Decizia nr. 327/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească și a dispozițiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 și ale

art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , republicată cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Constantin Roșu în Dosarul nr. 8.251/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă într-o cauza având ca obiect un litigiu de muncă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

nu contravin dispozițiilor art. 107 alin. (3) sau ale art. 114 din Constituție, deoarece actul normativ criticat este o ordonanța de urgență, pentru care nu este necesară o lege specială de abilitare, și nici nu exista interdicția reglementării în domenii rezervate legii organice. Arata, de asemenea, ca nici celelalte texte criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale invocate, astfel ca solicita respingerea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 8.251/2001, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , precum și a dispozițiilor art. 17 alin. 1^1 -1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 și ale

art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , referitoare la magistrații consultanți, excepție ridicată de Constantin Roșu.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

este neconstitutionala în ansamblu pentru ca modifica o lege organică. De asemenea, autorul excepției considera ca sunt contrare prevederilor constituționale toate dispozițiile modificate sau introduse prin aceasta ordonanța în

Legea nr. 92/1992 , referitoare la magistrații consultanți, care, în opinia sa, nu ar putea intră în compunerea completelor de judecată pentru soluționarea litigiilor de muncă și care, deși au statut de funcționari publici, depun jurământ ca magistrații.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, deoarece Guvernul are abilitarea constituțională pentru a reglementa prin ordonanțe de urgență și în domenii rezervate legii organice. În ceea ce privește dispozițiile legale criticate, considera ca prin ele "nu se încalcă principiul separației puterilor în stat și regulile care guvernează activitatea de judecată". Arata, în acest sens, ca "magistrații consultanți sunt asimilați corpului magistraților numai din anumite ratiuni de ordin practic, rolul acestora în luarea hotărârii rămânând unul consultativ".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția ridicată nu este intemeiata, deoarece: actul normativ criticat este o ordonanța de urgență în privinta căreia nu exista interdicția de a reglementa în domenii rezervate legilor organice; urgenta a fost data de existenta unei situații excepționale, pentru ca reglementările legale referitoare la soluționarea litigiilor de muncă au fost declarate ca fiind neconstituționale (Decizia Curții Constituționale nr. 322 din 20 noiembrie 2001), astfel ca se impunea înlocuirea neîntârziată a lor; statutul legal al magistraților consultanți nu este contrar prevederilor art. 123, art. 124 și ale art. 125 din Constituție, întrucât ei nu sunt asimilați judecătorilor inamovibili și participa la judecata numai cu vot consultativ, pentru a ajuta la mai buna soluționare a litigiilor, având în vedere specificul acestora; prevederile art. 1, art. 11 și ale art. 54 din Constituție nu au legătură cu dispozițiile legale criticate.

Avocatul Poporului apreciază ca excepția de neconstituționale ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, în redactarea lor anterioară modificării prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , au constituit obiect al controlului de constituționalitate. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, a constatat neconstituționalitatea acelor dispoziții legale, pentru faptul ca ele prevedeau participarea asistentilor judiciari cu vot deliberativ la luarea hotărârilor în cauzele având ca obiect conflicte sau litigii de muncă. Prin aceeași decizie Curtea a reținut ca participarea asistentilor judiciari la adoptarea hotărârilor, fără vot deliberativ, nu încalcă nici o dispoziție constituțională. Textele de lege respective au fost modificate prin ordonanța de urgență criticata, tocmai în sensul considerentelor deciziei Curții Constituționale, iar în conținutul lor actual nu se mai regaseste motivul de neconstituționalitate reținut de autorul excepției.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2002. De asemenea, au fost criticate toate dispozițiile modificate ori nou-introduse, în

Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , și care se referă la magistrații consultanți, respectiv art. 17 alin. 1^1-1^3, art. 69^1, 69^2, 69^3 și 69^5.

Autorul excepției susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002 , în ansamblu, încalcă prevederile art. 107 alin. (3) și ale art. 114 din Constituție, referitoare la dreptul Guvernului de a emite ordonanțe. Totodată dispozițiile legale criticate sunt considerate contrare prevederilor constituționale din următoarele articole:

- art. 1 alin. (3) - privind caracterul de stat de drept al României;

- art. 11 - privind îndeplinirea obligațiilor ce îi revin statului din tratatele internaționale;

- art. 16 - privind egalitatea în drepturi;

- art. 51 - privind respectarea Constituției și a legilor;

- art. 54 - privind exercitarea drepturilor și a libertăților;

- art. 72 alin. (3) - privind reglementarea prin legi organice;

- art. 123 - privind înfăptuirea justiției;

- art. 124 - privind statutul judecătorilor;

- art. 125 - privind instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Conform reglementării constituționale a delegării legislative, Parlamentul poate abilita Guvernul, printr-o lege specială, "pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituție, "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență". În asemenea cazuri nu este necesară legea specială de abilitare și nu exista nici o limitare a domeniilor care urmează a fi reglementate. Actul normativ criticat prin excepția de neconstituționalitate este o ordonanța de urgență.

Dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 au fost introduse inițial în Legea nr. 92/1992 , republicată, prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999. În art. 17 alin. 1^1 se prevedea: "Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului."

Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții, prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002, a admis excepția și a constatat ca "dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, prin care se stabilește ca hotărârile în cauzele privind conflictele și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată, sunt neconstituționale". În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut, printre altele, ca "asistenții judiciari nu pot îndeplini, în activitatea lor la instanțele de judecată, fără ca prin acestea să se încalce prevederile Constituției, decât o activitate de asistența la soluționarea de către judecător a cauzelor privind conflictele și litigiile de muncă, participând cu vot consultativ în luarea hotărârilor, iar nu o activitate de judecată, rezervată prin Legea fundamentală exclusiv judecătorului".

Curtea Constituțională a reținut totodată ca participarea asistentilor judiciari la adoptarea hotărârilor, fără vot deliberativ, nu încalcă nici o prevedere constituțională.

Prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

dispozițiile

Legii nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la soluționarea cauzelor privind conflictele și litigiile de muncă, au fost modificate și completate în sensul celor statuate de Curtea Constituțională. Astfel,

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , în redactarea sa actuala, prevede: "Cauzele privind conflictele de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către complete formate din doi judecători, asistați de doi magistrați consultanți.

Magistrații consultanți participa la deliberări cu vot consultativ. Opiniile separate ale acestora sau, după caz, opinia separată se consemnează în hotărâre.

În cazul în care judecătorii, care intră în compunerea completului, nu ajung la un acord asupra hotărârii, procesul se rejudeca în complet de divergenta, prevederile alin. 5 fiind aplicabile."

Asa cum a statuat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, cu referire la asistenții judiciari, Curtea Constituțională retine ca nici participarea unor magistrați consultanți în completele de judecată care soluționează, în prima instanța, cauzele privind conflictele de muncă, nu este contrară dispozițiilor constituționale. În consecința, nu pot fi considerate neconstituționale nici dispozițiile

art. 69^1, 69^2, 69^3 și 69^5 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, referitoare la condițiile de numire și de revocare a magistraților consultanți, precum și la statutul lor juridic, dispoziții introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 20 din 20 februarie 2002 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 20/2002

privind modificarea și completarea

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească și a dispozițiilor art. 17 alin. 1^1-1^3, art. 69^1, art. 69^2, art. 69^3 și ale

art. 69^5 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Constantin Roșu în Dosarul nr. 8.251/2001 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2002.