Decizia nr. 97/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce i s-a întâmplat acestui act
Republicat prin 1
- Decizia nr. 136/2002 23 aprilie 2002 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2), art. 2 …
Ce face acest act
Respinge 1
- Decizia nr. 45/1995 2 mai 1995 cu privire la constituționalitatea unor prevederi din Legea pentru organizarea și exercita…
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 (prevederi anume) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
Ioan Muraru - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a dispozițiilor
privind taxele judiciare de timbru și a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995
privind timbrul judiciar, excepție ridicată de Dan Cristian Ionescu în Dosarul nr. 1.224/1998 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde Dan Cristian Ionescu. Lipsește reprezentantul Baroului București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, Dan Cristian Ionescu solicita admiterea excepției cu susținerea ca dispozițiile art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995
contravin prevederilor constituționale privind dreptul la asociere, dreptul la munca și dreptul la alegerea libera a profesiei, deoarece nu mai permit posibilitatea exercitării profesiei de avocat în cadrul fostelor birouri de avocați.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca prin Decizia nr. 45/1995 Curtea Constituțională a statuat ca prevederile art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995
sunt constituționale și, de asemenea, ca art. 76 alin. 3 cuprinde o dispoziție tranzitorie, de trecere la noile modalități organizatorice de exercitare a profesiei de avocat. În ceea ce privește dispozițiile
și ale
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 , Curtea Constituțională a statuat prin deciziile nr. 97/1995 și nr. 164/1997 ca reglementările cuprinse în aceste acte normative sunt constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 1.224/1998, Curtea de Apel București - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 , a dispozițiilor
și a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 , excepție ridicată de Dan Cristian Ionescu.
În motivarea excepției autorul acesteia considera ca dispozițiile art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995
contravin prevederilor art. 37 și 38 din Constituție privind dreptul la munca, dreptul la asociere profesională, precum și dreptul de alegere a profesiei și a locului de muncă.
În ceea ce privește dispozițiile
și ale
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 , considera ca acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituție.
Exprimandu-și opinia, instanța apreciază excepția ca fiind neîntemeiată, întrucât avocatul "poate schimba forma de exercitare a profesiei cu înștiințarea baroului din care face parte", iar în ceea ce privește taxele prevăzute de
și cele prevăzute de
Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 , acestea se constituie ca venituri la buget, din care o cota-parte se repartizează justiției.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995
au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, textele respective fiind declarate constituționale prin Decizia nr. 45/1995. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a
și a
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 , se arata ca și acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea pronunțându-se prin Decizia Plenului Curții nr. 1/1994, Decizia nr. 97/1995 și prin Decizia nr. 164/1997.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Articolul 5
din Legea nr. 51/1995 , a cărui constituționalitate este contestată de autorul excepției, prevede, în esenta, ca profesia de avocat se exercită, la alegere, în cabinete individuale, cabinete asociate sau în societăți civile profesionale. Art. 76 alin. 3 din aceeași lege a prevăzut, cu caracter tranzitoriu, posibilitatea exercitării profesiei de avocat și în cadrul birourilor de avocați prevăzute de
pentru o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a
Legii nr. 51/1995 , acest termen expirand la data de 8 iunie 1998. În speta aflată pentru soluționare în fața Curții de Apel București, autorul excepției solicitase o hotărâre care să îi îngăduie să își exercite în continuare profesia de avocat în cadrul unui asemenea birou și după această dată.
Cu privire la excepția ridicată Curtea constata următoarele:
Prin Decizia nr. 45/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, Curtea s-a pronunțat în cadrul controlului prealabil prevăzut la art. 144 lit. a) din Constituție cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 , stabilind ca aceste texte sunt constituționale. Argumentul autorilor obiectiei de neconstituționalitate are în vedere încălcarea dispozițiilor art. 37 din Constituție, față de care Curtea a constatat ca aceste dispoziții nu contravin textului constituțional sus-menționat. De aceea, avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea soluției pronunțate în aceasta decizie, urmează ca excepția privind dispozițiile art. 5 și ale art. 76 alin. 3 din cauza de fața să fie respinsă.
În ceea ce privește concordanta cu dispozițiile art. 38 din Constituție, asa cum își motiveaza excepția autorul acesteia în cauza de fața, Curtea constata ca
nu numai că nu ingradeste posibilitatea avocaților de a se asocia spre a-și exercită profesia, dar stabilește forme multiple de organizare a acestei activități: cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile-profesionale. Art. 76 alin. 3 din lege cuprinde o dispoziție tranzitorie, de natura sa faciliteze trecerea la noile modalități organizatorice stabilite la art. 5 din lege, fără a contraveni vreunei dispoziții constituționale. Asadar, și sub acest aspect excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
și a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995 , se constată că asupra constituționalității unor prevederi legale, prin care s-au stabilit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri în justiție, Curtea Constituțională a statuat, în mod constant, ca accesul la justiție nu presupune gratuitatea, întrucât justiția este un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la buget. La rândul sau, timbrul judiciar nu poate avea alta semnificație și nu poate determina alte consecințe decât cele ale taxei de timbru. În acest sens sunt deciziile: nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, și nr. 18 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 164 din 4 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997.
Deoarece în raport cu situația de fapt din cauza nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale
art. 76 alin. 3 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a dispozițiilor
privind taxele judiciare de timbru și a dispozițiilor
Ordonanței Guvernului nr. 32/1995
privind timbrul judiciar, excepție ridicată de Dan Cristian Ionescu în Dosarul nr. 1.224/1998 al Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 iunie 1999.
PREȘEDINTE, prof.univ.dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.