Decizia nr. 11/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească și ale

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , excepție ridicată de Ioan-Tiberiu Precup în Dosarul nr. 1.745/2001 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca anterior Curtea a statuat ca Guvernul poate să intervină, prin ordonanța de urgență, în domeniul legilor organice. Referitor la dispozițiile

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , prin care s-au introdus la

art. 17 din Legea nr. 92/1992 , republicată, alin. 1^1 -1^3, Curtea a admis, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. 1^1. Fața de aceasta împrejurare formulează concluzii de respingere a excepției, ca devenită inadmisibila, în ceea ce privește dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, și ca neîntemeiată, în ceea ce privește celelalte dispoziții criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.745/2001, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească și ale

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , excepție ridicată de Ioan-Tiberiu Precup într-o contestație împotriva desfacerii contractului de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, pe de o parte, ca, fiind o lege organică,

Legea nr. 92/1992

nu putea fi modificată printr-o ordonanța de urgență, iar pe de altă parte, ca, prin art. I pct. 6 al ordonanței (prin care s-au introdus la

art. 17 din Legea nr. 92/1992 , republicată, alineatele 1^1 -1^3), s-au încălcat prevederile art. 123 și 125, raportate la art. 1 alin. (3) și art. 51 din Constituția României.

Judecătoria Oradea, exprimandu-și opinia, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, "întrucât Guvernul poate emite ordonanțe de urgență care să modifice o lege organică" pentru evitarea unei grave atingeri aduse interesului public.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul arata ca limitarea emiterii de ordonanțe de către Guvern, prin care se modifica o lege organică, se referă numai la cazurile în care modificarea se dispune printr-o ordonanța emisă în baza unei legi de abilitare. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, texte introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , considera ca acestea "nu încalcă prevederile constituționale menționate".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Referitor la critica adusă de autorul excepției de neconstituționalitate faptului ca Guvernul legifereaza prin ordonanțe în domeniul rezervat legilor organice, Curtea constata ca limitarea posibilității emiterii de ordonanțe de urgență numai la domenii ce nu fac obiectul legilor organice nu este prevăzută de Constituție. În aceste condiții excepția de neconstituționalitate privind încălcarea de către Guvern a unei pretinse interdicții constituționale urmează să fie respinsă ca fiind nefondata.

Analizând celelalte motive invocate de autorul excepției, Curtea constata ca, deși critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

în întregime, obiectul excepției îl constituie de fapt dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001.

Analizând aceste argumente, Curtea constata ca a mai examinat constituționalitatea dispozițiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3 și prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 (publicată, între data pronunțării și cea a redactarii prezentei decizii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002) și a statuat ca prevederile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, sunt neconstituționale, întrucât contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 51 și ale art. 123-125 din Constituția României.

Astfel fiind, Curtea observa ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". În consecința, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a intervenit după data sesizării Curții, excepția urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila, pentru dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, și ca neîntemeiată, pentru celelalte dispoziții criticate.

În ceea ce privește solicitarea autorului, adresată în scris Curții Constituționale, prin care renunța la soluționarea excepției, aceasta nu poate fi primită, deoarece excepția de neconstituționalitate fiind de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale, soluționarea acesteia este de interes general. Asa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și nu este susceptibilă de acoperire pe calea renunțării exprese la soluționarea ei de către instanța. În acest sens este și jurisprudenta Curții (a se vedea Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Ioan-Tiberiu Precup în Dosarul nr. 1.745/2001 al Judecătoriei Oradea.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții din

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, precum și a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^2 și alin. 1^3 din Legea nr. 92/1992

excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 ianuarie 2002.