Decizia nr. 136/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 și

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează asupra cererii formulate de autorul excepției de neconstituționalitate pentru acordarea unui nou termen de judecată. În motivarea acesteia se arata ca firma de avocatura Societatea Comercială "Veritas Nova" - S.R.L. din Suceava, al carei asociat este autorul excepției, a fost citata prin telegrama, incalcandu-se astfel prevederile art. 85 și ale art 87 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât potrivit art. 17 alin. 5 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, cu modificările ulterioare, "Chemarea în fața Curții se poate face [...] prin telegrama [...]".

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, deoarece într-o cauza anterioară, în care aceeași parte a invocat excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 146/1999, care este definitivă și obligatorie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 și ale

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Andronic Dorin într-o cauza penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 și

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modificată prin Legea nr. 231/2000, sunt neconstituționale pentru următoarele motive:

- art. 1 alin. (2), potrivit căruia "Profesia de avocat se exercită numai de membrii baroului", cuprinde o formulare exclusivista și care operează o restrangere neconstitutionala a exercițiului unor drepturi (dreptul la munca, dreptul la asociere etc.) și o restrangere a exercitării activității profesionale de asistența și reprezentare juridică pentru o anumită categorie de avocați, respectiv pentru categoria "avocaților jurisconsulti";

- art. 1 alin. (2), coroborat cu art. 2 alin. (3) care permite avocatului sa asiste și sa reprezinte persoanele fizice și juridice, cu art. 3 care reglementează modalitățile de exercitare a profesiei de avocat, cu art. 5 care se referă la formele de exercitare a profesiei de avocat și cu art. 48 care stabilește componenta și statutul juridic al baroului, contravine prevederilor constituționale prin faptul ca "avocații jurisconsulti" au fost excluși de la exercițiul liber al activităților de avocatura, de la activitatea lor profesională curenta, concretizata în asistența și reprezentarea persoanelor juridice. În felul acesta se creează o discriminare vadit neconstitutionala între avocați și jurisconsulti, aceștia din urma fiind considerați de către legiuitor o categorie inferioară de avocați.

Curtea de Apel Targu Mures - Secția penală apreciază ca "prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (1) și ale

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 , modificată prin Legea nr. 231/2000, nu contravin Constituției României".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prin Decizia nr. 1.637/1990 Curtea Suprema de Justiție a statuat ca avocatura nu poate constitui obiect de activitate în sensul

Decretului-lege nr. 54/1990 . De asemenea, se arata ca neincluderea consilierilor juridici în corpul profesional al avocaților nu este neconstitutionala.

Guvernul apreciază, în esenta, ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 și ale

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, apare ca neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 51/1995

privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, dispoziții cuprinse în: art. 1 alin. (2), care stabilește ca numai membrii barourilor pot exercita profesia de avocat, art. 2 alin. (3) referitor la dreptul avocatului de a asista și de a reprezenta persoanele fizice și juridice în fața instanțelor de judecată, art. 3 privind modalitățile prin care se realizează activitatea avocatului, art. 5 privind formele de exercitare a profesiei de avocat și art. 48 alin. (1) referitoare la constituirea barourilor.

Potrivit criticii de neconstituționalitate aceste texte de lege încalcă prevederile Constituției, cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 37 privind dreptul de asociere, art. 38 privind munca și protecția socială a muncii, art. 39 privind interzicerea muncii forțate și art. 49 privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, în opinia autorului excepției, textele de lege criticate încalcă și prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cuprinse în art. 4 pct. 1 privind interzicerea sclaviei, art. 7 care stabilesc ca nici o pedeapsă nu poate fi aplicată fără lege, art. 11 privind libertatea de întrunire și de asociere și art. 14 privind interzicerea discriminarii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. Cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. 1 și 3 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluționării excepției ridicate de același autor într-o cauza penală în care s-a invocat, ca și în prezentul dosar, încălcarea art. 37, 38 și 49 din Constituție. Prin decizia menționată Curtea Constituțională a reținut, în esenta, pe de o parte, ca "excepția de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile

Legii nr. 51/1995

are un scop abuziv, anume acela de a împiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocat practicarea avocaturii", iar, pe de altă parte, ca textele constituționale invocate ca fiind incalcate nu au "nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii".

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, partea care a invocat excepția nu o poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioară de respingere a excepției este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleași.

Ca atare, deși în cauza excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 1 și 3 din Legea nr. 51/1995 , modificată prin Legea nr. 231/2000, Curtea constata ca soluția legislativă, în noua redactare a textelor, nu este alta decât cea inițială, astfel ca excepția urmează să fie respinsă ca inadmisibila, întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 146 din 7 octombrie 1999 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza și părțile fiind aceleași.

II. În legătură cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 51/1995 , republicată, Curtea constata, de asemenea, ca prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 97 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, s-a statuat în sensul constituționalității acestora. Deși dispozițiile art. 5 au fost modificate prin Legea nr. 231/2000 privind modificarea și completarea

Legii nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, soluția de principiu din redactarea anterioară a textului se menține, astfel încât și soluția pronunțată prin deciziile anterioare ale Curții își menține valabilitatea în prezenta cauza, excepția urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.

III. În sfârșit, o alta critica de neconstituționalitate a

Legii nr. 51/1995

privește dispozițiile art. 2 alin. (3), referitoare la drepturile avocatului în exercitarea profesiei, precum și cele ale art. 48 alin. (1) care prevăd modul de constituire a baroului, prin raportare la aceleași texte din Constituție și din documentele internaționale menționate anterior. Analizând susținerile autorului excepției, Curtea nu retine contrarietatea dintre prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constituționalitate și prevederile invocate ca fiind incalcate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) și

art. 3 din Legea nr. 51/1995

pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepție ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curții de Apel Targu Mures - Secția penală.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (3), art. 5 și

art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 , republicată, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 aprilie 2002.