Decizia nr. 180/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.415/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Direcția generală de muncă și solidaritate socială a municipiului București, reprezentată prin consilier juridic Corina Stanculescu, lipsind autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca față de jurisprudenta Curții Constituționale, concretizata prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, a devenit inadmisibila în temeiul

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 11 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.415/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București într-un litigiu de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate, prin care au fost introdusi în completele de judecată asistenți judiciari, cu competența de a judeca în prima instanța, împreună cu un judecător, cauzele privind conflictele și litigiile de muncă, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 și 125 din Constituție. Legea fundamentală statorniceste principiul potrivit căruia numai judecătorului i se atribuie competența de a judeca și de a impune executarea silită a hotărârilor.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ apreciază ca "excepția de neconstituționalitate necesita discuții, putând fi considerată ca acceptabilă", dar cea care trebuie să se pronunțe este Curtea Constituțională.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este inadmisibila deoarece Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2002, s-a pronunțat în sensul neconstitutionalitatii dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, asa cum este definit de autorul excepției, îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001.

În raport cu susținerile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca, deși autorul excepției se referă la

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, în realitate critica privește numai dispoziția cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căreia în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecința, obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte în cauza de fața îl constituie

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

Cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 36 din 5 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 6 martie 2002, cu prilejul soluționării excepției ridicate tot de către Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București, tot în cadrul unui litigiu de muncă și cu o motivare identică cu cea din prezentul dosar. Cu acel prilej excepția a fost respinsă, ca devenită inadmisibila, întrucât prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, Curtea a constatat ca textele de lege criticate sunt neconstituționale, contravenind dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 51 și art. 123-125 din Constituție. Or, în temeiul

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Asa fiind, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000), partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, excepția este inadmisibila. În cauza decizia anterioară de respingere a excepției, ca devenită inadmisibila, este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleași.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Arsenal" - S.A. - filiala a Companiei Naționale "Romarm" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.415/2001 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2001.