Decizia nr. 624/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 , ale art. 666 și ale art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 134/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Andreea Costin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 651 , ale
art. 666
și ale
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Răzvan Bucur și Filomena Elena Bucur în Dosarul nr. 8.337/1.748/2019 al Judecătoriei Cornetu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 282D/2020.
2.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Alexandra Ianul din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 576D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 651 , ale
art. 666
și ale
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Florentina Zaharia și Gheorghe Zaharia în Dosarul nr. 26.865/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă.
4.
La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Alexandra Ianul din Baroul București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 576D/2020 la Dosarul nr. 282D/2020, care a fost primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care susține admiterea acesteia. În acest sens arată, în esență, că dispozițiile
art. 713 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă
sunt neconstituționale, întrucât orice prevedere din legislația română care înfrânge reglementările europene și interpretările obligatorii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la analiza clauzelor abuzive din contractele încheiate cu consumatorii de către o instanță judecătorească încalcă
art. 20 ,
21
și
art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală . Arată că această neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate se referă strict la debitorii consumatori.
7.
În continuare, susține că procedura de încuviințare a executării silite este grav afectată, având în vedere că lipsește de apărare debitorii consumatori. Această procedură este una necontencioasă, în cadrul căreia părțile nu sunt citate, putând fi contestată doar de creditor în situația respingerii acesteia. În această procedură, judecătorul efectuează o analiză formală în cadrul căreia nu poate examina caracterul abuziv al unei clauze, debitorii consumatori fiind puși în situația de a formula contestație la executare în termen de 15 zile și cu suportarea unor costuri semnificative.
8.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
Decizia nr. 273 din 9 mai 2023 . Arată că accesul liber la justiție este asigurat prin posibilitatea formulării contestației la executare în cadrul căreia poate fi invocat caracterul abuziv al unei clauze din contractele încheiate cu consumatorii. Însă acestea sunt aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești, care pot aplica direct normele europene. Totodată, punerea în executare a acestor contracte este opțiunea legiuitorului, care poate alege să echilibreze interesele divergente ale părților.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9.
Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 8.337/1.748/2019, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 651 , ale
art. 666
și ale
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă .
10.
Prin Încheierea din 19 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 26.865/4/2019, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 651 , ale
art. 666
și ale
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă .
11.
Excepția a fost invocată de Răzvan Bucur și Filomena Elena Bucur, precum și de Florentina Zaharia și Gheorghe Zaharia în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare.
12.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă
sunt contrare Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, directivă transpusă în dreptul intern prin
Legea nr. 193/2000 . Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu caracter obligatoriu asupra obligației instanțelor naționale de a analiza, chiar și din oficiu, caracterul abuziv al unor clauze contractuale.
13.
În schimb, în dreptul intern, procedura încuviințării silite este o procedură sumară, ce are loc fără citarea părților, iar judecătorul este ținut să verifice doar formal îndeplinirea condițiilor pentru punerea în executare a titlului executoriu. Potrivit
art. 666 din Codul de procedură civilă , care reglementează procedura de încuviințare a executării silite, verificarea realizată de instanța judecătorească este una strict formală, debitorul fiind lipsit în această etapă de o apărare corespunzătoare și neavând o garanție că instanța va analiza anterior încuviințării măsurii chestiuni obligatorii, ca, de exemplu, validitatea titlului executoriu sau efectuarea unui test de proporționalitate conform art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Referitor la
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă
se arată că această dispoziție îi refuză consumatorului dreptul de a solicita a posteriori controlul titlului executoriu, dar și al măsurii luate din perspectiva Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, precum și a
art. 8 din Convenție , și îi refuză chiar și instanței de executare dreptul de a realiza acest control.
15.
Se mai arată că, în lumina textelor invocate și a direcției instituite la nivel european, o abordare constituțională ar fi aceea de a-i da posibilitatea debitorului consumator să își realizeze drepturile în procedura de executare silită prevăzută de
16.
Judecătoria Cornetu apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Arată, în esență, că, chiar dacă cererea de încuviințare a executării silite se soluționează prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, acest fapt nu este de natură să aducă atingere drepturilor procesuale ale contestatorilor, aceștia având, potrivit
art. 712 din Codul de procedură civilă , posibilitatea de a formula contestație la executare, în cadrul căreia să conteste legalitatea încheierii de încuviințare a executării silite. Totodată, dispozițiile
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 , sunt benefice actului de justiție, în special în faza de executare silită, întrucât limitează posibilitatea invocării în cadrul contestației la executare, cu consecința tergiversării executării silite, a unor motive de fapt sau de drept, care puteau fi invocate anterior, pe calea unor acțiuni de drept comun.
17.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.
18.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
19.
Guvernul, în Dosarul nr. 576D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 651 din Codul de procedură civilă
este inadmisibilă, având în vedere că autorii acesteia nu arată motivele pentru care textul legal este neconstituțional. Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse
art. 666 din Codul de procedură civilă
consideră că acestea sunt neîntemeiate. Referitor la
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă
apreciază că acesta este constituțional, în raport cu
art. 148 din Constituție , în măsura în care permite invocarea, pe calea contestației la executare, a caracterului abuziv al clauzelor inserate în contractele încheiate cu consumatorii.
20.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
21.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
22.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile
art. 651 , ale
art. 666
și ale
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut:
–
Articolul 651
:
Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.
Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
–
Articolul 666
:
În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Cererea de încuviințare a executării silite se soluționează în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la instanță, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare. Încheierea se comunică din oficiu, de îndată, executorului judecătoresc, precum și creditorului.
Încheierea va cuprinde, în afara mențiunilor prevăzute la art. 233 alin. (1), arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea, suma, atunci când aceasta este determinată sau determinabilă, cu toate accesoriile pentru care s-a încuviințat urmărirea, când s-a încuviințat urmărirea silită a bunurilor debitorului și modalitatea concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.
Încuviințarea executării silite permite creditorului să ceară executorului judecătoresc care a solicitat încuviințarea să recurgă, simultan ori succesiv, la toate modalitățile de executare prevăzute de lege în vederea realizării drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Încuviințarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul țării. De asemenea, încuviințarea executării silite se extinde și asupra titlurilor executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviințate.
Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă:
1.
cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat;
2.
hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
3.
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege sau alte cerințe în cazurile anume prevăzute de lege;
4.
creanța nu este certă, lichidă și exigibilă;
5.
debitorul se bucură de imunitate de executare;
6.
titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
7.
există alte impedimente prevăzute de lege.
Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac, însă poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare silită, introdusă în condițiile prevăzute de lege. Dispozițiile art. 712 alin. (3) rămân aplicabile.
Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată numai cu apel exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea prin care se soluționează apelul se comunică, din oficiu, de îndată, și executorului judecătoresc.
–
Articolul 713
alin. (2):
„(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.“
23.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în
art. 21
- Accesul liber la justiție și în
art. 148
- Integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, în susținerea excepției se invocă
art. 8
- Dreptul la respectarea vieții private și de familie din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , astfel încât Curtea reține drept normă de referință
art. 26
- Viața intimă, familială și privată din Constituție, astfel cum acesta se interpretează, în temeiul
art. 20 alin. (1) din Constituție , și prin prisma exigențelor textului convențional menționat.
24.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin
Decizia nr. 273 din 9 mai 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 710 din 2 august 2023, a reținut că, anterior modificării operate prin
art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, dispozițiile
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă
prevedeau posibilitatea invocării în contestația la executare privind executarea silită întemeiată pe un alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească și a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, „numai dacă legea nu prevedea în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui“. În prezent, norma procesuală prevede această posibilitate „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun“. Ca efect al modificării legislative, s-a lărgit posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestației la executare, legea înlocuind condiția referitoare la inexistența unei căi procesuale specifice pentru desființarea lui cu condiția inexistenței oricărei căi procesuale, inclusiv a unei acțiuni de drept comun. Cu alte cuvinte, existența unei căi procesuale pentru desființarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută de legea specială sau de dreptul comun, împiedică posibilitatea invocării unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu în cadrul procedurii contestației la executare.
25.
Prevederile legale criticate, înainte de modificarea operată prin
art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 , au constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Astfel, prin
Decizia nr. 261 din 27 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 13 iulie 2017, și prin
Decizia nr. 373 din 31 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 24 august 2018, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate fac parte din cap. VI - „Contestația la executare“ al titlului I - „Dispoziții generale“ din cartea a V-a - „Despre executare silită“ din Codul de procedură civilă și prevăd că, în ipoteza unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu. Aceleași prevederi au existat și în cuprinsul
art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865 , Curtea constatând în numeroase cazuri constituționalitatea acestora, de exemplu,
Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, prin care a statuat că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, să invoce apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. În acest sens, Curtea s-a pronunțat, cu valoare de principiu, prin mai multe decizii, de exemplu, prin
Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, sau prin
Decizia nr. 816 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009. De asemenea, prin
Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 octombrie 2005, Curtea a reținut că adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Or, este firesc ca apărările de fond care privesc titlul executoriu și care pot duce la desființarea acestuia să poată fi invocate pe calea contestației la executare numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
26.
Analizând dispozițiile
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă , astfel cum au fost modificate prin
art. I pct. 67 din Legea nr. 310/2018 , Curtea a reținut că argumentele pe baza cărora instanța constituțională și-a fundamentat în prealabil soluția de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate sunt aplicabile mutatis mutandis și cu privire la noua soluție legislativă. Astfel, existența unei căi procesuale pentru desființarea titlului executoriu care nu este o hotărâre judecătorească, prevăzută fie de legea specială, fie de dreptul comun, în cadrul căreia partea interesată poate formula apărări prin invocarea unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, constituie rațiunea rezonabilă și suficientă pentru a înlătura posibilitatea reiterării acelorași apărări în calea de atac a contestației la executare, care ar avea drept consecință, pe de o parte, nesocotirea principiului autorității de lucru judecat și, pe de altă parte, tergiversarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești. O atare reglementare este în acord cu prevederile
art. 21 alin. (1)
și
(2) din Constituție
referitoare la accesul liber la justiție și cu scopul pentru care a fost reglementată calea de atac a contestației la executare, respectiv acela de a înlătura neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau de a explicita titlul executoriu ce urmează să fie valorificat, în temeiul
art. 712 din Codul de procedură civilă , care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 702 din 9 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 17 aprilie 2018).
27.
Cu privire la susținerile întemeiate pe dispozițiile
art. 148 din Constituție , referitoare la posibilitatea ca, în cadrul contestației la executare, să poată fi invocat caracterul abuziv al clauzelor contractuale incluse în contractele în baza cărora a fost declanșată executarea silită, Curtea a constatat că aceste aspecte țin de modul de aplicare a legii de către instanța judecătorească, în acord cu prevederile
art. 148 din Constituție , care prevăd prioritatea de aplicare a reglementărilor cu caracter obligatoriu ale Uniunii Europene față de dispozițiile contrare din legile interne.
28.
În continuare, în ceea ce privește critica referitoare la caracterul sumar al procedurii de încuviințare a executării silite, Curtea reține că prevederile
art. 666
- Încuviințarea executării silite din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit
art. 126 alin. (2) din Constituție , intră în competența exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerității procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviințare a executării silite introdusă de creditor se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, nu contravine
art. 21
și nici
art. 24 din Constituție , soluția legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranșează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiție. În plus, trebuie reținut că încuviințarea executării silite se cere și se aprobă în condițiile existenței unui titlu executoriu (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 118 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragraful 13). Încheierea prin care se încuviințează executarea silită nu este supusă niciunei căi de atac, dar poate fi cenzurată în cadrul contestației la executare, potrivit
art. 666 alin. (6) din Codul de procedură civilă , în cadrul căreia părțile interesate pot formula apărările pe care le consideră necesare și utile, uzând de toate mijloacele procedurale pe care legea le pune acestora la dispoziție pentru valorificarea drepturilor lor procesuale.
29.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
30.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea nu poate constata neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 651 din Codul de procedură civilă . Acestea reglementează regimul juridic de drept comun al instanței de executare, stabilind, la
alin. (1)
și
(2) , instanța competentă, de regulă, sub aspect material și teritorial, să participe la executarea silită, la
alin. (3) , competența acesteia în cadrul procedurii execuționale, iar la
alin. (4) , regimul juridic aplicabil hotărârilor pronunțate de instanța de executare.
31.
În ceea ce privește invocarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 din Constituție
și ale
art. 8 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.
32.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Răzvan Bucur și Filomena Elena Bucur în Dosarul nr. 8.337/1.748/2019 al Judecătoriei Cornetu și, respectiv, de Florentina Zaharia și Gheorghe Zaharia în Dosarul nr. 26.865/4/2019 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 651 , ale
art. 666
și ale
art. 713 alin. (2) din Codul de procedură civilă
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu și Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial a României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Andreea Costin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.