Decizia nr. 758/2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (7) și ale art. 37^1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 14/2025 pentru modificarea și completarea Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Cristian-Nicolae Sima
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. VII pct. 3 din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Alexandru Cerneac în Dosarul nr. 1.937/118/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.529D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât
Legea fundamentală
nu instituie obligativitatea exercitării tuturor căilor de atac.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 996/CA din 18 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.937/118/2019, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. VII pct. 3 din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă .
5.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Cerneac într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva sentinței prin care a fost respinsă acțiunea privind anularea ordinului președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, emis în anul 2019, privind retragerea cetățeniei române.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că suprimarea căii de atac a recursului în materia retragerii cetățeniei române, prin dispozițiile
art. 32 alin. (7) din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , contravine dispozițiilor
art. 52
raportat la
art. 16 din Constituție , precum și prevederilor
art. 124 alin. (2)
coroborate cu
art. 53
și
129 din Constituție . În acest sens, arată că legea organică la care se referă
art. 52 alin. (2) din Constituție
este
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care, prin
art. 20 , consacră în mod expres calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță. Suprimarea acestei căi de atac în materia retragerii cetățeniei române, prin dispozițiile
art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991 , astfel cum au fost modificate prin
art. VII pct. 3 din Legea nr. 2/2013 , afectează însuși dreptul de acces la instanța de control judiciar, fără a exista o justificare reală pentru restrângerea acestui drept. În acest context, menționează că existența căilor de atac este recunoscută de
art. 129 din Constituție , iar exercitarea acestora conferă substanța dreptului privind accesul liber la justiție, consacrat de
art. 21 din Constituție
și de
art. 6 din Convenția
privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
7.
În ceea ce privește
art. 124 alin. (2) din Constituție , autorul excepției susține că dispozițiile criticate contravin principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Or, această egalitate este grav afectată în condițiile în care, în litigiile având ca obiect retragerea cetățeniei române, dreptul de recurs este suprimat.
8.
Mai arată că restrângerea dreptului la recurs nu este justificată și proporțională, potrivit
art. 53 din Constituție , întrucât
are ca obiect degrevarea instanțelor judecătorești, iar nu reglementarea unor limitări ale drepturilor fundamentale. Susține că dispozițiile legale criticate nu asigură un raport rezonabil de proporționalitate între interesul general urmărit prin reglementarea lor - degrevarea instanțelor judecătorești - și dreptul reclamantului care contestă un act administrativ de a avea acces la calea de atac a recursului.
9.
Menționează că
art. 129 din Constituție
reglementează posibilitatea exercitării căilor de atac în condițiile legii, dând legiuitorului posibilitatea de a stabili condițiile exercitării acestui drept, fără însă a-l suprima, potrivit dispozițiilor
art. 53 din Legea fundamentală .
10.
De asemenea, autorul excepției susține că diferența de tratament juridic în privința exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate asupra fondului cauzei pentru aceleași categorii de litigii din domeniul de aplicare a
nu are o justificare obiectivă și rezonabilă.
11.
În susținerea excepției, autorul face referire la
Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , prin care Curtea Constituțională a reținut că, din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului, el trebuie să asigure egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea acestei căi de atac, chiar dacă aceasta are un caracter extraordinar.
12.
Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, întrucât reglementarea căilor de atac ține de opțiunea legiuitorului, care poate institui reguli procedurale speciale, cu respectarea principiului egalității în drepturi.
13.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile
art. VII pct. 3 din Legea nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările și completările ulterioare. Din analiza excepției de neconstituționalitate formulate de autor și ținând cont de dispozițiile
art. 62 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, rezultă că, în realitate, excepția vizează dispozițiile
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, astfel cum acestea au fost modificate și, respectiv, introduse prin
art. VII pct. 3
și
4 din Legea nr. 2/2013 , dispoziții care au următorul conținut:
–
Articolul 32
alin. (7 ): „Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului de la domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința în România, ordinul poate fi atacat, în același termen, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București. Hotărârea tribunalului este definitivă și irevocabilă.“;
–
Articolul 37
^1 : „Litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute de
art. 19 alin. (4) ,
art. 31 alin. (6)
și
art. 32 alin. (7) , precum și litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii acestor acte sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Hotărârea pronunțată de tribunal poate fi atacată cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.“
17.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale,
art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991
a fost modificat prin
art. I pct. 34 din Legea nr. 14/2025
pentru modificarea și completarea
Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 12 martie 2025.
18.
Ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze dispozițiile legale în redactarea criticată de autorul excepției, având în vedere că acestea sunt aplicabile în cauză.
19.
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 16
privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, în
art. 21
privind accesul liber la justiție, astfel cum acestea se interpretează în temeiul
art. 20 alin. (1)
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și prin prisma exigențelor
art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil, în
art. 52 alin. (1)
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, în
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, în
art. 124 alin. (2)
privind independența justiției și în
art. 129
referitor la folosirea căilor de atac.
20.
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991
prin raportare la prevederile
art. 129 din Constituție , Curtea constată că, prin
Decizia nr. 362 din 28 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iulie 2019, la paragrafele 45-48, a făcut trimitere la jurisprudența sa potrivit căreia
Legea fundamentală
nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, iar
art. 129 din Legea fundamentală
lasă la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătorești.
21.
Cu privire la numărul căilor de atac, Curtea Constituțională a reținut că
art. 6 paragraful 1 din Convenție
nu consacră nici expres, dar nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicție, drept ce este recunoscut doar în materie penală. Curtea a mai reținut că reglementarea căilor de atac este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.
22.
Aplicând aceste considerente de principiu în cauza analizată în
Decizia nr. 362 din 28 mai 2019 , precitată, Curtea a constatat că dispoziția de lege criticată, care nu permite decât o singură cale de acces la instanță, împotriva ordinului de retragere a cetățeniei române, emis de președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, nu contravine dispozițiilor constituționale referitoare la posibilitatea de a exercita căile de atac, în condițiile legii.
23.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
24.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor
art. 52 din Constituție , Curtea reține că, potrivit
art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991 , ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de respingere a sesizării de retragere a cetățeniei poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, iar hotărârea pronunțată este definitivă. Așadar, dispoziția legală menționată asigură accesul la o instanță al persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, aceasta având astfel posibilitatea să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Prin urmare, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea nr. 21/1991
prin raportare la
art. 52 din Constituție
este neîntemeiată.
25.
Totodată, având în vedere că prevederile
art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991
asigură accesul la o instanță, nici critica referitoare la încălcarea
art. 21 din Constituție
și a
art. 6 din Convenție
nu poate fi acceptată. În acest context, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 362 din 28 mai 2019 , menționată mai sus, a statuat, la paragrafele 42 și 43, că procedura retragerii cetățeniei române pentru motive legate de terorism sau acte contra siguranței naționale are natură administrativă, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului acceptă situația în care anumite sancțiuni să poată fi impuse de un organ care nu este „instanță“, cu condiția ca sancțiunea să poată fi contestată la o „instanță“, în condițiile
art. 6 din Convenție . Prin urmare, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea nr. 21/1991
prin raportare la
art. 21 din Constituție
și la
art. 6 din Convenție
este neîntemeiată.
26.
În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile legale criticate a prevederilor
art. 16 din Constituție , Curtea reține că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, sau
Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015). Totodată, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudența sa, că pentru situații juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca, în acest fel, principiul constituțional al egalității în drepturi (a se vedea
Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014,
Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și
Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 19 martie 2009).
27.
reglementează atât modurile de dobândire, cât și modurile de pierdere a cetățeniei române. Astfel, potrivit
art. 4
din legea menționată, în forma în vigoare la data sesizării, cetățenia română se dobândește prin: a) naștere; b) adopție; c) acordare la cerere. Potrivit
art. 24
din aceeași lege, cetățenia română se pierde prin: a) retragerea cetățeniei române; b) aprobarea renunțării la cetățenia română; c) în alte cazuri prevăzute de lege.
28.
Potrivit
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 , în forma în vigoare la data sesizării, cetățenia română se poate retrage persoanei care: a) aflată în străinătate, săvârșește fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României; b) aflată în străinătate, se înrolează în forțele armate ale unui stat cu care România a rupt relațiile diplomatice sau cu care este în stare de război; c) a obținut cetățenia română prin mijloace frauduloase; d) este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit, sub orice formă, ori a săvârșit alte fapte care pun în pericol siguranța națională.
29.
Curtea observă că în toate cazurile de dobândire sau de pierdere a cetățeniei, legea asigură realizarea unui interes personal, cu excepția situației de pierdere a cetățeniei ca urmare a retragerii acesteia, care vizează un interes public, respectiv retragerea beneficiilor conferite de statul român unei persoane în virtutea statutului de cetățean, ca urmare a faptului că respectiva persoană acționează împotriva intereselor sale.
30.
Așadar, persoanele care contestă legalitatea unui ordin de retragere a cetățeniei se află într-o situație diferită de cea a persoanelor care contestă legalitatea altor acte administrative emise în temeiul
Legii nr. 21/1991 , iar diferența de tratament are la bază o justificare obiectivă și rațională, respectiv asigurarea celerității procedurii de retragere a cetățeniei, dat fiind interesul public protejat. Prin urmare, critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea nr. 21/1991
prin raportare la
art. 16 din Constituție
este neîntemeiată.
31.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea nr. 21/1991
prin raportare la
art. 53 din Constituție , față de considerentele mai sus invocate, Curtea constată că textele criticate nu reglementează restrângerea exercițiului unui drept fundamental care să necesite o analiză din perspectiva dispozițiilor
art. 53 din Constituție . Prin urmare, prevederile
art. 53 din Constituție
nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
32.
În ceea ce privește pretinsa încălcare prin textele criticate a dispozițiilor
art. 124 alin. (2) din Constituție , Curtea reține că norma constituțională anterior menționată reglementează modalitatea de înfăptuire a justiției, prevăzând că aceasta trebuie să fie unică, imparțială și egală pentru toți. Or, stabilirea numărului gradelor de jurisdicție reprezintă o opțiune de politică legislativă a Parlamentului, în temeiul
art. 126 alin. (2)
și al
art. 129 din Constituție . Prin urmare, dispozițiile
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea nr. 21/1991
nu contravin prevederilor
art. 124 alin. (2) din Constituție .
33.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Cerneac în Dosarul nr. 1.937/118/2019 al Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 32 alin. (7)
și ale
art. 37^1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 , în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea și completarea
Legii cetățeniei române nr. 21/1991 , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Nicolae Sima
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.