Decizia nr. 219/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , excepție ridicată de Consiliul Județean Giurgiu în Dosarul nr. 244/2000 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal răspund autorul excepției, prin avocat Antonie Iorgovan, și Ministerul Agriculturii și Alimentației, reprezentat prin consilier juridic Nicolae Baciu, lipsind Guvernul României. Procedura este legal îndeplinită.

Ministerul Agriculturii și Alimentației invoca excepția lipsei calității sale procesuale pasive. Avocatul autorului excepției solicita respingerea acestei cereri, deoarece prin Încheierea din 16 mai 2000 a Curții de Apel București - Secția contencios administrativ a fost admisă cererea de intervenție formulată de Ministerul Agriculturii și Alimentației și, pe cale de consecința, acesta are calitatea de parte în litigiul dedus judecații. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, deoarece Ministerul Agriculturii și Alimentației figurează ca parte în fața instanței de judecată, calitate pe care și-o menține și în contenciosul constituțional.

Curtea, deliberând, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Alimentației, întrucât în fața Curții Constituționale au acces toate părțile litigiului aflat pe rolul instanței judecătorești.

Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul pe fond aparatorului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

sunt contrare prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituție, referitoare la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. De asemenea, se susține ca art. I pct. 2 din ordonanța de urgență menționată, prin care a fost modificat

art. 24 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974 , încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), ale art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituție, cu trimitere la Carta europeană a autonomiei locale, solicitând admiterea excepției de neconstituționalitate și sub acest aspect. În sfârșit, se mai susține ca în speta își găsește aplicatia teoria drepturilor câștigate, în sensul că autorul excepției a avut un drept câștigat prin lege, și anume dreptul de a concesiona serviciul public prevăzut la

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 60/1974 , veniturile astfel realizate revenind bugetului acestui consiliu.

Reprezentantul Ministerului Agriculturii și Alimentației solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca, în temeiul dispozițiilor constituționale ale art. 101 alin. (1), Guvernul "are competența sa aprecieze dacă o anumită activitate poate fi considerată ca fiind de interes național sau nu, hotărând în acest sens prin adoptarea unei ordonanțe de urgență care are puterea juridică a unei legi". De asemenea, se considera ca prevederile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

nu contravin dispozițiilor constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind nefondata, apreciind ca dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

nu contravin Constituției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 mai 2000, pronunțată în Dosarul nr. 244/2000, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , excepție ridicată de Consiliul Județean Giurgiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

"este emisă cu încălcarea alin. (4) al art. 114 din Constituție" și ca totodată art. I pct. 2 din aceasta ordonanța "încalcă principiile statului de drept, ale autonomiei locale și ale democrației constituționale", invocandu-se art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2) art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituție, cu trimitere la Carta europeană a autonomiei locale.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este intemeiata, "deoarece încalcă art. 119, 120, 121 și 122 din Constituție, care reglementează principiile de baza ale administrației publice locale".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4) art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2) și ale art. 114 alin. (4) din Constituție. Se arata ca dispozițiile ordonanței de urgenta au ca scop "apărarea sănătății animalelor și sănătății publice, protecția teritoriului tarii față de bolile transmisibile, precum și crearea condițiilor de derulare optima și de securitate maxima a comerțului (import-export) de animale și produsele acestora, în conformitate cu convențiile și acordurile internaționale, scopul principal fiind evitarea, cat și stoparea unor fenomene negative care într-o eventuala amploare pot constitui pericol public". Se apreciază totodată ca "asemenea măsuri sunt de natura sa reclame instituirea unei reglementări urgente și adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie ansamblul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42 din 8 aprilie 1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 13 aprilie 1999 și aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 62/2000 ), act normativ care, în opinia autorului excepției, încalcă art. 114 alin. (4) din Constituție, precum și, în mod special, dispozițiile art. I pct. 2 din aceeași ordonanța, dispoziții de lege considerate a fi contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituție, cu trimitere la Carta europeană a autonomiei locale.

I. Principala critica de neconstituționalitate privește încălcarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, referitoare la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Potrivit acestor dispoziții, "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu". Autorul excepției susține ca emiterea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

nu a fost determinata de existenta unui caz excepțional și ca "ea adauga o reglementare de alta natura, creând o stare de conflict în cazul unuia și aceluiași articol de lege".

Examinând sub acest aspect excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

a fost adoptată cu respectarea cerințelor prevăzute la art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală. Cazul excepțional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanțe a fost determinat de apărarea sănătății animalelor și sănătății publice, protecția teritoriului tarii față de bolile transmisibile, precum și crearea condițiilor de derulare optima și de securitate maxima a comerțului de animale și produse animaliere, în conformitate cu convențiile și acordurile internaționale. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă sub acest prim aspect. De altfel, la aceeași soluție de respingere a excepției de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată, formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

II. Autorul excepției considera ca dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a) și în art. 138 alin. (2), care au următoarea redactare:

- art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- art. 119: "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.";

- art. 121: "(1) Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.

(2) Consiliul județean este ales și funcționează în condițiile legii.";

- art. 122 alin. (4): "Prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, un act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.";

- art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.";

- art. 138 alin. (2): "Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii."

Dispozițiile

art. I pct. 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 , prin care

art. 24 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974

a fost completat cu alin. 3, au următorul cuprins: "Activitatea de dezinfecție de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat este de interes național, se efectuează și se finanțează din surse proprii de către agenți economici autorizați, potrivit legii, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor."

Curtea constata ca nici una dintre aceste dispoziții legale nu aduce atingere principiului constituțional al autonomiei locale, instituit prin art. 119, 120, 121 și 122 din Constituție, principiu care se regaseste atât în activitatea fiecărei autorități comunale, orășenești sau județene, cat și în raporturile dintre aceste autorități. Acest principiu se realizează prin consiliile locale alese și primării aleși, în condițiile legii, potrivit atribuțiilor și competentelor stabilite prin Legea administrației publice locale nr. 69/1991, republicată. Totodată, acest principiu sta la baza raporturilor dintre autoritățile locale și prefect, în calitate de reprezentant al Guvernului, între care nu exista un raport de subordonare, fără însă a exclude, în baza art. 101 alin. (1) din Constituție, executarea de către Guvern a sarcinii sale de conducere generală a administrației publice.

De asemenea, este de observat ca autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală rezolva treburile publice în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă și fără a rezolva și a gestiona activități de interes național, astfel cum sunt cele reglementate prin textul criticat. Asa fiind, statul este îndreptățit sa intervină în situații care reclama un interes național, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituție, în scopul apărării intereselor naționale în activitatea economică, iar agenții economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu apărarea unui interes public și evitarea unui pericol public.

Referitor la criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 și a art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, Curtea constata ca acestea sunt nerelevante, întrucât prin textul criticat nu se reglementează raporturi sociale prin care să se nesocoteasca valorile supreme garantate de Constituție (statul de drept, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic). De asemenea, nu este pusă în discuție încălcarea principiului potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege și nici a dispozițiilor constituționale privind respectarea Constituției și a legilor, precum și a celor privind obligațiile statului în economie.

III. Autorul excepției a mai invocat și încălcarea art. 20 alin. (1) din Constituție (potrivit căruia "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte"), și anume, ca urmare a violarii prevederilor Cartei europene a autonomiei locale (adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 și ratificată prin

Legea nr. 199/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997).

Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut, deoarece Carta europeană a autonomiei locale, astfel cum rezultă din însuși titlul sau, nu reglementează probleme de interes național, asa cum este activitatea de dezinfecție de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. De altfel, stabilirea unei activități ca fiind de interes național sau local constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului.

În sfârșit, cu privire la susținerea conform căreia autorul excepției a avut un drept câștigat prin lege, și anume dreptul de a concesiona serviciul public prevăzut la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 60/1994, Curtea constata ca în speta autoritățile publice (un minister și un consiliu județean) au atribuții și competente, iar nu drepturi subiective, categorie la care se referă teoria drepturilor câștigate.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 42/1999

pentru completarea

Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 , aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 62/2000 , excepție ridicată de Consiliul Județean Giurgiu în Dosarul nr. 244/2000 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 noiembrie 2000.