Decizia nr. 44/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Legii nr. 32/1999

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 72/1997

privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol, a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , modificat prin

Legea nr. 32/1999 , și a prevederilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 2.353/1998 al Curții de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 februarie 2000, în prezenta reprezentantului Societății Comerciale "Vega" - S.A. din Ploiesti și a reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 7 martie 2000 și apoi la data de 14 martie 2000.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 octombrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 2.353/1998, Curtea de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a "prevederilor

Legii nr. 32/1999 , în ansamblul ei, a

art. 7 din Legea nr. 32/1999

(inclusiv consemnarile de la poziția nr. 7 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ) și a

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ", excepție ridicată de Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti într-o cauza având ca obiect anularea în parte a ordonanței menționate, prin care s-a stabilit în sarcina fostei Companii Române de Petrol din București o datorie de 14,49 milioane dolari S.U.A., echivalent a 101,89 miliarde lei, față de Banca Română de Comerț Exterior.

În motivarea excepției de neconstituționalitate Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti susține ca:

Legea nr. 32/1999 , în ansamblul ei, este neconstitutionala, deoarece în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999 nu a fost publicată și anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , incalcandu-se astfel prevederile constituționale ale art. 78, referitoare la intrarea în vigoare a legilor, și cele ale art. 114, privind delegarea legislativă;

art. 7 din Legea nr. 32/1999

(inclusiv consemnarile de la poziția nr. 7 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ) contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internaționale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementează protecția proprietății private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetățenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) și f), referitor la economia de piața a României, și ale art. 135 alin. (1) și (6), privind regimul juridic al proprietății;

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, este neconstitutional, deoarece încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), referitor la statul de drept, ale art. 21, privind accesul liber la justiție, ale art. 51, referitor la principiul respectării Constituției, ale art. 54, care reglementează exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale, ale art. 144 lit. c), referitor la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor, ridicate în fața instanțelor judecătorești, și ale art. 145 din Constituție, privind deciziile Curții Constituționale.

Curtea de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial, exprimandu-și opinia, considera ca, întrucât anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, o dată cu textul acestei ordonanțe, nu mai era necesară o noua publicare după aprobarea sa prin

Legea nr. 32/1999 , lege care nu contravine dispozițiilor constituționale pentru acest motiv. Cat privește prevederile

art. 7 din Legea nr. 32/1999 , instanța apreciază ca acestea sunt neconstituționale în măsura în care Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti nu a primit și nu a folosit credite în valută de la Banca Română de Comerț Exterior, deoarece obligarea societății comerciale la încheierea unei convenții de rambursare a unui credit pe care nu l-a primit încalcă principiile constituționale invocate de autorul excepției. Curtea de Apel Ploiesti, insusindu-și în totalitate argumentele autorului excepției, considera, de asemenea, ca sunt neconstituționale și dispozițiile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca

Legea nr. 32/1999 , prin care a fost aprobată și modificată

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 78 și 114, întrucât a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, iar publicarea anexei în cauza nu mai era necesară, deoarece ea s-a făcut o dată cu textul ordonanței în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, conținutul sau nefiind modificat prin această lege.

Cat privește neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 32/1999 , Guvernul apreciază ca, în speta, "se solicita Curții Constituționale soluționarea unei situații de fapt, respectiv constatarea faptului ca reclamanta nu a contractat creditul prevăzut în anexa

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ", aspect care este de competența instanței judecătorești. De asemenea, se precizează ca anexa la ordonanța scoate în evidenta existenta unor datorii deja născute prin contractarea unui împrumut de la Banca Română de Comerț Exterior, astfel că nu se pune problema încălcării dispozițiilor constituționale referitoare la protecția proprietății private. În legătură cu susținerea ca prevederile

art. 7 din Legea nr. 32/1999

ar contraveni principiului constituțional al statului de drept și dispozițiilor constituționale referitoare la efectele juridice ale tratatelor internaționale privind drepturile omului, se arata ca prin ordonanța nu sunt instituite datorii în sarcina reclamantei, ci se dispun, în principal, măsuri financiare de acoperire a unor datorii, în principal, unele măsuri de preluare la datoria publică a creditelor în valută acordate fostei Companii Române de Petrol și de împărțire a datoriei pe beneficiarii sumelor în valută. În aceste condiții se considera că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 41, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) și f) și ale art. 135 alin. (1) și (6) din Constituție, întrucât în cauza se pune problema plății unor datorii de către o societate comercială cu capital majoritar de stat, iar statul, în calitate de garant al împrumutului, trebuie să se implice cu măsuri de protecție pentru sumele preluate la datoria publică.

Referitor la prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, opinia Guvernului este în sensul că acestea nu au nici o legătură cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din Constituție, care se susține ca ar fi incalcate.

Totodată se considera ca acestea nu contravin nici dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, întrucât ele nu ingradesc accesul liber la justiție, ci doar stabilesc competența Curții Constituționale și, de asemenea, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 51, deoarece nu conduc la eludarea obligativitatii acestora, și nici dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, care, la rândul lor, stabilesc ca, în cadrul atribuțiilor sale, Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și ordonanțelor". În consecința, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

În cauza de fața excepția de neconstituționalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 26 octombrie 1999 a Curții de Apel Ploiesti - Secția de contencios administrativ și comercial, prevederile

Legii nr. 32/1999 , în ansamblul ei, ale

art. 7 din Legea nr. 32/1999

(inclusiv consemnarile de la poziția nr. 7 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ) și ale

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

I. Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca dispozițiile

Legii nr. 32/1999

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 72/1997

privind regularizarea datoriei fostei Companii Române de Petrol încalcă prevederile art. 114 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora "Aprobarea sau respingerea ordonanțelor se face printr-o lege [...] ", precum și dispozițiile art. 78 din Legea fundamentală, conform cărora "Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei". Încălcarea consta în aceea ca o dată cu publicarea

Legii nr. 32/1999

nu a fost publicată și anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 .

Examinând aceasta critica de neconstituționalitate, Curtea constata ca este neîntemeiată și urmează sa o respingă.

Dându-se curs dispozițiilor

art. 114 alin. (5) din Constituție, Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997

a fost aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 32/1999 , care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999, fără a fi publicată însă și anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 .

Nepublicarea anexei împreună cu

Legea nr. 32/1999 , ca și, de altfel, a întregii ordonanțe, precum și indicarea doar a modificărilor constituie probleme de tehnica legislativă, care nu pot atribui acestei legi, în ansamblul ei, un caracter neconstitutional. Pe de altă parte, articolul unic al

Legii nr. 32/1999

face trimitere la Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 11 noiembrie 1997, unde ordonanța și anexa au fost publicate și, deci, pe cale de consecința, le incorporeaza.

II. Cat privește dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 32/1999

(inclusiv consemnarile de la poziția nr. 7 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ), autorul excepției susține ca acestea sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), privind existenta statului de drept, ale art. 20 alin. (1), referitor la efectele juridice ale tratatelor internaționale privind drepturile omului, ale art. 41 alin. (1) teza întâi, care reglementează protecția proprietății private, ale art. 43, referitor la asigurarea unui nivel de trai decent cetățenilor, ale art. 49 alin. (2), care prevede posibilitatea restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 134 alin. (2) lit. a), b), d) și f), referitor la economia de piața a României, și ale art. 135 alin. (1) și (6), privind regimul juridic al proprietății.

Referitor la acest al doilea aspect al excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceeași instanța, prin Încheierea din 8 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , ridicată de Societatea Comercială "Vega" S.A. din Ploiesti în același dosar, excepție respinsă prin Decizia nr. 183 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999.

După restituirea dosarului Curții de Apel Ploiesti și repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 26 octombrie 1999 Societatea Comercială "Vega" - S.A. din Ploiesti a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 din Legea nr. 32/1999

(inclusiv consemnarile de la poziția nr. 7 din anexa la

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 ), cu motivarea ca au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, și anume: pe de o parte, transformarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 72/1997

în lege, inclusiv modificarea

art. 7 din ordonanța prin Legea nr. 32/1999 , iar pe de altă parte, existenta Adresei nr. 9.632 din 1 octombrie 1999, emisă de Banca Comercială Română - S.A. Sucursala Prahova, și, respectiv, a Scrisorii Băncii Comerciale Române - S.A. București nr. III din 28 septembrie 1999, din care rezultă ca reclamanta, în perioada 1990-1999, nu a primit credite pentru a procura și, implicit, a procesa petrol din import.

Examinând susținerile autorului excepției, Curtea constata ca excepția invocată nu se referă la prevederile

art. 7 din Legea nr. 32/1999 , asa cum s-a reținut în încheierea instanței, ci la

art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 72/1997 , astfel cum a fost modificat prin pct. 5 din articolul unic al

Legii nr. 32/1999 .