Decizia nr. 602/2025

Articolul 64

alin. (1) lit. c):

„Judecătorul este incompatibil dacă: (...) c) a fost expert sau martor, în cauză;“;

–

Articolul 65

alin. (1):

„Dispozițiile

art. 64 alin. (1) lit. a )- d)

și

f)

se aplică procurorului și organului de cercetare penală.“

12.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că normele procesual penale criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi și ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil, astfel cum acestea sunt interpretate, în temeiul

art. 20 alin. (1) , și prin prisma exigențelor

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală , ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate, printre alții, organele de ordine publică și siguranță națională, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege. De asemenea, Curtea reține că, potrivit

alin. (5) al

art. 61 din Codul de procedură penală , procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile

alin. (1)

al aceluiași articol constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ,

alin. (4)

stabilind că: „Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor de urmărire penală.“ Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 198 alin. (2)

și ale

art. 288 alin. (1) din Codul de procedură penală , „procesele-verbale întocmite de organele prevăzute la

art. 61 alin. (1) lit. a)-c)

constituie acte de sesizare a organului de urmărire penală și nu au valoarea unor constatări de specialitate în procesul penal“, respectiv „organul de urmărire penală este sesizat [...] prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege [...]“.

14.

Având în vedere cadrul legal menționat anterior, Curtea constată că procesul-verbal întocmit potrivit

art. 61 alin. (1) din Codul de procedură penală

de către organele de ordine publică constituie un act de sesizare a organului de urmărire penală. Obligația instituită în sarcina organelor de constatare reprezintă, în fapt, o reglementare particulară a obligației de a încunoștința organele judiciare competente atunci când se constată săvârșirea unor infracțiuni, obligație ce incumbă unui număr mare de persoane/organe. De pildă,

art. 291 din Codul de procedură penală

reglementează obligația oricărei persoane cu funcție de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul altor autorități publice, instituții publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum și a oricărei persoane cu atribuții de control, care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, de a sesiza de îndată organul de urmărire penală și de a lua măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu dispară (în acest sens a se vedea

Decizia nr. 725 din 5 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 23 martie 2020, paragraful 27).

15.

Totodată, având în vedere dispozițiile

art. 114 alin. (1) din Codul de procedură penală , potrivit cărora poate fi audiată în calitate de martor orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt ce constituie probă în cauza penală,

alin. (4)

al aceluiași articol stabilind că pot fi audiate în calitate de martori și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul

art. 61

și

62 din Codul de procedură penală , Curtea reține că procesul-verbal reprezintă un înscris cu caracter oficial prin care se consemnează anumite fapte sau acte juridice. Organele prevăzute de

art. 61 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală , întocmind procesul-verbal, consemnează în mod detaliat faptele, cu enumerarea elementelor pe care se întemeiază (constatări personale, declarații, documente etc.). Aplicând jurisprudența de principiu în materie a instanței de la Strasbourg, Curtea Constituțională a apreciat că procesul-verbal întocmit în condițiile prevăzute de

art. 61 din Codul de procedură penală

poate constitui „mărturie în acuzare“, organele enumerate în cuprinsul normei căpătând calitatea de „martori“ în sensul Convenției. Curtea Constituțională a constatat, astfel, că posibilitatea conferită de textul criticat, de a fi audiate în calitate de martori și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul

art. 61 din Codul de procedură penală , se constituie într-o garanție a respectării dreptului la un proces echitabil, iar nu într-o încălcare a acestuia ( Decizia nr. 463 din 5 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 5 noiembrie 2018, paragraful 17). Așa încât, Curtea reține că procesul-verbal întocmit potrivit

art. 61 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală

de către organul de constatare constituie un act de sesizare a organului de urmărire penală, având și natura juridică a unei „mărturii în acuzare“.

16.

În formularea motivelor de neconstituționalitate autorul arată că organul de constatare a efectuat acte de cercetare penală în cauză, deși, potrivit normelor procesual penale ale

art. 114 alin. (4) , singura calitate a acestui organ este aceea de martor. În consecință, autorul apreciază că, într-o atare ipoteză, se impune ca instanța de control constituțional să constate că normele procesual penale criticate sunt constituționale numai în măsura în care este reglementat, drept cauză de incompatibilitate, cumulul calităților de organ de cercetare penală, respectiv organ de constatare în aceeași cauză.

17.

Curtea constată că motivele de neconstituționalitate formulate vizează rezolvarea problemei incompatibilității organului de urmărire penală care a întocmit procesul-verbal de constatare de a efectua în continuare acte de urmărire penală, în condițiile în care dispozițiile

Codului de procedură penală

realizează o delimitare clară a funcțiilor judiciare, prin reglementarea, în mod distinct, a etapelor procesului penal și a competenței organelor implicate în realizarea lor. Întrucât susținerile sunt formulate în sensul că normele procesual penale criticate „sunt constituționale numai în măsura în care este reglementat, drept cauză de incompatibilitate, cumulul calităților de organ de cercetare penală, respectiv organ de constatare în aceeași cauză“, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate astfel formulată ridică o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competență a instanței de control constituțional atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.

18.

Pe de o parte, Curtea reține că motivele de neconstituționalitate privesc omisiunea reglementării unui caz de incompatibilitate a organului de constatare de a efectua acte de cercetare în aceeași cauză. Or, soluționarea aspectelor relevate de autor nu ține de competența Curții Constituționale, întrucât implică un act de legiferare, care intră în competența Parlamentului. Așadar, având în vedere

art. 61 din Constituție

și

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea nu poate modifica sau completa un text de lege, astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1)

raportat la

art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

19.

Pe de altă parte, Curtea reține că motivele de neconstituționalitate privesc interpretarea și aplicarea dispozițiilor criticate, în sensul stabilirii și delimitării de către Curtea Constituțională, prin pronunțarea unei decizii interpretative, a calității de organ de constatare, organ de urmărire penală și, respectiv, a celei de martor, precum și modul defectuos de aplicare a legii în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, în condițiile în care, potrivit susținerilor autorului excepției, organul de constatare a efectuat acte procesuale, contrar dispozițiilor din Codul de procedură penală, menționate în paragrafele anterioare ale prezentei decizii. Or, analiza unor astfel de critici de neconstituționalitate nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“.

20.

Curtea reamintește că modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate nu poate constitui motiv de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor

art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. În consecință, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1)

raportat la

art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală

este inadmisibilă.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 65 alin. (1)

raportat la

art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Casian Adrian Bârlea în Dosarul nr. 11.744/296/2020/a1 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025.