Decizia nr. 224/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.280/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, precum și a Administrației Financiare Resita, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, deoarece stabilirea duratei termenului de prescripție este o materie care intră în competența deplina a legiuitorului. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 1.280/C/2000, Curtea de Apel Timișoara Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 108/1996 , excepție ridicată de Nicolae Bobalca într-o cauza civilă având ca obiect soluționarea recursului declarat de autorul excepției împotriva deciziei civile prin care s-a admis apelul Administrației Financiare Resita.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece, "conform principiului constituțional al egalității, termenul de prescripție a răspunderii penale de 3 ani, reglementat de art. 122 lit. e) din Codul penal, nu poate fi egal cu termenul de prescripție a răspunderii contravenționale reglementat de lit. b) din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 ". Totodată se considera ca termenul de prescripție a răspunderii contravenționale "nu poate fi mai mare decât termenul de prescripție a executării sancțiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18 și 91 din Codul penal, care, potrivit art. 126 alin. 2 din același cod, este de un an".

Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă, exprimandu-și opinia, considera ca excepția este neîntemeiată. Pentru ca un text de lege să fie neconstitutional el trebuie să contravină unor norme și principii cuprinse în Constituție. Or, prin ordonanța criticata, care reglementează modul de executare a creanțelor bugetare, fiind un act normativ cu caracter general, cu aplicabilitate în domeniul administrativ, nu se face nici o distincție de natura sa creeze un regim discriminatoriu.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a reglementărilor prevăzute la

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

este neîntemeiată. Autorul excepției a asociat în mod greșit termenul de prescripție de 3 ani privind dreptul de a cere executarea silită a amenzii, prevăzut în ordonanța, cu termenul de prescripție de 3 ani pentru stabilirea răspunderii penale, acestea fiind probleme juridice distincte, cuprinse în reglementări diferite. Pentru aceste motive, apreciază Guvernul, prevederile criticate nu au nici o legătură, sub aspectul controlului de constituționalitate, cu principiul egalității în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând încheierea de sesizare, precum și susținerile formulate în dosarul cauzei de autorul excepției, Curtea retine ca obiectul excepției de neconstituționalitate ridicate îl constituie prevederile

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996, prevederi care au următorul conținut: "Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor bugetare se prescrie după cum urmează: [...] b) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului de a cere executarea silită pentru creanțele bugetare provenind din amenzi ori reprezentând alte creanțe bugetare decât cele prevăzute la lit. a), precum și pentru majorările de întârziere aferente."

Autorul excepției susține ca aceasta prevedere legală contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", deoarece "termenul de prescripție a răspunderii penale reglementat de art. 122 lit. e) din Codul penal nu poate fi egal cu termenul de prescripție a răspunderii contravenționale reglementat de lit. b) din

Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 ".

Examinând susținerea, Curtea constata ca problema care în esenta constituie fondul cauzei este aceea de a se stabili dacă termenul de prescripție de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bugetare și data de la care începe să curgă acest termen, prevăzut la

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 , este sau nu în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție. Referitor la aceste dispoziții din Legea fundamentală Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, ca principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.

Prin dispozițiile legale criticate legiuitorul a stabilit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor bugetare, precum și data nașterii termenului, fără ca prin aceasta să contravină principiului constituțional al egalității în drepturi, deoarece exercitarea acestor prerogative de către autoritatea legiuitoare nu aduce atingere nici unuia dintre criteriile egalității în drepturi.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 98 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Nicolae Bobalca în Dosarul nr. 1.280/C/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2000.