Decizia nr. 772/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Ioana-Cristina Vida

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 645/91/2021/a1 al Tribunalului Vrancea - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.820D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 439 din 10 iulie 2019 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 19 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 645/91/2021/a1, Tribunalul Vrancea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că ordonanța de urgență criticată permite instanței judecătorești să se manifeste arbitrar/superficial/ formal/subiectiv/abuziv și să indice sau să nu indice temeiul de drept în baza căruia a calculat/a stabilit/a solicitat/a comunicat taxa judiciară de timbru, chestiune care situează judecătorul mai presus de lege, deoarece nu îl trage la răspundere și nu îl sancționează pentru neindicarea temeiului de drept în baza căruia a stabilit taxa judiciară de timbru. Ordonanța de urgență criticată nu îndeplinește condițiile de calitate a legii prevăzute de

Constituție

și de

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și permite instanței judecătorești interpretarea și aplicarea conținutului acesteia în modalitatea mai sus redată, neexistând garanția că aceste operațiuni se realizează în spiritul

Constituției , iar justițiabilul nu se poate apăra împotriva acestor manifestări ale judecătorului, ceea ce conduce la o discriminare a acestuia.

6.

Se susține, totodată, că imposibilitatea de a plăti, de a achita onorariul unui avocat limitează/încalcă/împiedică/ îngrădește/blochează accesul liber la justiție.

7.

Tribunalul Vrancea - Secția I civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în

art. 1

privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, în

art. 15

privind universalitatea drepturilor și libertăților fundamentale, în

art. 16

privind egalitatea în drepturi, în

art. 21

privind accesul liber la justiție, în

art. 24

privind dreptul la apărare, în

art. 51

privind dreptul la petiționare, în

art. 124

privind înfăptuirea justiției, în

art. 126

privind instanțele judecătorești și în

art. 148

privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, în temeiul

art. 11

și

art. 20 alin. (1) din Constituție , prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele

art. 1

privind obligația de a respecta drepturile omului,

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 13

privind dreptul la un recurs efectiv,

art. 14

privind interzicerea discriminării și

art. 17

privind interzicerea abuzului de drept din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și ale

art. 1 - 10

și

art. 30 din Declarația universală a drepturilor omului .

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezenta cauză.

14.

Prin

Decizia nr. 277 din 22 aprilie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1156 din 6 decembrie 2021, paragraful 14, Curtea a subliniat că plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, în temeiul dispozițiilor

art. 56 alin. (1) , potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“. Îndeplinirea acestei obligații constituționale impuse prin ordonanța de urgență criticată vine să dea expresie

art. 1 alin. (5) din Constituție , potrivit căruia „în România respectarea

Constituției

este obligatorie“. Această obligație se încadrează între acelea la care face referire

art. 15 alin. (1) din Constituție , potrivit căruia „cetățenii au obligațiile prevăzute de Constituție“.

15.

Prin decizia antereferită, paragraful 15, Curtea a reținut, în ceea ce privește accesul liber la justiție, garantat de

art. 21 din Constituție , că legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Accesul liber la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului, funcția de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a reținut că acesta nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora (a se vedea

Decizia nr. 610 din 5 noiembrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 18 noiembrie 2025, paragraful 21).

16.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a accesului liber la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere, prin însăși natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției (Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54).

17.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale

art. 24 , Curtea observă că prin

Decizia nr. 200 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 20 august 2020, paragraful 36, a reținut că, având în vedere că plata taxelor judiciare de timbru este o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De asemenea, referitor la susținerea privind încălcarea

art. 1 ,

art. 6 ,

art. 13 ,

art. 14

și

art. 17

din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a reținut că obligația părților de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări și funcționări a serviciului public de realizare a justiției.

18.

Referitor la critica privind rolul abuziv, arbitrar, superficial, formal, subiectiv al instanței judecătorești în stabilirea taxei judiciare de timbru, Curtea constată că prevederile

art. 124 din Constituție

stabilesc modul în care se realizează interpretarea și aplicarea legii, și anume prin identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Totodată, în sensul prevederilor

art. 126 din Constituție , în activitatea de judecată, judecătorii nu sunt independenți față de lege, ei nu creează legea, ci o aplică la speța concretă (a se vedea

Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2025, paragraful 89).

19.

Aplicând aceste considerente la cauza dedusă judecății, Curtea observă că în dispozițiile ordonanței de urgență criticate legiuitorul a instituit în sarcina instanței judecătorești aplicarea taxei judiciare de timbru raportată la cererea ce urmează a fi soluționată, precum și posibilitatea de a acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanție a accesului liber la justiție. Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor se realizează de către instanța judecătorească în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și de legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri. Prin urmare, Curtea nu poate reține critica potrivit căreia ar putea exista o conduită arbitrară ori abuzivă a instanței judecătorești.

20.

În ceea ce privește invocarea prevederilor constituționale ale

art. 16 , Curtea constată că autorul excepției nu își motivează criticile, prin urmare instanța de contencios constituțional nu își poate aroga competența de a formula propriile critici, la care, ulterior, să și răspundă. O simplă enumerare a prevederilor constituționale și a actelor internaționale pretins încălcate prin ordonanța de urgență criticată nu respectă exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , așa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituționalitate.

21.

Referitor la invocarea prevederilor

art. 51

privind dreptul de petiționare, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 645/91/2021/a1 al Tribunalului Vrancea - Secția I civilă și constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru este constituțională în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.