Decizia nr. 54/2026

Denunțarea înscrisului ca fals

Dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părți declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină.

Dacă partea care folosește înscrisul nu este prezentă, instanța va ordona ca aceasta să se prezinte personal pentru a lua cunoștință de denunțarea înscrisului ca fals, să depună originalul și să dea explicațiile necesare.

Judecătorul poate ordona prezentarea părților chiar și înainte de primul termen de judecată, dacă partea declară, prin întâmpinare, că scrierea sau semnătura sa este falsificată.

În cazuri temeinic justificate, părțile pot fi reprezentate prin mandatari cu procură specială.

14.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității, în componenta privind calitatea legii,

art. 15

- Universalitatea,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21

- Accesul liber la justiție,

art. 24

- Dreptul la apărare,

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale

art. 148

- Integrarea în Uniunea Europeană.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, se observă că dispozițiile

art. 304 din Codul de procedură civilă

reglementează procedura înscrierii în fals, instituind termenul în care aceasta poate fi invocată și regulile specifice de desfășurare. În motivarea criticilor de neconstituționalitate, autoarea susține că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în

art. 1 ,

15 ,

16 ,

20 ,

21 ,

24 ,

53

și

148

în măsura în care permit interpretarea și aplicarea arbitrară, părtinitoare și abuzivă și în măsura în care permit judecătorului să persecute și să discrimineze părțile. De asemenea, se susține că textele criticate nu îndeplinesc standardele de claritate, precizie și previzibilitate ale legii.

16.

Analizând motivarea autoarei excepției raportat la dispozițiile din Constituție invocate, se observă că, deși sunt menționate prevederile constituționale anterior indicate, acestea se invocă în mod formal, deoarece în realitate nu se motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 691 din 12 decembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 17 mai 2024, paragrafele 24-27).

17.

Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoare. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.

18.

Așadar, având în vedere caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, față de dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 . Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, cuprinsă în

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

19.

Distinct de cele menționate mai sus, Curtea observă că singura critică a autoarei excepției se referă la posibilitatea ca, prin interpretarea și aplicarea abuzivă a textului criticat, judecătorul „să persecute și să discrimineze părțile“. Or, nici din acest punct de vedere, autoarea excepției nu reliefează vreun viciu de neconstituționalitate intrinsec normei legale atacate, ci se raportează la o eventuală sau concretă modalitate de interpretare și aplicare a acestui text în propria cauză sau în general, ceea ce nu poate reprezenta o reală critică de neconstituționalitate. În plus, maniera în care o instanță de judecată competentă realizează interpretarea juridică a unor texte legale și apoi dispune aplicarea lor nu intră în sfera de competență a controlului de constituționalitate realizat de Curtea Constituțională, ci reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 304 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Lorin - S.R.L. din Galați în Dosarul nr. 1.481/121/2019 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 1.100/121/2020 al Tribunalului Galați - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026.