Decizia nr. 101/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.181/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât într-o cauza anterioară, în care aceeași parte a invocat excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 180/2000, care are autoritate de lucru judecat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 6.181/2000, Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București într-un litigiu având ca obiect pretenții reprezentând remunerație compensatorie pentru copie privată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

contravin art. 11, art. 16 alin. (1) și (2), art. 115, 116, art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 138 din Constituție. Astfel se arata ca stabilirea "taxei" reglementată de textele criticate contravine obligațiilor asumate de statul român prin

Legea nr. 18/1994

pentru ratificarea Convenției dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe capital. Nerespectarea acestei convenții, care face parte din dreptul intern, constituie, în opinia autorului excepției, o încălcare a prevederilor art. 11 din Constituție, conform cărora statul român se obliga sa îndeplinească cu bunacredinta obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Se considera ca dispozițiile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

sunt în contradictie cu art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, fără privilegii și fără discriminări, prin aceea ca se creează "o situație favorabilă societăților mici și celor care nu au sediul în București, care nu vor achită taxa de 5%, urmărirea fiind determinata de un criteriu subiectiv, respectiv mărimea patrimoniului sau sediul acestora, fiind imposibil ca organismul de gestiune colectivă să poată urmări pe importatorii la nivel național, pentru a le impune tuturor și în mod egal obligația achitării remunerației compensatorie pentru copia privată". Se mai susține ca dispozițiile criticate contravin și art. 138 din Constituție referitor la impozite și taxe, întrucât "statul român printr-o lege obliga o categorie de societăți comerciale denumite generic «importatori și fabricanti» sa plătească taxe unei societăți «non profit» (constituite din peste 20 de persoane) și își deleagă responsabilitățile, ca organe de specialitate ale administrației publice, acestei asociații, pentru ca prin delegare aceasta să efectueze acte care țin de puterea statului, respectiv calcularea, verificarea, urmărirea și încasarea impozitelor la nivel național, incalcandu-se principii de drept universal valabile și prevederile art. 115 și 116 din Constituția României". Se mai susține ca

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

încalcă în mod evident prevederile art. 115 și art. 116 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "asemenea organisme de specialitate se pot înființa numai în subordinea ministerelor și cu avizul Curții de Conturi, în cazul în care legea le recunoaște această competență". În ceea ce privește contrarietatea față de prevederile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, referitoare la libertatea comerțului, protecția concurentei loiale și protejarea intereselor naționale în activitatea economică, se considera ca textele criticate creează "o discriminare prin majorarea obligațiilor fiscale în detrimentul marilor societăți comerciale și crearea de facilități prin neurmarirea fiscală a micilor comercianți și a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati și o concurenta neloială determinata de modul în care a fost organizată aplicarea legii".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca "textele de lege vizate de excepția invocată nu sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 și 138 din Constituția României" și nu încalcă nici "dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) și art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b), c) din Constituție".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca dispozițiile din lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției și propune respingerea excepției ca neîntemeiată.

Guvernul apreciază, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel se considera ca prevederile constituționale ale art. 11, 115, 116 și 138 nu sunt incidente în cauza, iar dispozițiile art. 16 alin. (2) și ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-c) nu sunt incalcate, deoarece textele de lege criticate nu fac "nici o diferentiere a fabricantilor și importatorilor, în raport cu mărimea patrimoniului acestora" și "faptul ca societățile mai mici pot fi mai greu urmărite pentru plata remunerației compensatorii pentru copia privată tine de aplicarea legii, iar nu de constituționalitatea dispozițiilor sale".

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților și al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreună cu editorii și producătorii operelor respective și cu artiștii interpreți sau executanți ale căror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege.

(2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remunerația se va plati în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestor suporturi și aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale pentru suporturile și aparatele importate.

(3) Remunerația prevăzută la alin. (1) se repartizează, prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor, între autori, artiști interpreți sau executanți, editori și producători, după cum urmează:

a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în părți egale, artiștilor interpreți sau executanți, pe de o parte, și producătorilor de înregistrări sonore, pe de altă parte;

b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remunerația se împarte în mod egal între autori, artiști interpreți sau executanți și producători.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.

(5) Organismele de gestiune colectivă care colectează sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul să solicite de la fabricanti și importatori informații privind situația vânzărilor și, respectiv, a importurilor de suporturi și aparate și sa controleze exactitatea acestora.

(6) Dreptul prevăzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți.";

- Art. 108: "Remunerația prevăzută la art. 107 nu se plătește în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în țara sau importate, se comercializează en gros către producătorii de înregistrări sonore și audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni.";

- Art. 109: "(1) Autorii și editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remunerație compensatorie pentru copia privată efectuată în condițiile art. 34 din prezenta lege.

(2) Remunerația prevăzută la alin. (1) va fi plătită de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remunerația se va plati în momentul punerii în circulație pe teritoriul național a acestor aparate și va reprezenta 5% din prețul de vânzare al aparatelor fabricate în țara, respectiv 5% din valoarea înscrisă în documentele vamale pentru aparatele importate.

(3) Remunerația prevăzută la alin. (1) se repartizează prin intermediul organismelor de gestiune colectivă a dreptului de autor, în mod egal, între autor și editor.

(4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de către un singur organism de gestiune colectivă pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizării acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceștia.";

- Art. 110: "Dispozițiile art. 107 și 109 nu se aplică importului de suporturi și aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoană, fără scop comercial.";

- Art. 111: "Difuzarea exemplarelor unei prestații artistice sau ale unei înregistrări sonore, ulterioară primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere și pentru import.";

- Art. 112: "Dispozițiile art. 33, 34 și 38 se aplică, prin analogie, artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de înregistrări sonore."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții de lege încalcă prevederile constituționale ale art. 11, art. 16 alin. (1) și (2), art. 115, art. 116 alin. (2), art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a), b) și c) și ale art. 138, prin aceea ca aplicarea în "mod anarhic" a legii conduce la apariția concurentei neloiale și "tulbura grav echilibrul și stabilitatea economiei naționale, precum și credibilitatea angajamentelor internaționale asumate de România".

Textele constituționale care se considera ca sunt incalcate prin reglementările criticate prevăd:

- Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai și cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]";

- Art. 115: "(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.

(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorități administrative autonome.";

- Art. 116 alin. (2): "Guvernul și ministerele, cu avizul Curții de Conturi, pot înființa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaște această competență.";

- Art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a)-c): "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;";

- Art. 138: "(1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.

(2) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate se constata următoarele:

Cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, cu prilejul soluționării excepției ridicate tot de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București, într-o cauza având același obiect și aceleași părți și cu o motivare identică, ca și în acest dosar. Excepția de neconstituționalitate a fost respinsă pentru considerentele ce au fost reținute în decizia menționată.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, din care menționăm, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, "partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioară de respingere a excepției este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, având în vedere ca motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleași".

Asa fiind, în prezentul dosar excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe este inadmisibila și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 107-112 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Societatea Comercială "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.181/2000 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 martie 2002.