Decizia nr. 23/2002

Nicolae Popa - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Federația Independenta a Sindicatelor Mișcare Comercial din Transporturile Feroviare din București în Dosarul nr. 880/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, precizând ca aceeași soluție a fost pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 322/2001. Aceasta decizie nu are însă efecte erga omnes, deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 880/2000, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Federația Independenta a Sindicatelor Mișcare Comercial din Transporturile Feroviare din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prin adoptarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 179/1999

au fost modificate dispozițiile

art. 17 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, fiind introduse alin. 1^1, 1^2 și 1^3. Astfel, au fost incalcate prevederile art. 123, art. 124 alin. (1), art. 125 alin. (1) și (3), precum și ale art. 51 din Constituție, întrucât asistenții judiciari, fiind funcționari publici, nu pot intra alături de magistrați în compunerea instanței de judecată.

Judecătoria Sectorului 1 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este nefondata, deoarece textul de lege criticat nu numai că nu contravine dispozițiilor art. 123, 124 și 125 din Constituție, ci, dimpotriva, "este în concordanta cu litera și spiritul Constituției". Faptul ca în cazul litigiilor de muncă completul de judecată este format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari nu influențează asupra infaptuirii justiției ori asupra statutului judecătorilor, ci s-au avut în vedere o mai buna protecție a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și o garanție a drepturilor constituționale la munca și protecție socială.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca dispozițiile

art. 17 alin. 1^1, 1^2 și 1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, introduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , sunt constituționale și propune respingerea excepției de neconstituționalitate. Se arata ca, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituție, Curtea Suprema de Justiție are un statut constituțional, celelalte instanțe judecătorești stabilindu-se prin lege. Aceasta înseamnă ca sistemul instanțelor judecătorești este perfectibil "prin introducerea unor posibile verigi jurisdicționale care să conducă la perfecționarea actului de justiție, prin crearea chiar a unor instanțe speciale competente sa acționeze pentru înfăptuirea justiției într-un anumit domeniu".

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1, 1^2 și 1^3 din Legea nr. 92/1992 , republicată, modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , este neîntemeiată. Se arata ca asistenții judiciari trebuie să îndeplinească, potrivit legii, condițiile cerute pentru judecători și depun același jurământ ca și judecătorii. În ceea ce privește dispozițiile legale criticate, acestea au fost introduse la cererea sindicatelor, cu avizul Consiliului Economic și Social.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit formulării autorului excepției, îl constituie dispozițiile

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare. Aceste dispoziții au fost introduse prin

art. I pct. 6 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, ordonanța aprobată și modificată prin

Legea nr. 118/2001

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 30 martie 2001).

Dispozițiile

art. 17 alin. 1^1-1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, au următorul conținut: "Cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă se judeca în prima instanța, cu celeritate, de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, dintre care unul reprezintă asociațiile patronale, iar celălalt reprezintă sindicatele. Hotărârile în aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului.

Asistenții judiciari sunt numiți pe o perioadă de 4 ani de către ministrul justiției, la propunerea Consiliului Economic și Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare și îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 46 alin. 1 lit. a), c), d), e) și alin. 2. Asistenții judiciari depun jurământ în condițiile art. 48, care se aplică în mod corespunzător.

Condițiile și procedura de propunere a candidaților pentru a fi numiți asistenți judiciari, de către Consiliul Economic și Social, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

Autorul excepției, invocand neconstituționalitatea acestor dispoziții legale, apreciază ca au fost incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 124 alin. (1): "Judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii. Președintele și ceilalți judecători ai Curții Supreme de Justiție sunt numiți pe o perioadă de 6 ani. Ei pot fi reînvestiți în funcție. Promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor pot fi dispuse numai de Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile legii.";

- Art. 125 alin. (1) și (3): "(1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. [...]

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

În raport cu susținerile formulate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca, deși se referă la

art. 17 alin. 1^1 -1^3 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, autorul excepției critica numai dispoziția cuprinsă în art. 17 alin. 1^1 din lege, conform căreia în cauzele privind conflictele de muncă și litigiile de muncă, judecate în prima instanța, hotărârile se iau cu majoritatea membrilor completului de judecată. În consecința, obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte în cauza de fața îl constituie

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare.

Examinând susținerile autorului excepției, Curtea constata ca asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările ulterioare, s-a pronunțat prin Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 30 ianuarie 2002. Cu acel prilej Curtea Constituțională a constatat ca, în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 51, 123, 124 și 125, este necesară reconsiderarea jurisprudenței sale cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate în sensul că prevederile legale criticate sunt neconstituționale. Avându-se în vedere ca la data sesizării Curții Decizia nr. 322/2001 nu era publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ținându-se seama și de prevederile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție sau prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", în cauza ce face obiectul prezentei decizii excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 17 alin. 1^1 din Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Federația Independenta a Sindicatelor Mișcare Comercial din Transporturile Feroviare din București în Dosarul nr. 880/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2002.