Decizia nr. 103/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 , ale art. 12 și ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și a Legii nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, în ansamblu
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 51/1991 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României
- Legea nr. 544/2001 12 octombrie 2001 (prevederi anume) privind liberul acces la informațiile de interes public
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Claudia-Ilona Dascălu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 ,
12
și
22 din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și a
privind securitatea națională a României, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 5.282/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.760D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021
și
Decizia nr. 279 din 28 mai 2024 . Referitor la neconstituționalitatea în ansamblu a
Legii nr. 51/1991 , arată că autorul excepției nu a indicat în concret neclaritatea acestui act normativ, fiind irelevantă sub aspectul controlului de neconstituționalitate invocarea nerespectării legii, aceasta ținând de interpretarea și aplicarea legii de către instanța de judecată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Sentința civilă nr. 3.233 din 23 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.282/3/2020, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 7 ,
12
și
22 din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și a
privind securitatea națională a României. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de comunicare a unor informații de interes public.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, raportat la prevederile
art. 1 alin. (3)
-
(5) , ale
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
57 , ale
art. 124 alin. (2)
și ale
art. 126 din Constituție , dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001
nu stabilesc în mod clar motivarea în fapt sau în drept ce trebuie făcută, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu reglementează faptul că și necomunicarea completă și/sau incorectă constituie tot refuz sau, pur și simplu, lipsa unui răspuns. Așadar, aceste norme duc la ineficiență, transformând responsabilul cu comunicarea informațiilor de interes public într-un responsabil total ineficient, prin sintagma „sau, după caz, în cel mult 30 de zile“. Ca atare, având în vedere că nu se identifică dacă aceste zile sunt lucrătoare sau calendaristice, norma este lipsită de claritate, termenul „urgență“ instituind o discriminare față de alte categorii de informații de interes public ce sunt comunicate, raportat la dispozițiile constituționale menționate. De asemenea,
art. 7 alin. (3) din Legea nr. 544/2001
este neclar, întrucât nu există, practic, la acest moment, vreo autoritate care să nu dispună de condițiile tehnice necesare pentru a pune la dispoziție informațiile solicitate.
6.
Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile
art. 12 din Legea nr. 544/2001 , prin raportare la
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
57 ,
art. 124 alin. (2)
și
art. 126 din Constituție , sunt neconstituționale, întrucât
privind protecția informațiilor clasificate instituie în mod clar ce informații sunt publice și ce informații sunt exceptate de la nivelul de clasificare, iar
art. 33
din aceeași lege stabilește că este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției. De asemenea, redând conținutul normativ al
art. 24 din Legea nr. 182/2002
și al
art. 17 din Standardele naționale
din 13 iunie 2002 de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 , autorul susține că, pe lângă paralelismul care se indică să fie evitat conform
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,
art. 12
este lipsit de eficiență și nu are rost să fie cuprins în acest act normativ.
7.
De asemenea, autorul excepției susține și neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , în raport cu
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 4 ,
11 ,
16 ,
21 ,
31 ,
41 ,
51 ,
52 ,
57 ,
73 ,
art. 124 alin. (2)
și
art. 126 din Constituție .
8.
În final, este invocată excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 51/1991 , în integralitatea sa, susținându-se, în esență, că aceasta este o lege neconformă și nearmonizată cu
Constituția României , o lege cu caracter securist, de inspirație comunistă, perimată, care nu este adecvată realităților actuale ale securității naționale și nici Strategiei naționale de apărare a României, prezentând numeroase ambiguități și neclarități, în raport cu
art. 1 alin. (3)-(5) ,
art. 4 ,
15 ,
16 ,
20 ,
21 ,
25 ,
31
și
73 din Constituție . Prin
se instituie paralelisme legislative ce încalcă
și se creează cadrul legal ce asigură funcționarea și desfășurarea, în mod nejustificat, a activității corpului de funcționari publici care a preluat, într-o mare măsură, atribuțiile altor organe de stat, stabilite prin vechile legi ale Securității.
9.
În susținerea criticilor de neconstituționalitate este invocată jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu,
deciziile nr. 1 din 10 ianuarie 2014 ,
nr. 547 din 15 octombrie 2014
și
nr. 420 din 3 iulie 2019 .
10.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile
art. 7 ,
12
și
22 din Legea nr. 544/2001
sunt clare și nu îngrădesc accesul reclamantului la informațiile de interes public. Instanța opinează că termenele prevăzute de lege sunt termene calculate pe zile calendaristice, acestea nefiind excesive, ținând cont și de faptul că autoritatea sau instituția publică are nevoie de un termen rezonabil pentru formularea unui răspuns, fără ca acest lucru să reprezinte o discriminare. Exceptarea de la comunicare a unor categorii de informații nu reprezintă o îngrădire a dreptului de acces la informațiile de interes public, ci constituie o măsură de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor. În privința dispozițiilor
Legii nr. 51/1991 , tribunalul reține că protejarea informațiilor privind securitatea națională în corelare cu dreptul de acces la informațiile de interes public este prevăzută chiar de
art. 31 alin. (3) din Constituție .
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 7 ,
12
și
22 din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și
privind securitatea națională a României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 18 martie 2014. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează dispozițiile
art. 7 , ale
art. 12
și
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , precum și
Legea nr. 51/1991 , în ansamblu. Dispozițiile din
criticate punctual au următorul cuprins:
–
Articolul 7
:
Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.;
–
Articolul 12
:
Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la
art. 1
și, respectiv, la
art. 11^1 , următoarele informații:
a)
informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informațiilor clasificate, potrivit legii;
b)
informațiile privind deliberările autorităților, precum și cele care privesc interesele economice și politice ale României, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate, potrivit legii;
c)
informațiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum și principiului concurenței loiale, potrivit legii;
d)
informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e)
informațiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidențiale ori se pun în pericol viața, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfășurare;
f)
informațiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părțile implicate în proces;
g)
informațiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecție a tinerilor.
Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informațiilor aparținând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor și autorităților publice care dețin astfel de informații, precum și instituțiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informațiilor.;
–
Articolul 22
alin. (1):
„În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la
art. 7 .“
15.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (3)-(5)
privind statul român,
art. 4
privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni,
art. 11
privind dreptul internațional și dreptul intern,
art. 16
privind egalitatea în drepturi,
art. 21
privind accesul liber la justiție,
art. 31
privind dreptul la informație,
art. 41
privind munca și protecția socială a muncii,
art. 51
privind dreptul de petiționare,
art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,
art. 57
privind exercitarea drepturilor și a libertăților,
art. 73
privind categoriile de legi,
art. 124 alin. (2)
privind înfăptuirea justiției și
art. 126
privind instanțele judecătorești.
16.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 , Curtea reține că autorul acesteia s-a limitat doar la trimiterea la dispozițiile constituționale invocate, fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată.
17.
Or, potrivit
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările adresate Curții trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile
art. 146 din Constituție . Prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv.
18.
Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, aceasta rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.
19.
În prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorii excepției. În același sens a statuat Curtea și prin
Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“.
20.
Astfel, având în vedere identitatea de situație din prezenta cauză cu cea analizată în
Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 28 mai 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 25 septembrie 2024, Curtea constată caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor
art. 12
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
față de acestea, motiv pentru care nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituționalitate.
21.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a
Legii nr. 51/1991 , în ansamblul său, Curtea observă că autorul nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci doar aprecieri cu caracter generic și subiectiv, indicând unele dispoziții legale și constituționale. Or, Curtea Constituțională a stabilit, cu valoare de principiu, că o excepție este inadmisibilă în cazul în care autorul acesteia „se mărginește numai la a invoca în susținerea acesteia o prevedere constituțională, precum și o afirmație cu caracter absolut generic“ (a se vedea
Decizia nr. 202 din 7 aprilie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 iulie 2022, paragraful 18).
22.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , instanța constituțională s-a mai pronunțat asupra acestor prevederi legale, din perspectiva unor critici similare, formulate de același autor, prin
Decizia nr. 719 din 2 noiembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 11 martie 2022, paragrafele 15-20.
23.
Curtea a reținut că aceste norme stabilesc în sarcina autorităților publice obligația de a răspunde în scris solicitărilor cetățenilor pentru obținerea unor informații de interes public, în termenele reglementate de lege, respectiv: a) 10 zile pentru comunicarea informației de interes public solicitate, dacă aceasta a fost identificată în acest termen; b) 10 zile pentru anunțarea solicitantului că termenul prevăzut la lit. a) nu a fost suficient pentru identificarea informației solicitate; c) 30 de zile pentru comunicarea informației de interes public identificate peste termenul prevăzut la lit. a); d) 5 zile pentru transmiterea refuzului de comunicare a informației solicitate și a motivării refuzului.
24.
Referitor la pretinsa lipsă de claritate și previzibilitate a
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate stabilesc suficient de clar, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și urgența solicitării, termenele în care trebuie soluționate cererile referitoare la orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau modul de exprimare a informației.
25.
Prin urmare, dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , reprezentând o garanție legală a realizării dreptului constituțional la informație, întrunesc exigențele de claritate și previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot și trebuie interpretate și raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la
Legea nr. 544/2001 , care la
art. 1
stabilește că accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu
și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
26.
Cu privire la susținerea potrivit căreia din cuprinsul textului de lege criticat nu se identifică modalitatea în care se calculează termenul de comunicare a informațiilor de interes public, Curtea a constatat că, potrivit
art. 16 alin. (2)
și
(3) din Normele metodologice
de aplicare a
privind liberul acces la informațiile de interes public, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 8 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare, termenele pentru comunicarea în scris a unui răspuns solicitanților de informații de interes public se calculează de la data înregistrării solicitării și nu intră în calculul acestora ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
27.
Referitor la dispozițiile
alin. (3)
al
art. 7 din Legea nr. 544/2001 , potrivit cărora solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic, Curtea a reținut că aceste norme nu consacră obligația autorităților publice de a realiza comunicarea în format electronic a informațiilor de interes public solicitate, ci se referă la ipoteza în care sunt întrunite condițiile tehnice necesare acestei modalități de comunicare.
28.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 12
și ale
art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public, precum și a
privind securitatea națională a României, în ansamblu, excepție ridicată Dan Băzăvan în Dosarul nr. 5.282/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile
art. 7 din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informațiile de interes public sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Claudia-Ilona Dascălu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.