Decizia nr. 238/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Csaba Janos Ludescher și Gabriela Ludescher în Dosarul nr. 1.695/R/2000 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal se constata lipsa părților (Csaba Janos Ludescher, Gabriela Ludescher și Andrei Eugen Clintoc), față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocand în acest sens jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 26 aprilie 2000 Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Csaba Janos Ludescher și Gabriela Ludescher în Dosarul nr. 1.695/R/2000 al acelei instanțe.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia considera ca textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, text care garantează dreptul de proprietate, precum și dispozițiile art. 25 din Constituție, care consacra libera circulație a persoanelor. Autorii excepției susțin ca textul de lege criticat "elimina practic dreptul de dispoziție cu privire la bunul respectiv, ceea ce este contrar naturii sale, astfel cum este definită în art. 480 Cod civil".

Judecătoria Oradea, exprimandu-și opinia, considera ca prevederile

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995

sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995

este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca "interdicția de înstrăinare pe timp determinat prevăzută de alineatul final al

art. 9 din Legea nr. 112/1995

este un caz de inalienabilitate legală, care nu contravine principiului garantarii dreptului de proprietate consacrat de art. 41 din Constituție, asa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 169/1999". De asemenea, se considera ca textul de lege criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 25 din Constituție privind libera circulație, locuintele la care se referă textul respectiv putând fi închiriate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Textul de lege criticat pentru neconstituționalitate are următorul conținut: "Apartamentele dobândite în condițiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."

Conform art. 9 alin. 1: "Chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului".

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate au următorul cuprins:

- art. 41 alin. (1) "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";

- art. 25: "(1) Dreptul la libera circulație, în țara și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara."

Examinând textul de lege criticat, prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constata că nu exista nici o contradictie între acestea.

Interdicția înstrăinării pe timp de 10 ani a locuințelor cumpărate de chiriași în condițiile

art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

nu infrange dispozițiile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituție, care nu pot fi disociate de textul tezei a doua, conform cărora: Conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. În consecința, interdicția temporară de înstrăinare, prevăzută la

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995

este constituțională, reprezentând doar o limitare a uneia dintre prerogativele dreptului de proprietate.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității textului

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995 , în raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, și anume prin Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, constatandu-se ca aceste dispoziții legale sunt constituționale. Atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în cauza de fața, neexistand motive sau elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Constituție referitoare la libera circulație a persoanelor, Curtea observa ca dispoziția legală criticata nu are legătură cu acest text constituțional, întrucât nu poate avea semnificatia obligării cumpărătorului locuinței de a locui în ea pe toată durata celor 10 ani de la cumpărare, cat durează interdicția de vânzare. Prin urmare, nu se poate conchide ca persoana în cauza nu ar putea sa calatoreasca, să își stabilească domiciliul sau reședința în orice alta localitate din țara sau din străinătate datorită interdicției temporare de a instraina locuinta dobandita în condițiile

Legii nr. 112/1995 .

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 9 alineatul ultim din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Csaba Janos Ludescher și Gabriela Ludescher în Dosarul nr. 1.695/R/2000 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2000.