,

nr. 472 din 22 aprilie 2008 ,

nr. 429 din 21 iunie 2017

și

nr. 298 din 26 aprilie 2018 .

15.

Se mai arată că regulile generale pentru atribuirea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică de la care se derogă prin legea criticată fac parte din regimul juridic general al dreptului de proprietate publică. În ceea ce privește bunurile proprietate publică, în literatura juridică de specialitate s-a susținut că acestora li se aplică un „regim juridic exorbitant de drept public“, datorită interesului public care se dorește a fi satisfăcut prin utilizarea acestora, dar și datorită modului în care se nasc și se derulează raporturile juridice între subiectele de drept implicate. Or, în condițiile în care prima Cameră sesizată s-a raportat exclusiv la analizarea și evaluarea exercitării dreptului de proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, nu se poate admite că o derogare de la regimul juridic exorbitant de drept public s-ar putea realiza printr-o simplă abatere inerentă de la forma adoptată de Camera de reflecție, ce nu a presupus schimbarea obiectului esențial al proiectului de lege, a păstrat aspectele principale pe care aceasta le-a avut în vedere și nu a periclitat respectarea principiului bicameralismului - așa cum induce motivarea amendamentului adus la Camera decizională.

16.

În concluzie, din analiza comparată a documentelor privind inițierea și desfășurarea procesului legislativ în cauză - respectiv a propunerii legislative, a formei adoptate de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, și a formei adoptate de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională - se susține că există deosebiri majore de conținut juridic și o configurație semnificativ diferită între forma inițiatorului, forma primei Camere sesizate și forma adoptată de cea de-a doua Cameră, aspect ce contravine dispozițiilor

art. 61 alin. (2)

și ale

art. 75 din Constituție .

17.

Referitor la motivele de neconstituționalitate intrinsecă se susține, în esență, că art. I din legea supusă controlului de constituționalitate contravine dispozițiilor

art. 1 alin. (5) , ale

art. 35 , ale

art. 45 , ale

art. 53

și ale

art. 135 alin. (2) lit. a)

și

e) din Constituție , deoarece noua soluție legislativă privind posibilitatea concesionării terenurilor situate în proximitatea exploatărilor miniere active, în scopul extinderii perimetrului exploatării și valorificării optime a resurselor minerale, vine în contradicție cu dispozițiile în vigoare ale

art. 25^2 din Legea nr. 85/2003 , care stabilesc expres condițiile în care extinderea perimetrului de exploatare este posibilă.

18.

În plus, neclaritatea sintagmei „situate în proximitatea“ este, la rândul ei, de natură să creeze nu doar dificultăți, ci și arbitrar în delimitarea în concret a ariilor respective. Similar, sintagma „valorificării optime a resurselor minerale“ utilizată pentru a stabili scopul concesionării terenurilor situate în proximitatea exploatărilor miniere active, care nu fac parte din concesiunea existentă, prin acordul titularului dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate în domeniul public ori privat (stat sau unități administrative-teritoriale), este neclară și contravine

capitolului III , intitulat „Regimul de punere în valoare a resurselor minerale“ din

Legea minelor nr. 85/2003 , care, la

art. 13 , prevede că resursele minerale se pun în valoare prin activități miniere care se concesionează persoanelor juridice române sau străine ori se dau în administrare instituțiilor publice de către autoritatea competentă și de reglementare.

19.

În concluzie, noua soluție legislativă este de natură să creeze confuzie atât cu privire la autoritatea competentă să își exprime acordul, cât și cu privire la extinderea perimetrului de exploatare. Astfel, exprimarea utilizată și lipsa de corelare cu regimul juridic actual al extinderii perimetrelor de exploatare lipsesc norma de claritate, precizie și previzibilitate în aplicare, aspect ce contravine principiului legalității prevăzut la

art. 1 alin. (5) din Constituție .

20.

Totodată, se susține că soluția normativă de concesionare a terenurilor situate în proximitatea exploatărilor miniere active, care nu fac parte din concesiunea existentă, către titularii unor drepturi de exploatare și/sau explorare, în scopul extinderii perimetrelor exploatării și valorificării optime a resurselor minerale, încalcă și dispozițiile

art. 35 din Constituție

privind protecția dreptului la un mediu sănătos, respectiv pe cele ale

art. 135 alin. (2) lit. e)

referitoare la obligațiile statului în domeniul mediului. Introdus în urma revizuirii

Constituției

din anul 2003, dreptul la un mediu sănătos reprezintă un drept social-economic, care face parte din generația a treia a drepturilor, aparținând oricăror subiecte individuale de drept. Normele constituționale amintite instituie obligații pozitive ale statului de a proteja acest drept, inclusiv prin intermediul cooperărilor internaționale în domeniu. În acord cu aceste obligații, întregul regim de punere în valoare a resurselor minerale instituit prin

Legea minelor nr. 85/2003

are la bază un sistem de garanții în vederea respectării și exercitării dreptului la un mediu sănătos.

21.

Astfel,

Legea minelor nr. 85/2003

definește, în dispozițiile

art. 3 pct. 1 ,

16

și

21 , termenii: „activitate minieră“, „garanție financiară pentru refacerea mediului“ și „perimetru de prospecțiune, explorare și exploatare“. De asemenea, acordarea atât a licenței de explorare, cât și a licenței de exploatare are în vedere un perimetru ale cărui limite sunt prestabilite și cu constituirea unei garanții financiare corespunzătoare pentru refacerea mediului [ art. 16 alin. (1) ,

art. 20

și

art. 22 alin. (1) lit. b)

și

d) din Legea nr. 85/2003 ].

22.

Se arată că

art. 35 din Constituție

consacră un drept fundamental opozabil statului, iar una dintre obligațiile care revin statului este chiar cea de asigurare a cadrului legislativ pentru exercitarea acestui drept în executarea acestei obligații, desfășurarea activităților miniere în limitele perimetrelor de prospecțiune, explorare și exploatare și, implicit, punerea în valoare a resurselor minerale au fost reglementate în mod restrictiv, inclusiv din rațiuni ce au în vedere reglementarea protecției mediului, obiectiv de interes public major.

23.

Or, noua soluție legislativă, ce permite extinderea perimetrelor respective în scopul exploatării și valorificării optime a resurselor minerale prin simpla încheiere a unor contracte de concesiune, eludează întregul regim juridic al punerii în valoare a resurselor minerale și, implicit, al regimului sancționator în cazul încălcării obligațiilor stabilite la

art. 39

prin raportare la

art. 57 din Legea nr. 85/2003 , cu privire la suprafețe față de care nu mai sunt prevăzute niciun fel de garanții - în contradicție cu obligația pozitivă a statului de creare a unui cadru legislativ și administrativ care să aibă drept obiectiv prevenirea eficace a daunelor asupra mediului și asupra sănătății umane (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 80 din 16 februarie 2014

și Hotărârea din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Tătar împotriva României, paragraful 88), aspect ce contravine dispozițiilor

art. 35

și

art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituție .

24.

De asemenea, se susține că, având în vedere preambulul

Legii nr. 85/2003 , norma criticată contravine rațiunilor ce au în vedere transparența activităților miniere, concurența loială și liberul acces la activitatea economică, deoarece stabilește că terenurile situate în proximitatea exploatărilor miniere active, care nu fac parte din concesiunea existentă, pot fi concesionate prin atribuire directă către titularii drepturilor de explorare/exploatare, iar durata concesiunii este egală cu întreaga perioadă de exercitare a dreptului de explorare și/sau de exploatare conferit titularului de către autoritatea competentă în domeniul resurselor minerale, menținându-și valabilitatea atât timp cât aceste drepturi sunt în vigoare.

25.

Dincolo de neclaritatea sintagmei „situate în proximitatea“, cu consecințe pe planul delimitării concrete a ariilor respective, se arată că atribuirea directă a contractelor publice este o temă sensibilă atât pentru autoritățile contractante, cât și pentru ofertanți.

26.

În conformitate cu dispozițiile

art. 45

și ale

art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție , într-o economie concurențială, transparența și concurența sunt esențiale, iar orice excepție trebuie să fie bine justificată.

27.

Din motivarea amendamentului adus la Camera decizională, aceasta pare a fi asigurarea accesului titularilor de licențe și permise la terenurile necesare activității miniere. Din modul de redactare a normei, aceasta are în vedere scopul declarat al „extinderii perimetrului exploatării și valorificării optime a resurselor minerale“. Or, așa cum s-a arătat mai sus, justificarea noii soluții legislative - ce vizează scopul declarat al extinderii perimetrului exploatării și valorificării optime a resurselor minerale - contravine prin ea însăși regimului juridic al punerii în valoare a resurselor minerale (activitate reglementată, supusă autorizării statului și, deci, controlată de autoritatea publică) și nu se poate erija într-o justificare pentru încredințarea directă a contractelor de concesiune. Pe de altă parte, din perspectiva asigurării accesului, acesta este deja reglementat în

capitolul II din Legea nr. 85/2003 , intitulat „Dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează activități miniere“.

28.

Or, în temeiul

art. 45

și al

art. 135 alin. (2) lit. a)

și

e) din Constituție , într-o economie de piață, bazată pe liberă inițiativă și concurență, încredințarea directă a contractelor de concesiune a unor astfel de terenuri trebuie să constituie soluția de ultima ratio, aplicabilă doar în situații excepționale, care, în privința legii criticate, nu au fost justificate.

29.

În plus, se invocă

Decizia nr. 295 din 18 mai 2022 , paragrafele 173 și 174, prin care Curtea Constituțională a statuat că inclusiv atunci când legiuitorul adoptă măsuri legislative în favoarea unor interese economice, el este obligat să legifereze ținând seama de prevalența ocrotirii mediului și menținerea echilibrului ecologic.

30.

De asemenea, se susține că, în aplicarea condițiilor

art. 53 din Constituție , principiul proporționalității impune astfel ca actele instituțiilor să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar în scopul realizării obiectivelor urmărite, prin aceasta înțelegându-se faptul că, în cazul în care este posibilă o alegere între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 295 din 18 mai 2022 , paragraful 179). Or, în privința legii criticate, scopul este unul neclar. Așa cum s-a arătat, din motivarea amendamentului adus la Camera decizională, acesta pare a fi „asigurarea accesului titularilor de licențe și permise la terenurile necesare activității miniere“, iar din modul de redactare a normei, acesta pare a fi „extinderea perimetrului exploatării și valorificării optime a resurselor minerale“. În prima variantă, scopul ar fi legitim, însă nu și necesar, întrucât acesta este deja reglementat printr-o serie amplă de dispoziții în cadrul

capitolului II din Legea nr. 85/2003 , intitulat „Dobândirea folosinței și accesul la terenurile pe care se efectuează activități miniere“. În cea de-a doua variantă, scopul apare ca fiind unul nelegitim, întrucât eludează întregul regim juridic al punerii în valoare a resurselor minerale (inclusiv a regimului sancționator aferent), cu privire la suprafețe față de care nu mai sunt prevăzute niciun fel de garanții din perspectiva respectării dreptului la un mediu sănătos, consacrat de

art. 35

și de

art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituție . Măsura concesionării prin atribuire directă nu reprezintă o măsură adecvată și necesară atingerii niciunuia dintre scopurile menționate, fiind de natură să încalce libertatea economică a altor agenți economici, fiind necesar ca legiuitorul să reglementeze mecanisme care să permită realizarea scopului urmărit fără a impune restrângeri excesive ale drepturilor individuale, indiferent de natura acestora. Totodată, în condițiile în care o atare măsură permite unei activități reglementate, supusă autorizării statului și, deci, presupus a fi controlată de autoritatea publică, de a eluda, cel puțin parțial, acest regim, cu posibil impact negativ asupra dezvoltării durabile și echilibrului ecologic, aceasta este una neadecvată și chiar excesivă. Așadar, prin măsura prevăzută, legiuitorul a încălcat și condiția constituțională de rezonabilitate a legiferării care decurge din principiul proporționalității garantat de

art. 53 alin. (2) din Constituție .

31.

În conformitate cu dispozițiile

art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost transmisă președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele lor de vedere.

32.

Guvernul apreciază că obiecția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că, în ceea ce privește viciul de neconstituționalitate extrinsecă referitor la încălcarea prevederilor

art. 61 alin. (2)

și ale

art. 75 din Constituție , cu referire la încălcarea principiului bicameralismului, critica este întemeiată, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 472 din 22 aprilie 2008 ,

nr. 429 din 21 iunie 2017 ,

nr. 298 din 26 aprilie 2018 ,

nr. 765 din 14 decembrie 2016 ,

nr. 377 din 31 mai 2017 ,

nr. 718 din 8 noiembrie 2017 ,

nr. 356 din 30 mai 2018 ,

nr. 1 din 11 ianuarie 2012 ,

nr. 89 din 28 februarie 2017 ,

nr. 624 din 26 octombrie 2016 ,

nr. 710 din 6 mai 2009 ,

nr. 392 din 6 iunie 2018

și

nr. 581 din 20 septembrie 2018 .

33.

Se arată că, în prima Cameră sesizată, legea a fost adoptată cu modificări esențiale, reglementând în plus atât cu privire la modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019

privind Codul administrativ, cât și cu privire la completarea

Legii minelor nr. 85/2003 . În Camera decizională, s-au adus modificări atât față de forma inițiatorului, cât și față de cea adoptată de Senat, respectiv prin promovarea unor soluții legislative noi care nu se integrează organic în actul normativ în discuție, schimbându-se astfel sensul reglementării (este vorba despre intenția de modificare a

Legii minelor nr. 85/2003 , prin renunțarea la soluția ce prevedea un drept de preempțiune la vânzarea terenurilor, în favoarea titularilor de licențe miniere, și introducerea soluției de concesiune, prin atribuire directă, către aceiași titulari, a bunurilor pe care se desfășoară activități miniere, dar și a terenurilor situate în proximitatea exploatărilor miniere active). Astfel, legea criticată reprezintă o normă care nu a parcurs circuitul legislativ în integralitate, întrucât, direct în etapa decizională a procesului de legiferare, intenția de reglementare a inițiatorului și forma adoptată de Senat au fost modificate cantitativ și substanțial în Camera Deputaților.

34.

În ceea ce privește viciile de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) , ale

art. 35 , ale

art. 45

și ale

art. 135 alin. (2) lit. a)

și

e) din Constituție , Guvernul susține că aceste critici sunt întemeiate.

35.

Astfel, legea criticată nu întrunește exigențele de predictibilitate normativă, soluțiile sale nefiind corelate cu dispozițiile

Legii minelor nr. 85/2003 , în ceea ce privește modalitatea și condițiile de extindere a perimetrului de exploatare/explorare a resurselor miniere, a garanțiilor obligatorii care urmează să fie constituite în astfel de situații pentru a se asigura protecția mediului. Totodată, caracterul neclar al unor sintagme din cuprinsul legii criticate creează dificultăți de interpretare și de aplicare a normei legale, respectiv sintagmele „situate în proximitate“ și „valorificării optime a resurselor minerale“. Invocă, în acest sens,

deciziile Curții Constituționale nr. 447 din 29 octombrie 2013 ,

nr. 193 din 6 aprilie 2022

și

nr. 678 din 29 octombrie 2019

referitoare la exigențele constituționale privind calitatea legii.

36.

Prin urmare, față de cele mai sus menționate, ținând seama de faptul că legiuitorul nu a prevăzut în noua reglementare norme exprese menite să asigure previzibilitate și certitudine modului de conformare la noile cerințe legale, în lipsa elementelor de circumstanțiere menționate mai sus, Guvernul arată că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice, a principiului legalității și a exigențelor de calitate a legii, subsumate principiului supremației

Constituției

consacrat de

art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală .

37.

Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului nu au transmis Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

38.

Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Legea pentru completarea

Legii minelor nr. 85/2003 , precum și pentru completarea

art. 14 din Legea nr. 102/2014

privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, la data de 10 decembrie 2025.

39.

Analizând susținerile autorului obiecției de neconstituționalitate, rezultă că acesta critică atât din punct de vedere extrinsec legea în ansamblul său, cât și din punct de vedere intrinsec dispozițiile art. I din aceasta, dispoziții care au următorul cuprins: