Decizia nr. 47/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Vlad Mihai Cercel - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Compania Naționala "Romtehnica" - S.A. din București în Dosarul nr. 6.090/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și, respectiv, de Sandu Gurguiatu în dosarele nr. 1.147/2001 și nr. 3.501/2001 ale Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Badica, pentru partea Constantin Stanciu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 408C/2001 și nr. 409C/2001 la Dosarul nr. 402C/2001, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate este identic în toate aceste cauze. Partea prezenta, prin avocat, considera întrunite condițiile pentru conexare. Reprezentantul Ministerului Public declara că nu se opune măsurii conexarii. În consecința, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă și al

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea dosarelor nr. 408C/2001 și nr. 409C/2001 la Dosarul nr. 402C/2001.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul avocatului părții prezente, care susține ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției și ca excepția de neconstituționalitate este fondată pe o prezumție dedusă dintr-un text constituțional, iar nu pe o dispoziție expresă continuta în Constituție. Astfel, art. 123 din Constituție stabilește doar statutul judecătorilor, iar nu și interdicția ca în compunerea anumitor complete de judecată să între și alte persoane decât judecători. În ceea ce privește presupusa încălcare a dispozițiilor art. 125 din Constituție, acest text constituțional prevede că atât instanțele judecătorești, cat și competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege. Or, normele privind compunerea completului de judecată în cauzele având ca obiect litigii de muncă sunt norme de procedura, stabilite de lege în baza acestei dispoziții constituționale. În consecința, se solicita respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public invoca Decizia Curții Constituționale nr. 322/2001, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât aceasta decizie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, este opozabilă erga omnes. În concluzie, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibila, în ceea ce privește aceste dispoziții legale. În ceea ce privește dispozițiile art. 17 alin. 1^2 și 1^3 considera ca acestea nu contravin Constituției, în condițiile în care soluționarea litigiilor se hotărăște de către judecători, asistenții judiciari având un rol consultativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 6 noiembrie 2001 și 13 septembrie 2001, pronunțate în Dosarul nr. 6.090/2001 și, respectiv, în dosarele nr. 1.147/2001 și nr. 3.501/2001, Tribunalul București - Secția a III-a civilă și Judecătoria Focsani au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată de Compania Naționala "Romtehnica" - S.A. din București și, respectiv, de Sandu Gurguiatu în dosarele menționate, având ca obiect litigii de muncă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 și 125 din Constituție, dat fiind ca asistenții judiciari, care intră în compunerea completelor ce soluționează conflicte de muncă și litigii de muncă, nu sunt judecători, ci funcționari publici și, în consecința, nu pot infaptui justiția în condițiile consacrate de Constituție. Asistenții judiciari nu pot fi independenți și impartiali, întrucât ei reprezintă anumite interese, subordonandu-se acestora în judecarea cauzelor. În concluzie, se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă, exprimandu-și opinia în Dosarul nr. 6.090/2001, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fără însă a motiva aceasta sustinere.

Judecătoria Focsani, exprimandu-și opinia în dosarele nr. 1.147/2001 și nr. 3.501/2001, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece instanțele de judecată în compunerea cărora intra și asistenți judiciari nu sunt instanțe extraordinare, ci instanțe specializate, ceea ce nu contravine prevederilor constituționale. În același sens instanța motiveaza ca prezenta asistentilor judiciari în completele de judecată care soluționează litigiile de muncă este o garanție a infaptuirii justiției, aceștia având studii juridice de specialitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorii excepției. Potrivit prevederilor art. 125 din Constituție, pe de o parte, justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar pe de altă parte, competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Or, dispozițiile legale criticate reprezintă norme de compunere și alcătuire a instanțelor, care sunt incluse în noțiunea de procedura lato sensu, la care se referă art. 125 din Constituție. Pentru aceste considerente Guvernul opineaza ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, deși atât autorii excepției, cat și instanțele de judecată, în încheierile de sesizare a Curții Constituționale, au reținut ca sunt criticate dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, în realitate, din analiza cererilor autorilor excepției rezultă ca aceștia critica doar alin. 1^1 al acestui articol, care reglementează modalitatea de compunere a completelor specializate în soluționarea conflictelor de muncă și a litigiilor de muncă și modul de pronunțare a hotărârilor în aceste cauze. Asa fiind, Curtea urmează să se pronunțe numai asupra dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, dispoziții care au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, și care au următorul cuprins: "Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului."

În susținerea excepției autorii acesteia au invocat următoarele prevederi constituționale:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- art. 124: "(1) Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.

(2) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice alta funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.";

- art. 125: "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a pronunțat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002. Cu acel prilej Curtea Constituțională a reținut ca, în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 51, 123, 124 și 125, este necesară reconsiderarea jurisprudenței sale, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat ca dispozițiile legale criticate, care prevăd ca hotărârile în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituționale. Având în vedere ca Decizia nr. 322/2001 a fost pronunțată și publicată ulterior încheierilor de sesizare a Curții Constituționale în aceste dosare, rezultă ca au devenit incidente dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". În consecința, excepția de neconstituționalitate în aceste cauze urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Compania Naționala "Romtehnica" - S.A. din București în Dosarul nr. 6.090/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și, respectiv, de Sandu Gurguiatu în dosarele nr. 1.147/2001 și nr. 3.501/2001 ale Judecătoriei Focsani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2002.