Decizia nr. 322/2002
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 57 și 96 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Decizii de neconstituționalitate 1
- Decizia nr. 180/2002 20 iunie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 17 alin. 1^1 din Lege…
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 215/2001 23 aprilie 2001 (prevederi anume) administrației publice locale
Costica Bulai - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stanoiu - judecător
Lucian Stangu - judecător
Ioan Vida - judecător
Aurelia Popa - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 96 din Legea nr. 215/2001 , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 1.027/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 275C/2002, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 și 96 din Legea nr. 215/2001 , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție și de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea celor două dosare.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție este de acord cu conexarea celor două dosare.
Curtea, în temeiul
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 275C/2002 la Dosarul nr. 207C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, sustinand ca prevederile
art. 96 din Legea nr. 215/2001
contravin dispozițiilor art. 16 alin. (2), art. 120 și 121 din Constituție.
Avocatul Toma Dragomir, reprezentantul autorului excepției Adrian Stoica și al părții Elena Veronica ZamfirCiurezu, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate. Se considera ca prevederile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece creează o discriminare între Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale. Astfel,
art. 57 din Legea nr. 215/2001
prevede posibilitatea dizolvării numai pentru consiliile locale. În aceasta situație discriminarea este determinata de aplicarea, pentru Consiliul General al Municipiului București, a unui text de lege special care nu reglementează dizolvarea sa, și anume
art. 96 din Legea nr. 215/2001 , text inaplicabil în condițiile în care dispozițiile art. 120 din Constituție se referă numai la consiliile locale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin încheierile din 18 aprilie 2002 și din 6 iunie 2002, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 și 96 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în dosarele nr. 1.027/2002 și nr. 1.028/2002 ale Curții Supreme de Justiție, iar excepția referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 57 a fost ridicată de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al aceleiași instanțe.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin următoarele:
1. În ceea ce privește dispozițiile
art. 57 din Legea nr. 215/2001 , Adrian Stoica invoca încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 34, 35, 47, 49, art. 52 alin. (2), "art. 68 lit. b)", art. 85, art. 95 alin. (1), art. 96, 111 și 112 din Constituție, prin aceea ca "se da putere discretionara unor funcții administrative peste autoritatea unor persoane alese, invingandu-se principiul potrivit căruia legislativul dispune și administrativul-executivul aplica".
2. Se susține de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție ca dispozițiile
art. 96 din Legea nr. 215/2001
sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2), art. 120 și 121 din Constituție.
În dezvoltarea acestei motivari se arata ca, "deși potrivit
art. 94 din Legea nr. 215/2001 , Consiliul General al Municipiului București este autoritate deliberativa, dizolvarea este expres prevăzută [în art. 95 alin. (1)] numai pentru consiliile locale ale sectoarelor municipiului București". Aceasta diferența de reglementare contravine, potrivit sustinerii autorului excepției, dispoziției constituționale conform căreia "Nimeni nu este mai presus de lege". Totodată se arata ca, în conformitate cu prevederile
art. 94 din Legea nr. 215/2001 , "autoritățile administrației publice locale din municipiul București, cu caracter deliberativ, sunt Consiliul General al Municipiului București și consiliile locale ale sectoarelor". Dispozițiile "art. 57 și art. 58 din lege stabilesc doua cazuri de dizolvare pentru consiliile locale: ineficienta și inactivitatea", cazuri de dizolvare care "sunt valabile și pentru consiliile locale ale sectoarelor, potrivit art. 95 alin. (1) din același act normativ." Or, susține autorul excepției, din "conținutul textului criticat (care reglementează doar constituirea, funcționarea și atribuțiile Consiliului General al Municipiului București) nu rezultă ca dizolvarea acestui organ s-ar putea face după reglementarea aplicabilă consiliilor locale". De aceea, "pentru aceleași considerente, dizolvarea Consiliului General al Municipiului București nu se poate face nici în funcție de reglementarea prevăzută de lege pentru consiliile județene, autorități deliberative ale administrației publice locale constituite la nivel județean". Se mai arata ca, "de altfel, conform art. 111 din lege, consiliul județean se dizolva de drept doar pentru motive de inactivitate, respectiv neintrunirea timp de 6 luni consecutive sau de neadoptare a nici unei hotărâri în trei ședințe ordinare consecutive".
În concluzie, autorul excepției considera ca "nu se putea dispune dizolvarea Consiliului General al Municipiului București în temeiul art. 96 raportat la
art. 57 din Legea nr. 215/2001 , texte la care face referire articolul unic al
Hotărârii Guvernului nr. 1 din 10 ianuarie 2002 ".
Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 și 96 din Legea nr. 215/2001
este intemeiata.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 96 din Legea nr. 215/2001
este neîntemeiată.
În susținerea acestui punct de vedere se arata ca aceste prevederi legale, "care cuprind dispoziții referitoare la organizarea, funcționarea și atribuțiile unei autorități a administrației publice locale, nu au nici o legătură cu art. 16 alin. (2) din Constituție, inserat în Titlul II din Constituție și care se referă la drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor". Totodată, Guvernul considera ca textul
art. 96 din Legea nr. 215/2001
"este în deplina concordanta cu dispozițiile cuprinse în alin. (1) și (2) ale art. 120 din Constituție, iar dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol nu au nici o legătură cu cauza dedusă judecații, interpretarea acestuia urmând să se facă în mod sistematic". De altfel, "legea, în ansamblu, dar și în economia ei, nu cuprinde dispoziții speciale pentru constituirea, funcționarea și atribuțiile Consiliului General, fiindu-i aplicabile cele referitoare la consiliile locale în general". Guvernul mai arata, în punctul sau de vedere, ca "dispozițiile legale cuprinse în Capitolul II - consiliile locale - sunt, în totalitatea lor, aplicabile și Consiliului General al Municipiului București (dacă nu exista o dispoziție derogatorie pentru aceasta autoritate), inclusiv cele din Secțiunea a 4-a, referitoare la dizolvarea Consiliului". Astfel, rezultă ca aceste reglementări nu sunt aplicabile și în cazul consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București. Referitor la faptul ca în cuprinsul
art. 96 din Legea nr. 215/2001
nu se menționează în mod expres și dizolvarea Consiliului General al Municipiului București, se apreciază ca aceasta "este mai degraba o imperfectiune a legii decât un motiv de neconstituționalitate". Pe de altă parte, se arata ca, "dacă s-ar accepta argumentul adus de autorul excepției conform căruia Consiliul General al Municipiului București nu poate fi dizolvat nici potrivit normelor referitoare la dizolvarea consiliilor locale, nici potrivit reglementării pentru consiliile județene, ar insemna ca împotriva acestei autorități, indiferent de eficienta și activitatea sa, sa nu se poată lua nici o măsura legală, ceea ce este greu de acceptat ca fiind voința legiuitorului".
În ceea ce privește dispozițiile art. 121 din Constituție invocate, de asemenea, în motivarea excepției de neconstituționalitate, Guvernul apreciază ca acestea "nu au nici o legătură cu prevederile
art. 96 din Legea nr. 215/2001 , deoarece Consiliul General al Municipiului București are - potrivit dispozițiilor acestei legi - natura juridică a unui consiliu local și nu a unuia județean".
Referitor la critica de neconstituționalitate a
art. 57 din Legea nr. 215/2001 , Guvernul arata ca textele constituționale invocate ca fiind incalcate nu sunt incidente în cauza, având un cu totul alt obiect de reglementare. Pe de altă parte, arata Guvernul, propunerea de dizolvare a consiliului local pe care o face prefectul în condițiile
art. 57 alin. (1) din Legea nr. 215/2001
"trebuie apreciată ca o măsura pentru a determina intrarea în legalitate a autorității respective și nicidecum ca o supraapreciere a acestuia în raport cu persoanele alese prin votul cetățenilor, adică cu primării; sau, după caz, consilierii".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 57 și 96 din Legea administrației publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, care au următorul cuprins:
- Art. 57: "(1) Consiliul local poate fi dizolvat dacă a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, cel puțin 3 hotărâri care au fost anulate de instanța de contencios administrativ prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
(2) Dizolvarea consiliului local se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea motivată a prefectului, bazată pe hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile.
(3) Hotărârea de dizolvare poate fi atacată de oricare dintre consilieri la instanța de contencios administrativ, în termen de 10 zile de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest caz procedura prealabilă prevăzută de lege nu se mai efectuează, iar introducerea acțiunii suspenda executarea măsurii de dizolvare.
(4) Data pentru organizarea alegerii noului consiliu local se stabilește de Guvern, la propunerea prefectului, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (3) sau, după caz, de la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost respinsă acțiunea consilierilor.
(5) Până la constituirea noului consiliu local primarul, viceprimarul sau, în absenta acestora, secretarul va rezolva problemele curente ale comunei sau ale orașului, potrivit competentelor și atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii.";
- Art. 96: "Consiliul General al Municipiului București se constituie, funcționează și îndeplinește atribuțiile prevăzute de dispozițiile prezentei legi pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător."
I. În motivarea excepției care are ca obiect dispozițiile
art. 57 din Legea nr. 215/2001
se susține ca acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 34 privind dreptul de vot, art. 35 privind dreptul de a fi ales, art. 47 privind dreptul de petiționare, art. 49 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 52 alin. (2) privind apărarea tarii, art. 68 privind incompatibilitățile pentru deputați și senatori, art. 85 privind numirea Guvernului, art. 95 alin. (1) privind suspendarea din funcție a Președintelui României, art. 96 privind vacanta funcției de Președinte al României, art. 111 privind întrebările și interpelările și art. 112 privind moțiunea de cenzura. În esenta, se susține ca dispozițiile legale criticate "permit unor persoane numite în funcții administrative - membri ai Guvernului - sa demita persoane alese prin vot direct și secret, respectiv consilierii Consiliului General al Municipiului București, la propunerea prefectului - un alt funcționar numit -, ceea ce este contrar principiului potrivit căruia legislativul dispune și administrativul-executivul aplica". În felul acesta, se afirma în susținerea excepției, "se rastoarna un principiu de drept potrivit căruia cine poate mai mult poate și mai puțin,
art. 57 al Legii nr. 215/2001
permitand neconstitutional celui care poate mai puțin să poată și mai mult". În aceste condiții "se aduce o restrangere arbitrară asupra puterilor legislativului de către o structura subordonata din punctul de vedere al prevederilor constituționale prin care organele alese nu pot fi dizolvate prin acte administrative".
Analizând aceasta critica, Curtea constata ca este neîntemeiată.
Articolul 57
prevede condițiile și modalitatea în care poate fi dizolvat consiliul local, posibilitatea consilierilor de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru contestarea hotărârii de dizolvare a consiliului local, organizarea alegerii noului consiliu, precum și persoanele competente sa rezolve problemele curente până la constituirea noului consiliul local. Existenta acestei reglementări este o concludenta aplicare a dispoziției constituționale prevăzute de art. 120 alin. (2), potrivit căreia consiliile locale și primării funcționează în condițiile legii. Pe de altă parte, legiuitorul este suveran în a stabili dizolvarea consiliului local, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea prefectului, instituind limitele în care acesta poate funcționa. Aceasta hotărâre, potrivit dispozițiilor cuprinse la alin. (3) al art. 57 din lege, poate fi contestată în justiție, ceea ce corespunde prevederilor art. 21 din Constituție.
Curtea retine ca susținerea potrivit căreia textul
art. 57 din Legea nr. 215/2001
ar încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (2), art. 34, 35, 47, 49, art. 52 alin. (2), "art. 68 lit.b)", art. 85, art. 95 alin. (1), art. 96, 111 și 112 din Constituție este neîntemeiată. În realitate dispozițiile constituționale invocate nu sunt incidente în cauza.
Cu privire la critica potrivit căreia aceste dispoziții legale contravin principiului constituțional al separației puterilor în stat, întrucât "prevederile
art. 57 din Legea nr. 215/2001
permit unor persoane numite în funcții administrative - membri ai Guvernului - demiterea unor persoane alese prin vot direct și secret, precum consilierii generali, la propunerea prefectului - un alt funcționar numit - care face o propunere motivată [...]", Curtea constata ca este neîntemeiată. Posibilitatea Guvernului de a dizolva un consiliu local nu are nici o legătură cu principiul separației puterilor în stat. Acest principiu se aplică la nivelul autorităților publice statale, respectiv în raporturile dintre Parlament - puterea legiuitoare - puterea executivă - Președintele României și Guvern - și puterea judecătorească. În cadrul acestor puteri și în raporturile dintre ele se pune problema colaborării și a existenței unor contraponderi care să asigure echilibrul acestora. Consiliile locale - comunale, orășenești și municipale - fac parte din sistemul autorităților administrației publice locale, ca și primării, asa cum precizează art. 120 alin. (1) din Constituție, iar nu din puterea legislativă.
Legea nr. 215/2001 , făcând aplicarea art. 122 alin. (4) din Constituție și a Cartei europene a autonomiei locale, în condițiile în care acorda autorităților administrației publice locale - consiliilor locale și primăriilor - o larga autonomie, consacra și tutela administrativă, exercitată prin intermediul prefectului - reprezentantul Guvernului în teritoriu -, care se realizează prin controlul respectării legii de către autoritățile administrației publice locale, control care poate merge de la acceptarea actelor emise de aceste autorități până la sesizarea instanțelor judecătorești pentru anularea lor, în cazul actelor ilegale.
II. Prevederile
art. 96 din Legea nr. 215/2001
sunt criticate pentru neconstituționalitate, sustinandu-se ca acestea încalcă dispozițiile art. 16 alin. (2), art. 120 și 121 din Constituție, care au următorul conținut:
- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 120: "(1) Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale alese și primării aleși, în condițiile legii.
(2) Consiliile locale și primării funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe.
(3) Autoritățile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui și în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.";
- Art. 121: "(1) Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.
(2) Consiliul județean este ales și funcționează în condițiile legii."
Critica de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile
art. 96 din Legea nr. 215/2001
se referă, în esenta, la trimiterea pe care textul de lege criticat o face, în ceea ce privește constituirea, funcționarea și atribuțiile Consiliului General al Municipiului București, la prevederile aceleiași legi care reglementează atribuțiile consiliilor locale, trimitere pe care autorul excepției o considera contrară dispozițiilor constituționale invocate.
În legătură cu susținerea autorului excepției privind neconstituționalitatea prevederilor legale criticate prin raportare la dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituție, care intaresc principiul egalității și al nediscriminarii, Curtea constata ca aceste dispoziții constituționale nu au nici o legătură cu reglementările cuprinse la
art. 96 din Legea nr. 215/2001 .
Curtea Constituțională a stabilit, în jurisprudenta sa, ca "atât art. 15 alin. (1), cat și art. 16 alin. (1) din Constituție privesc drepturi cetățenești, garantand egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, iar nu egalitatea autorităților sau a demnitarilor în fața legii" (Decizia nr. 130 din 13 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 9 decembrie 1998). De asemenea, Curtea retine, din examinarea textului de lege criticat, că nu se confirma nici încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Constituție, prin situarea vreuneia dintre autoritățile publice mai presus de lege.
În ceea ce privește invocarea celorlalte doua texte constituționale, și anume art. 120 și 121, considerate a fi incalcate prin norma legală criticata pentru neconstituționalitate, Curtea constata ca asa cum rezultă din conținutul lor, aceste articole prevăd, la nivel constituțional, bazele organizării și funcționarii autorităților comunale și orășenești, precum și cele privind consiliul județean, fără a reglementa un statut special pentru autoritățile administrației publice de la nivelul municipiului București. Astfel, din analiza celor două texte constituționale se poate deduce intenția legiuitorului constituant de a lasă pe seama legii organice aceasta reglementare. Or, tocmai aceasta s-a și realizat, prin dispozițiile cuprinse în
cap. V al Legii nr. 215/2001 , intitulat "Administrația publică a municipiului București", capitol în care este cuprins și textul de lege criticat. Unele dispoziții ale
cap. V al Legii nr. 215/2001
cuprind reglementări speciale pentru autoritățile administrației publice locale din municipiul București, iar alte dispoziții se limitează a face trimitere la texte ale legii care se referă la autoritățile administrației publice din orașe (de exemplu art. 96 și 97).
Referitor la invocarea unor necorelari dintre diferitele texte ale Legii administrației publice locale, Curtea constata ca acestea nu pot forma obiect al contenciosului constituțional, coordonarea legislativă fiind un atribut exclusiv al autorității legiuitoare.
De asemenea, chiar dacă s-ar pune problema unei omisiuni legislative în cauza, asa cum se susține prin critica formulată cu privire la
art. 96 din Legea nr. 215/2001 , Curtea Constituțională constata că nu are competența de a "modifica sau completa prevederea legală supusă controlului", aceasta fiindu-i expres interzisă prin dispozițiile
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată.
Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 din Legea nr. 215/2001 , excepție ridicată de Adrian Stoica în Dosarul nr. 1.028/2002 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ, și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 96 din Legea nr. 215/2001 , excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în dosarele nr. 1.027/2002 și nr. 1.028/2002 ale aceleiași instanțe.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2002.
PREȘEDINTE, prof.univ.dr. COSTICA BULAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.