Decizia nr. 232/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Girleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al Judecătoriei Focsani, județul Vrancea.

La apelul nominal se constata lipsa părților (Marian Girleanu și Nicolae Abagiu), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, în temeiul

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la același text de lege, constatând ca dispoziția "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevăzută de acest text, este neconstitutionala.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 8.778/1999, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marian Girleanu, personal, printr-o cerere scrisă, și prin apărător, în ședința de judecată, într-un proces penal pornit împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 24 din Constituție referitoare la garantarea dreptului la apărare, întrucât limitează posibilitatea reprezentării inculpatului în fața primei instanțe.

Judecătoria Focsani, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, apreciază ca aceasta este neîntemeiată. Se considera ca "Posibilitatea ca inculpatul să fie reprezentat, doar în condițiile în care pedeapsa ce urmează a fi aplicată este închisoarea de cel mult un an sau amenda, constituie o garanție a dreptului la apărare, prevăzut de dispozițiile art. 6 și art. 171 din Codul de procedură penală. Prezenta personală a acestuia la judecata creează condițiile pentru buna organizare a apărării, prin propunerea de probe, ridicarea unor excepții, posibilitatea de a pune întrebări persoanelor audiate pe parcursul cercetării judecătorești [...], nefiind exclusa asistarea de către avocatul desemnat din oficiu sau ales de către inculpat". Instanța mai arata ca art. 24 din Constituție prevede "dreptul părții implicate într-un proces de a fi asistată de un apărător ales sau numit din oficiu și nu dreptul la reprezentare".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază, de asemenea, ca excepția nu este intemeiata, având în vedere ca "Obligația inculpatului de a fi prezent la judecata constituie o garanție și nu o atingere a dreptului la apărare, drept consacrat prin art. 24 din Constituție, întrucât condițiile de publicitate, oralitate și contradictorialitate, în care se desfășoară judecata, oferă inculpatului cadrul necesar realizării apărării în procesul penal. În plus, prezenta inculpatului oferă instanței posibilitatea de a investiga direct personalitatea sa, aspect deosebit de important în procesul de individualizare a pedepsei". În susținerea acestui punct de vedere se invoca și deciziile Curții Constituționale nr. 48/1997 și nr. 34/1999.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, susținerile autorului excepției, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "În cursul judecații inculpatul poate fi reprezentat:

a) la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții care îi interzic dreptul de a fi reprezentat în instanța de către apărătorul ales sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituție, conform cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

Examinând excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentei cauze, Curtea constata, pe de o parte, ca textul de lege criticat nu distinge între cauzele care determina absenta inculpatului, iar pe de altă parte, ca prevederile art. 24 din Constituție garantează necondiționat dreptul la apărare, precum și dreptul părților de a fi asistate în tot cursul procesului de un avocat, ales sau numit din oficiu. În raport cu aceste prevederi constituționale, inculpatul nu poate fi determinat să se prezinte la judecarea cauzei sale prin instituirea unei obligații pe care el nu o poate îndeplini, indiferent din ce motive, iar interzicerea reprezentării lui în instanța trebuie privită ca o încălcare a dreptului sau la apărare.

Aceste argumente au determinat Curtea să își reconsidere jurisprudenta anterioară. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000 Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală și a decis ca dispoziția "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an" este neconstitutionala.

Cu acel prilej Curtea a reținut ca, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte". Din aceasta perspectiva Curtea a stabilit ca realizarea dreptului la apărare al inculpatului în orice proces penal - în sensul prevederilor art. 6 pct. 3 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, asa cum acestea sunt interpretate și aplicate în jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului - presupune asigurarea posibilității reprezentării sale de către un avocat în fața tuturor instanțelor judecătorești.

De asemenea, în aceeași decizie Curtea a reținut ca dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt contrare și principiului egalității în drepturi a cetățenilor, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât inculpatul este singura parte din proces care nu poate fi reprezentată în toate situațiile.

Soluția adoptată și considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 145 din 14 iulie 2000 sunt valabile și în prezenta cauza.

Întrucât la data sesizării Curții Constituționale menționată decizie nu fusese încă pronunțată, în speta nu sunt aplicabile prevederile

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, referitoare la inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate având ca obiect dispoziții legale constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. În consecința, excepția de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei decizii urmează să fie admisă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Marian Girleanu în Dosarul nr. 8.778/1999 al Judecătoriei Focsani, județul Vrancea, și constata ca dispoziția "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevăzută la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, este neconstitutionala.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2000.