Decizia nr. 180/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe și a deciziilor nr. 9/1997 și nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.430/1998 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal răspund Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București, reprezentată de avocatul Eugen Roșu, și Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor, reprezentată de avocatul Mihai Alexandru.

Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției de neconstituționalitate solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, articole care reglementează remunerația compensatorie pentru copia privată, reprezintă o noua taxa impusa unei anumite categorii de comercianți și constituie o inasprire a obligațiilor fiscale pentru aceștia, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 11, 16, 115, art. 116 alin. (2) și ale art. 138.

Reprezentantul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca remunerația compensatorie pentru copie privată este un drept patrimonial de autor, drept de proprietate aparținând unor persoane private, iar veniturile realizate din colectarea remunerației compensatorii sunt venituri ale unor persoane particulare, venituri ce sunt la rândul lor impozitate. Rezultă ca remunerația compensatorie pentru copia privată nu constituie, asa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, o taxa sau o obligație fiscală și nu contravine nici unei prevederi constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, arătând ca dispozițiile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

nu sunt contrare textelor din Constituție invocate de autorul excepției ca fiind incalcate. Se apreciază ca remunerația compensatorie pentru copia privată, reglementată de prevederile criticate, reprezintă contravaloarea unei prestații pentru activitate creatoare, pusă la dispoziție unor terți, iar nu un impozit sau o taxa fiscală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.430/1998, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe și a deciziilor nr. 9/1997 și nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București într-un litigiu având ca obiect pretenții reprezentând remunerația compensatorie pentru copia privată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

contravin art. 11, art. 16 alin. (1) și (2), art. 115, 116, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 138 din Constituție. Astfel, se arata ca stabilirea "taxei" reglementate de textele criticate contravine obligațiilor asumate de statul român prin

Legea nr. 18/1994

pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital. Nerespectarea acestei convenții, care face parte din dreptul intern, constituie în opinia autorului excepției o încălcare a prevederilor art. 11 din Constituție, conform cărora statul român se obliga sa îndeplinească cu buna-credința obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Se considera ca dispozițiile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

sunt în contradictie cu art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, prin aceea ca se creează "o situație favorabilă societăților mici și celor care nu au sediul în București, care nu vor achită taxa de 5%, urmărirea fiind determinata de un criteriu subiectiv, respectiv mărimea patrimoniului sau sediul acestora, fiind imposibil ca organismul de gestiune colectivă să poată urmări importatorii la nivel național, pentru a le impune tuturor și în mod egal obligația achitării remunerației compensatorii pentru copia privată." Se mai susține ca dispozițiile criticate contravin și art. 138 din Constituție referitor la impozite și taxe, întrucât "statul român, printr-o lege, obliga o categorie de societăți comerciale denumite generic «importatori și fabricanti» sa plătească taxe unei societăți «nonprofit» (constituite din peste 20 de persoane) și își deleagă responsabilitățile, ca organe de specialitate ale administrației publice, acestei asociații, pentru ca prin delegare aceasta să efectueze acte care țin de puterea statului, respectiv calcularea, verificarea, urmărirea și încasarea impozitelor la nivel național, incalcandu-se principii de drept universal valabile și prevederile art. 115 și 116 din Constituția României". Se mai susține ca prevederile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

încalcă în mod evident prevederile art. 115 și ale art. 116 alin. (2) din Constituție potrivit cărora "asemenea organisme de specialitate se pot înființa numai în subordinea ministerelor și cu avizul Curții de Conturi, în cazul în care legea le recunoaște această competență". În ceea ce privește contrarietatea față de prevederile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție referitoare la libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, se considera ca textele criticate creează "o discriminare prin majorarea obligațiilor fiscale în detrimentul marilor societăți comerciale și crearea de facilități prin neurmarirea fiscală a micilor comercianți și a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati și o concurenta neloială determinata de modul în care a fost organizată aplicarea legii".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile

cap. IV din Legea nr. 8/1996

reglementează o serie de drepturi patrimoniale cuvenite persoanelor fizice și persoanelor juridice de drept privat cu titlu de contraprestatie pentru activitatea lor creatoare, iar nu impozite și taxe ce constituie venituri ale bugetului public național. În consecința, textele criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arata ca dispozițiile art. 11, 115, 116 și 138 din Constituție, invocate ca fiind incalcate prin

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 , nu sunt incidente în cauza. Se considera ca, în temeiul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată numai cu privire la prevederile

art. 107 și 108 din Legea nr. 8/1996 , întrucât soluționarea cauzei depinde doar de aceste texte. Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 107 și 108, Guvernul opineaza ca din conținutul acestor texte rezultă cu claritate ca remunerația compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial, consecința fireasca a dreptului de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau drepturilor conexe. Se mai arata ca aceasta remunerație nu se încadrează în categoria impozitelor, ci constituie o redeventa echitabila ce se plătește titularilor drepturilor de autor sau drepturilor conexe.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

C U R T E A,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii și producătorii operelor respective și cu artiștii interpreți sau executanți ale căror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.

(2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remunerația se va plati în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestor suporturi și aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țara, respectiv 5 % din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile și aparatele importate.

(3) Remunerația prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artiști interpreți sau executanți, editori și producători, după cum urmează:

a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60 % revine, în părți egale, artiștilor interpreți sau executanți, pe de o parte, și producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte;

b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi remunerația se împarte în mod egal între autori, artiști interpreți sau executanți și producători.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.

(5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanti și importatori informații privind situația vânzărilor și, respectiv, a importurilor de suporturi și aparate și sa controleze exactitatea acestora.

(6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți.";

- Art. 108: "Remunerația prevăzută la art. 107 nu se plătește în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în țara sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore și audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni.";

- Art. 109: "(1) Autorii și editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 din prezenta lege.

(2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remunerația se va plati în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestor aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al aparatelor fabricate în țara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate.

(3) Remunerația prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, în mod egal, între autor și editor.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.";

- Art. 110: "Dispozițiile art. 107 și 109 nu se aplică importului de suporturi și aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial.";

- Art. 111: "Difuzarea exemplarelor unei prestații artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere și pentru import.";

- Art. 112: "Dispozițiile art. 33, 34 și 38 se aplică, prin analogie, artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de înregistrări sonore."

Excepția de neconstituționalitate are, de asemenea, ca obiect prevederile deciziilor nr. 9/1997 și nr. 10/1997 privind desemnarea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor "UCMR - ADA" și desemnarea Societății Autorilor Români din Audiovizual - Societății pentru Drepturi de Autor în Cinematografie și Audiovizual ca organisme unice de colectare a remunerației compensatorii pentru copia privată unica în domeniul înregistrărilor sonore și, respectiv, în domeniul audiovizual, ambele decizii fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 1 iulie 1997.

Critica de neconstituționalitate consta în aceea ca dispozițiile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe și ale deciziilor nr. 9/1997 și nr. 10/1997 ale Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor încalcă în mod evident prevederile constituționale ale art. 11, art. 16 alin. (1) și (2), art. 115, art. 116 alin. (2), art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) și c) și ale art. 138, prin aceea ca aplicarea "în mod anarhic" a legii conduce la apariția concurentei neloiale și "tulbura grav echilibrul și stabilitatea economiei naționale, precum și credibilitatea angajamentelor internaționale asumate de România".

Textele constituționale care se considera ca sunt incalcate prin reglementările criticate prevăd:

- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 115: "(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome."

- Art. 116 alin. (2): "Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență.";

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-c): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale.";

- Art. 138: "(1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. Textele de lege criticate ca neconstituționale reglementează remunerația compensatorie pentru copia privată, remunerație ce se plătește de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricantii și importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remunerația reprezintă 5% din prețul de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile și aparatele importate.

Aceasta remunerație compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, iar nu, asa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate, o taxa impusa unei anumite categorii de comercianți și care reprezintă o inasprire a obligațiilor fiscale.