Decizia nr. 322/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla pronunțarea asupra excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepții ridicate de Societatea Comercială "Dan's Oversea Arpinav" - S.R.L. din Constanta, Societatea Comercială "Felicitas Marketing România" - S.R.L. din București și de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. din București, în dosarele nr. 1.656/2001 al Judecătoriei Constanta, nr. 947/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și nr. 5.628/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2001 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 noiembrie 2001, pentru data de 15 noiembrie 2001 și apoi pentru data de 20 noiembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 9 aprilie 2001, 27 aprilie 2001 și 20 iunie 2001, pronunțate în dosarele nr. 1.656/2001 al Judecătoriei Constanta, nr. 947/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și nr. 5.628/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul București, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepții ridicate de Societatea Comercială "Dan's Oversea Arpinav" - S.R.L. din Constanta, Societatea Comercială "Felicitas Marketing România" - S.R.L. din București și de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. din București în dosarele menționate, având ca obiect litigii de muncă.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate, prin care s-au instituit asistenți judiciari cu competența de a judeca în prima instanța, împreună cu un judecător, cauzele privind conflictele și litigiile de muncă sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 și 125 din Constituție, din care rezultă ca numai judecătorului i se atribuie competența de a judeca și de a impune executarea silită a hotărârilor. Prin instituirea asistentilor judiciari, în calitate de membri cu vot deliberativ în completul de judecată, se nesocoteste principiul independentei judecătorilor, deoarece asistenții judiciari - unul reprezentând sindicatele, celălalt reprezentând asociațiile patronale - au anumite interese în judecarea cauzelor și nu se poate afirma ca pot fi independenți și impartiali.

Judecătoria Constanta, exprimandu-și opinia în Dosarul nr. 1.656/2001, apreciază ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În esenta se arata ca prin introducerea completelor specializate nu se încalcă principiile și dispozițiile prevăzute de Constituție și de celelalte legi ale tarii, cu privire la înfăptuirea justiției.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia în Dosarul nr. 947/2001, considera ca "alcătuirea completelor de judecată în cazul soluționării conflictelor de drepturi în prima instanța este neconstitutionala, incalcandu-se art. 123 și 125, raportate la art. 1 alin. (3) și art. 51 din Constituția României".

Judecătoria Sectorului 1, municipiul București nu și-a exprimat opinia în legătură cu excepția de neconstituționalitate ridicată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca "din dispozițiile art. 125 din Constituție, dar și din enumerarea domeniilor care fac obiectul legilor organice de la art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituție, rezultă ca legiuitorul este cel care stabilește modul de organizare a instanțelor judecătorești, competența și procedura de judecată". Se mai arata, de asemenea, ca prin compunerea completelor de judecată ce judeca litigii de muncă, dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, nu sunt incalcate nici prevederile art. 123 din Constituție, deoarece și aceste complete infaptuiesc justiția în numele legii. În plus în dosarele nr. 272C/2001 și nr. 292C/2001, referitor la excepțiile ridicate, se arata ca "asistenții judiciari trebuie să îndeplinească, potrivit legii, aceleași condiții cerute pentru judecători și depun același jurământ ca și judecătorii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, asa cum este definit de autorii excepției, îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001.

Dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, au următorul conținut: "1^1. Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.

1^2. Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a), c), d), e) și alin. 2. Asistenții judiciari depun jurământ în condițiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător.

1^3. Condițiile și procedura de propunere a candidaților pentru a fi numiți asistenți judiciari, de către Consiliul Economic și Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

Autorii excepției de neconstituționalitate considera ca aceste dispoziții legale încalcă următoarele prevederi ale Constituției:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."

- Art. 124: "(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.";

- Art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

În raport cu susținerile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate Curtea constata ca, deși se referă la

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, autorii excepției critica numai dispoziția cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căreia în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecința, obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte în cauza de fața îl constituie

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare.

Examinând excepțiile de neconstituționalitate ridicate, Curtea Constituțională constata ca acestea sunt întemeiate pentru următoarele motive:

I. Potrivit art. 1 alin. (3) din Constituție "România este stat de drept [...]", ceea ce implica, între altele, exercitarea funcției de jurisdicție a statului - constând în soluționarea litigiilor dintre subiectele de drept, persoane fizice sau persoane juridice, cu privire la drepturile lor subiective - prin judecători impartiali și independenți care se supun numai legii.

Aceste principii sunt consacrate atât prin Declarația Universala a Drepturilor Omului și alte tratate internaționale la care România este parte, cat și prin Legea fundamentală a tarii.

Astfel, potrivit art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, "Orice persoană are dreptul, în deplina egalitate, să fie ascultata în mod echitabil și public de un tribunal independent și impartial, care va hotărî fie asupra drepturilor și obligațiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptată împotriva ei".

În același sens art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată prin

Legea nr. 30 din 18 mai 1994 ) prevede că "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa [...]".

În deplina concordanta cu actele normative internaționale citate Constituția României consacra în cap. VI, intitulat "Autoritatea judecătorească", principiile organizării și infaptuirii justiției în țara noastră. În conformitate cu aceste principii, în România justiția se înfăptuiește prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege [art. 125 alin. (1)], compuse din judecători independenți care se supun numai legii [art. 123 alin. (2)].

În sistemul Legii noastre fundamentale independenta justiției - care, potrivit art. 148 alin. (1), nu poate forma obiect de revizuire a Constituției - implica înainte de toate independenta deplina a judecătorilor.

În scopul garantarii independentei judecătorilor, prin Constituție s-a stabilit ca judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Totodată prin Legea fundamentală a fost prevăzută incompatibilitatea funcției de judecător cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior (art. 124), precum și interdicția participării acestora la activitatea partidelor politice [art. 37 alin. (3)].

Cu aceeași finalitate, prin Constituție a fost instituit, ca o a treia componenta a autorității judecătorești, Consiliul Superior al Magistraturii, compus în exclusivitate din magistrați aleși de Parlament, care are ca principala funcție asigurarea inamovibilității, a independentei și a imparțialității judecătorilor, prin propunerile de numire a acestora pe care le face Președintelui României, prin puterea de decizie în ceea ce privește promovarea în funcție și transferarea judecătorilor, precum și prin rolul de consiliu de disciplina al judecătorilor.

Pe baza textelor constituționale menționate, Curtea retine ca justiția este în exclusivitate o funcție a statului, care, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituție, se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, fiind exclusa posibilitatea desfășurării activității de jurisdicție de către alte structuri sau de către persoane ori instituții private. Curtea retine, de asemenea, ca activitatea de judecată se înfăptuiește, în numele legii, exclusiv de către membrii acestor instanțe, adică de judecători, întrucât doar cu privire la aceștia se proclama prin art. 123 alin. (2) din Constituție ca sunt independenți și se supun numai legii. În consecința, este exclusa posibilitatea de a se atribui puterea de judecată, împuternicirea de a spune dreptul și altor persoane decât judecătorilor.

II. Curtea constata ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, prin care s-a stabilit ca în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, contravin art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 și 125 din Constituția României.

Astfel, potrivit textelor de lege criticate prin excepțiile de neconstituționalitate, unul dintre asistenții judiciari reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele și sunt numiți de ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social. Participarea asistentilor judiciari la judecarea cauzelor, cu vot deliberativ și - ținând seama de compunerea completului de judecată - cu posibilitatea de a-l majoră pe judecător, este contrară principiului imparțialității justiției, deoarece ei nu sunt, asemenea judecătorilor, în slujba legii, ci reprezintă organizații interesate în modul de soluționare a cauzelor la judecarea cărora participa. Pe de altă parte asistenții judiciari nu prezintă garanțiile de independenta stabilite prin Constituție în cazul judecătorilor. Astfel ei nu sunt inamovibili și nici nu li se interzice sa exercite alte funcții publice sau private ori să facă parte din partide politice. În aceste condiții asistenții judiciari pot fi expusi ingerintelor, presiunilor și influentelor din partea organizațiilor pe care le reprezintă, a partidelor din care eventual fac parte sau a altor factori străini actului de justiție. Cu alte cuvinte asistenții judiciari nu sunt independenți, iar lipsa lor de independenta afectează însăși independenta justiției.

Numiți în funcție de către ministrul justiției și având - potrivit

art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 226/2000

privind condițiile și procedura de propunere de către Consiliul Economic Social a candidaților în vederea numirii ca asistenți judiciari - statut de funcționari publici, asistenții judiciari nu pot îndeplini în activitatea lor la instanțele de judecată, fără ca prin aceasta să se încalce prevederile Constituției, decât o activitate de asistența la soluționarea de către judecător a cauzelor privind conflictele și litigiile de muncă, cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului.

Fața de aceasta interpretare a prevederilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională constata ca, în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 și 125, este necesară reconsiderarea jurisprudenței sale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că dispozițiile legale menționate, care prevăd ca hotărârile în cauzele privind conflictele și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepțiile de neconstituționalitate ridicate de Societatea Comercială "Dan's Oversea Arpinav" - S.R.L. din Constanta în Dosarul nr. 1.656/2001 al Judecătoriei Constanta, de Societatea Comercială "Felicitas Marketing România" - S.R.L. din București, în Dosarul nr. 947/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și de Societatea Comercială "Romservice Corporation" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 5.628/2001 al Judecătoriei Sectorului 1, municipiul București, și constata ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, prin care se stabilește ca hotărârile în cauzele privind conflictele și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituționale.

Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului conform

art. 25 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2001.