Decizia nr. 6/2000

Sub președinția președintelui Curții Supreme de Justiție, Paul Florea, s-a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, cu privire la calitatea persoanelor îndreptățite sa beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 112/1995 .

Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.

Prim-adjunctul procurorului general a susținut recursul în interesul legii, cerând să se decidă în sensul că dispozițiile

Legii nr. 112/1995

referitoare la restituirea în natura a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile și în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetățean român.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constata următoarele:

În practica instanțelor nu exista un punct de vedere unitar cu privire la calitatea persoanelor îndreptățite sa beneficieze de măsurile reparatorii reglementate prin

Legea nr. 112/1995 .

Astfel, unele instanțe, având de soluționat plângeri împotriva hotărârilor comisiilor de aplicare a prevederilor

Legii nr. 112/1995 , le-au respins cu motivarea ca moștenitorii proprietarului care nu a avut cetățenia română la data decesului nu pot beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege chiar dacă ei sunt cetățeni români sau au declansat procedura legală în vederea obținerii cetateniei române.

Alte instanțe, dimpotriva, au admis asemenea plângeri, considerând ca aplicarea dispozițiilor reparatorii ale

Legii nr. 112/1995

nu este condiționată de calitatea de cetățean român a fostului proprietar, ci de calitatea de cetățean român a celui care formulează cererea prevăzută la art. 14 din această lege.

Aceasta din urma soluție este cea legală.

În

art. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, se prevede că beneficiază de măsurile reparatorii reglementate prin această lege "foștii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol mai beneficiază de prevederile acestei legi și moștenitorii foștilor proprietari.

Condiția ca beneficiarii să aibă cetățenia română este instituită prin

art. 4 din Legea nr. 112/1995 , potrivit căruia, de "prevederile prezentei legi beneficiază cetățenii români".

Mai este de relevat ca prin

art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 20 din 17 ianuarie 1996

(modificată și completată prin Hotărârea Guvernului nr. 11/1997), se precizează ca "în sensul dispozițiilor art. 4 din lege, de prevederile acesteia beneficiază cetățenii români, atât cei care au domiciliul sau reședința în țara, cat și cei care își au domiciliul sau reședința în străinătate", iar "fostul proprietar sau moștenitorii acestuia trebuie să aibă cetățenia română la data formulării cererii sau să facă dovada declanșării procedurii legale pentru obținerea cetateniei române în termenul prevăzut la art. 14 din lege".

Rezultă deci din prevederile

Legii nr. 112/1995 , coroborate cu reglementările cuprinse în art. 2 din normele metodologice de aplicare a acestei legi, ca trebuie să aibă cetățenia română sau să facă dovada declanșării procedurii legale pentru obținerea cetateniei române numai moștenitorii fostului proprietar și fostul proprietar în viața, care solicită în nume propriu restituirea imobilului.

Din nici o prevedere a

Legii nr. 112/1995

și nici din normele metodologice de aplicare a acestei legi nu reiese însă ca, în cazul revendicării imobilelor de către moștenitori, fostul proprietar ar fi trebuit să aibă cetățenia română la data decesului.

De altfel, dacă posibilitatea revendicării imobilului preluat abuziv de stat ar fi condiționată și de apartenența proprietarului, la data survenirii decesului, la cetățenia română, s-ar contraveni principiului ocrotirii proprietății private în mod egal de către lege, înscris în art. 41 alin. (2) din Constituție.

Împrejurarea ca la data decesului fostul proprietar, aparent, nu mai avea un drept propriu asupra imobilului nu îi poate împiedica pe moștenitori sa îl revendice după ce au făcut dovada calității lor, deoarece ei sunt îndreptățiți sa beneficieze de măsurile reparatorii în temeiul legii.

În consecința, în temeiul

art. 26 lit. b) din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993 , republicată, precum și al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca dispozițiile

Legii nr. 112/1995

referitoare la restituirea în natura a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile și în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetățean român.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție.

Stabilește ca dispozițiile

Legii nr. 112/1995

referitoare la restituirea în natura a imobilelor trecute în proprietatea statului sau la acordarea de despăgubiri pentru acestea sunt aplicabile și în cazul în care fostul proprietar nu a avut calitatea de cetățean român.

Obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședința publică la data de 20 noiembrie 2000.