Legea nr. 60/1974

Articolul 1

Apărarea sănătății animalelor și prevenirea transmiterii de boli de la animale la om este o problemă de stat și constituie o sarcina permanenta pentru toate unitățile, precum și o îndatorire pentru toți locuitorii tarii.

Articolul 2

Conducătorii unităților de stat, publice și ai oricăror alte unități deținătoare de animale, precum și ai celor care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala, ca și persoanele fizice deținătoare de animale sau care valorifica produse de origine animala, poarta răspunderea pentru aplicarea și respectarea întocmai a măsurilor care să asigure sănătatea și salubritatea produselor de origine animala.

Articolul 3

Activitatea sanitară veterinara în România se desfășoară după o conceptie unitară și trebuie să contribuie la sporirea efectivelor de animale prin îmbunătățirea indicilor de natalitate, prolificitate, creșterea potențialului productiv și la asigurarea salubritatii alimentelor de origine animala.

Articolul 4

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor și de prevenire a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin organizarea asistenței tehnice de specialitate, asigurarea bazei tehnico-materiale necesare și stabilirea de norme sanitare veterinare obligatorii pentru toate unitățile și toți cetățenii tarii.

Articolul 5

Medicii veterinari răspund de apărarea sănătății animalelor la toate unitățile deținătoare de animale și la gospodăriile populației, cît și a celor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala în unitățile producătoare, de prelucrare, de depozitare, de transport și de valorificare, situate pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri medicii veterinari au următoarele atribuții și raspunderi;

a) sa organizeze efectuarea la timp și în bune condiții a operațiunilor sanitare veterinare de depistare și prevenire a bolilor infectioase și parazitare la animale;

b) sa organizeze depistarea animalelor cu tulburări de reproducție și să asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru creșterea indicelui de natalitate;

c) în cazul semnalarii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, sa precizeze diagnosticul, sa stabilească și sa controleze aplicarea măsurilor de combatere și sa informeze asupra bolii și măsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, autoritățile sanitare veterinare ierarhic superioare și celelalte unități interesate;

d) sa acorde asistența sanitară veterinara curenta animalelor de a căror sănătate răspund;

e) să asigure controlul produselor alimentare de origine animala în toate fazele de prelucrare, depozitare, transport și valorificare, în vederea prevenirii patrunderii în circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germenii transmisibili la om.

Articolul 6

Medicii veterinari și medicii umani răspund împreună de stabilirea și aplicarea celor mai eficiente măsuri pentru prevenirea și combaterea bolilor comune omului și animalelor, precum și pentru prevenirea toxiinfectiilor la om prin consum de alimente de origine animala. În acest scop sînt obligați să se informeze reciproc, în mod operativ, despre orice situație care necesita măsuri comune și sa întreprindă, fiecare în sectorul în care lucrează, toate acțiunile necesare potrivit obligațiilor ce le revin.

Articolul 7

Medicii veterinari stabiliți de Ministerul Agriculturii și Alimentației cu atribuții de medic veterinar de stat au acces liber în unitățile deținătoare de animale și cele care prelucreaza, depozitează, transporta sau valorifica produse de origine animala.

Accesul medicilor veterinari de stat în unitățile Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne se va face în condițiile stabilite de acestea, împreună cu Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Medicii veterinari de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animala insalubre, reținerea celor suspecte de contaminare sau alterare, în vederea efectuării probelor necesare și pot sa oprească, pînă la îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare, activități de producție ale unor abatoare sau unități de prelucrare, depozitare, transport și valorificare a produselor de origine animala.

Articolul 8

Măsurile stabilite de medicii veterinari de stat, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, sînt obligatorii pentru toate unitățile și persoanele fizice de pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

Articolul 9

În vederea desfășurării activității în condițiile stabilite prin normele sanitare veterinare, unitățile de stat, publice și orice alte unități deținătoare de animale, precum și cele care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala au, după caz, următoarele obligații:

a) să aplice regulile sanitare veterinare și de zooigiena privind adăpostirea, hranirea, îngrijirea, reproductia și exploatarea rațională a animalelor, precum și măsurile stabilite de autoritățile sanitare veterinare;

b) să execute măsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitățile zootehnice a bolilor transmisibile, precum și pentru lichidarea și prevenirea difuzării acestor boli din unitățile contaminate, asigurind în acest scop toate condițiile materiale și organizatorice necesare;

c) sa supună examenului medical personalul din unitățile zootehnice, interzicind persoanelor bolnave ori purtătoare de germeni infectiosi ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimentare de origine animala sa lucreze în aceste unități;

d) sa întrețină, cu respectarea stricta a regulilor sanitare veterinare, locurile de prelucrare, depozitare și valorificare a produselor de origine animala, mijloacele pentru transportul animalelor și produselor de origine animala, taberele de vara pentru animale, adapatorile și pășunile pe care le folosesc;

e) sa anunțe, fără întîrziere, circumscripției sanitare veterinare și consiliului local apariția ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pînă la sosirea medicului veterinar, sa izoleze animalele bolnave, moarte sau tăiate din necesitate, fiind interzisă folosirea sau vînzarea carnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar de stat. Se exceptează de la obligația anunțării cazurile de îmbolnăviri provocate în scopul producției de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări științifice.

Articolul 10

Persoanele fizice deținătoare de animale, pentru prevenirea apariției și difuzării bolilor epizootice, au următoarele obligații:

a) sa anunțe în maximum 24 de ore autoritățile sanitare veterinare locale atunci cînd dobîndesc animale provenite din alte localități, aparținînd speciilor cabalina, bovina, ovina, caprina sau porcina și sa nu introducă în turme sau cirezi timp de cel puțin 15 zile aceste animale;

b) să permită personalului sanitar veterinar de stat verificarea stării de sănătate a animalelor din gospodăria proprie și sa-l sprijine în efectuarea operațiunilor sanitare veterinare;

c) să prezinte animalele pentru efectuarea operațiunilor sanitare veterinare la locul, data și ora stabilite de autoritățile sanitare veterinare;

d) sa anunțe fără întîrziere circumscripției sanitare veterinare ori consiliului local apariția cazurilor de boala la animale, moartea sau taierea din necesitate a acestora, iar pînă la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele și alte produse rezultate din tăiere, fiind interzisă folosirea sau vînzarea carnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar de stat.

Articolul 11

Orice persoană care prin activitatea pe care o desfășoară vine în contact cu animale are obligația sa anunțe fără întîrziere autorității sanitare veterinare sau consiliului local apariția cazurilor de boli la animale.

Articolul 12

Unitățile Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sînt obligate sa anunțe fără întîrziere medicului veterinar de stat local cazurile de boli transmisibile apărute la animalele pe care le poseda, sa-l informeze despre evoluția acestor boli și să aplice prin personalul sanitar veterinar propriu măsurile de combatere și de prevenire a difuzării bolilor. La unitățile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste măsuri se aplică de către medicul veterinar de stat.

Articolul 13

Pentru combaterea și prevenirea extinderii epizootiilor, cînd se constata la animale boli transmisibile sau cînd acestea sînt suspecte de asemenea boli, se instituie măsuri obligatorii de carantina, diferențiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate și particularitățile căilor de transmitere, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Dacă bolile constatate au difuzibilitate mare și prezintă un pericol deosebit, cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Alimentației se poate interzice intrarea sau ieșirea din zona de carantina și a persoanelor. Despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor în astfel de situații se reglementează prin hotărîre a Guvernului.

Articolul 14

Instituirea și ridicarea măsurilor de carantina se stabilesc, în raport cu extinderea și pericolul de difuzare a bolii, de către consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, după caz, pe baza actului de constatare întocmit de medicul veterinar de stat.

La unitățile militare instituirea și ridicarea măsurilor de carantina se stabilesc de către comandantii unităților, pe baza constatării medicilor veterinari proprii. La unitățile care nu dispun de medic veterinar propriu, constatarea se va face de medicul veterinar de stat.

Articolul 15

Măsurile de carantina stabilite de consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, pe raza teritorial-administrativă în care-și desfășoară activitatea, sînt obligatorii pentru toate persoanele juridice și fizice.

Pentru sprijinirea acțiunilor de lupta împotriva bolilor transmisibile, prin decizia consiliului local sau județean, respectiv al municipiului București se constituie comandamente antiepizootice, alcătuite din conducatori ai unităților de pe teritoriul respectiv și alte persoane cărora la revin sarcini în aplicarea măsurilor transmise de Ministerul Agriculturii și Alimentației, cu privire la combaterea bolilor. Aceste comandamente răspund de aplicarea tuturor măsurilor pentru prevenirea și lichidarea epizootiilor.

Dacă epizootia prezintă un pericol deosebit pentru economia naționala, cu aprobarea Guvernului se constituie comandamentul antiepizootic central, alcătuit din conducatori ai ministerelor și altor organe centrale interesate, care stabilește măsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice și răspunde de aplicarea acestora în condițiile legii.

La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, consiliile județene și al municipiului București pot suspenda operațiunile de încărcare și descărcare a animalelor, produselor de origine animala și furajelor în stații de cale ferată, locuri de încărcare-descărcare în mijloacele de transport auto, porturi și aeroporturi situate în zona de carantina, sau sa condiționeze aceste operațiuni de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale. Aplicarea măsurii se va face cu anunțarea organelor centrale care coordonează activitățile de transport afectate.

Articolul 16

Consiliile locale sau județene, respectiv al municipiului București, la propunerea medicului veterinar de stat, pot menține și după ridicarea măsurilor de carantina unele restrictii privind circulația animalelor și produselor.

Articolul 17

Pentru apărarea sănătății animalelor din unitățile zootehnice de tip industrial, amplasarea, proiectarea și executarea construcțiilor și a instalațiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Din comisia de recepție a acestor obiective, în toate cazurile, va face parte și un medic veterinar din cadrul autorității sanitare veterinare județene sau a municipiului București.

Ministerul Agriculturii și Alimentației stabilește tehnologiile sanitare veterinare pentru fiecare tip de exploatare din unitățile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura și utilajele necesare pentru prevenirea și combaterea epizootiilor, precum și normativele privind echipamentul de protecție antiepizootica.

La darea în funcțiune a unităților zootehnice de tip industrial, autoritățile sanitare veterinare județene de tip industrial, autoritățile sanitare veterinare județene și a municipiului București stabilesc zone de protecție antiepizootica în care se vor aplica măsuri speciale de profilaxie.

Articolul 18

Se interzice accesul oricărei persoane în unitățile zootehnice de tip industrial, fără respectarea regimului de filtru sanitar.

De asemenea, se interzice introducerea și scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte și mijloace de transport, fără respectarea întocmai a regulilor și restrictiilor specifice stabilite pentru astfel de unități.

Conducătorii unităților respective răspund de realizarea întocmai a acestor măsuri.

Articolul 19

În cazul acțiunilor de importanța deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile se pot aproba, în condițiile stabilite prin hotărîre a Guvernului, taierea sau uciderea unor animale și alte măsuri ce se impun pentru prevenirea difuzării epizootiilor și apărarea sănătății efectivelor de animale.

Despăgubirile pentru cazurile prevăzute la alineatul precedent se vor plati numai pentru animalele asigurate, potrivit legii. Nu au drept la despăgubiri deținătorii de animale care nu au anuntat fără întîrziere îmbolnăvirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave și cei care nu au respectat măsurile stabilite de autoritățile sanitare veterinare.

În vederea refacerii septelului, în cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotărîre a Guvernului, se va putea aproba plata unor despăgubiri în afară celor cuvenite prin asigurările de stat, în cadrul fondurilor prevăzute pentru combaterea epizootiilor.

Articolul 20

Circulația animalelor și produselor de origine animala în interiorul tarii este supusă controlului veterinar de stat.

Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin circulația animalelor și produselor de origine animala, se interzice:

a) scoaterea din locurile contaminate cu boli epizootice a animalelor, produselor de origine animala sau vegetala și a oricăror alte produse și materiale care pot fi purtătoare de contagiu, fără aprobarea autorităților sanitare veterinare;

b) transportul interurban de animale și produse de origine animala sau deplasarea de animale în afară comunei, orașului sau municipiului fără respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației;

c) imbarcarea și debarcarea animalelor în alte stații de cale ferată, porturi și aeroporturi, decît cele autorizate de către autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București;

d) imbarcarea animalelor fără controlul medicului veterinar de stat, ca și efectuarea acestei operațiuni în timpul nopții, cu excepția cazurilor cînd este asigurata o iluminatie artificiala corespunzătoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar în bune condiții;

e) efectuarea transportului de animale fără asigurarea personalului însoțitor instruit pentru îngrijirea și supravegherea stării de sănătate a animalelor;

f) folosirea de mijloace de transport - auto, feroviare, navale și aeriene - care nu întrunesc toate condițiile de igiena și profilaxie stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației prin normative tehnice de proiectare, fabricare și folosire;

g) continuarea transportului fără acordul medicului veterinar de stat, dacă în lotul de animale se constata cazuri de imbolnavire.

De aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul articol răspund deținătorii de animale, primării, autoritățile sanitare veterinare, iar, după caz, și unitățile Ministerului de Interne ori ale altor ministere sau organe centrale ale administrației de stat care au atribuții cu privire la circulația și transportul animalelor.

Articolul 21

Autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București vor elibera autorizație sanitară veterinara statiilor, porturilor și aeroporturilor numai dacă acestea au rampe corespunzătoare și asigura îndeplinirea condițiilor de profilaxie pentru imbarcarea și debarcarea animalelor.

Unitățile care dețin mijloace pentru transportul animalelor și produselor de origine animala sînt obligate sa organizeze stații sau puncte de spalare și dezinfecție, cu respectarea condițiilor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Articolul 22

Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale și al produselor alimentare de origine animala improprii consumului uman este permis numai pentru destinația și cu respectarea condițiilor stabilite în certificatul sanitar veterinar însoțitor, eliberat de medicul veterinar de stat.

Articolul 23

Deținătorii animalelor sînt obligați sa predea cadavrele de animale unităților autorizate de autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București, iar în cazul cînd predarea sau preluarea nu este posibila, și se certifica aceasta de către autoritatea sanitară veterinara de stat, să le distruga, cu respectarea condițiilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Utilizarea în hrana animalelor a produselor de origine animala, improprii consumului uman, ca și a resturilor culinare, este permisă numai după ce au fost sterilizate, în condițiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Articolul 24

Importul, exportul și tranzitul de animale, produse de origine animala și furaje se efectuează numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii și Alimentației sau prin convențiile sanitare veterinare încheiate cu alte tari. Ministerul Agriculturii și Alimentației organizează la aceste puncte controlul sanitar veterinar.

Unitățile care răspund de administrarea clădirilor și instalațiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sînt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a activității sanitare veterinare, precum și baza materială și forta de muncă necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate și a deșeurilor de origine animala. La punctele de frontieră rutiere, aceste obligații revin consiliilor județene.

Articolul 25

Importul și tranzitul de animale, produse de origine animala și furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Alimentației.

Unitățile importatoare sînt obligate să obțină avizul de import din partea Ministerului Agriculturii și Alimentației, înainte de încheierea contractelor cu furnizorii externi.

Articolul 26

Animalele, produsele de origine animala și furajele ce se importa sau se tranziteaza trebuie să fie însoțite de certificate sanitare veterinare, prin care să se ateste îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare stabilite de către Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Articolul 27

Dacă la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se depisteaza boli transmisibile sau exista suspiciunea acestor boli, întregul lot de animale se vor returna peste frontiera, iar dacă această măsură nu este posibila Ministerul Agriculturii și Alimentației poate dispune taierea imediata și valorificarea în condiții speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum și distrugerea obiectelor și materialelor aferente, anuntind autoritatea sanitară veterinara a tarii exportatoare despre constatările făcute și măsurile luate.

Cînd prin convențiile sau acordurile sanitare veterinare încheiate de România cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.

Articolul 28

Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate și special amenajate, stabilite de autoritățile sanitare veterinare județene sau a municipiului București, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea tuturor condițiilor pregătitoare necesare.

După expirarea perioadei de carantina profilactica, animalele importate vor fi supuse în continuare supravegherii sanitare veterinare, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației.

Articolul 29

Se interzice utilizarea produselor de origine animala care nu îndeplinesc condițiile de salubritate corespunzătoare destinației lor. Condițiile de salubritate se stabilesc de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Pentru produsele de origine animala destinate consumului uman, acestea se stabilesc împreună cu Ministerul Sănătății.

Articolul 30

Funcționarea abatoarelor, punctelor de tăiere și a unităților care prelucreaza, depozitează sau valorifica produse de origine animala, este permisă numai dacă sînt autorizate și de autoritățile sanitare veterinare de stat.

Autorizația poate fi retrasă în cazul cînd conducătorii unităților nu asigura respectarea regulilor de igiena și profilaxie și condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității sanitare veterinare.

Articolul 31

Ministerul Agriculturii și Alimentației, prin Direcția generală sanitară veterinara, stabilește normele sanitare veterinare unice și obligatorii pentru toate persoanele juridice sau fizice deținătoare de animale, pentru cele care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala, participa la elaborarea proiectelor sau avizează în condițiile legii, convențiile și acordurile sanitare veterinare internaționale.

De asemenea, stabilește lista bolilor transmisibile în cazul cărora se instituie măsuri obligatorii de prevenire și combatere.

Împreună cu Ministerul Sănătății răspunde de organizarea și aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor comune omului și animalelor, precum și pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala. Organele centrale de specialitate ale celor două ministere vor analiza periodic și ori de cîte ori este nevoie rezultatele acțiunilor întreprinse în acest scop, stabilind măsurile ce se impun.

Articolul 32

Ministerul Agriculturii și Alimentației organizează și răspunde de producția de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea și combaterea bolilor la animale; aproba introducerea în practica a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor și altor produse de uz veterinar, fabricate în țara sau din import și asigura controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabilește norme sanitare veterinare privind producerea, circulația și folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreună cu Ministerul Sănătății stabilește norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanțelor hormonale și altor aditivi la furaje.

Ministerul Agriculturii și Alimentației, împreună cu Ministerul Industriei și celelalte organe centrale care au în subordine unități în care se fabrica produse de uz veterinar, răspund de realizarea programului de producere a acestora în cantități necesare și la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.

Articolul 33

Rețeaua sanitară veterinara de stat se organizează ca sector distinct și autonom în cadrul Ministerului Agriculturii și Alimentației, este coordonata de către ministru și are în structura sa:

a) Direcția generală sanitară veterinara;

b) instituții centrale de specialitate;

c) direcții sanitare veterinare județene și a municipiului București;

d) unități și circumscripții teritoriale.

Articolul 34

Direcția generală sanitară veterinara coordonează și controlează întreaga activitate din domeniul sanitar veterinar și are în componenta sa:

a) Direcția antiepizootica și de asistența sanitară veterinara;

b) Direcția de igiena și sănătate publică;

c) Poliția sanitară veterinara.

În subordinea sa tehnica și administrativă funcționează instituțiile centrale de profil și direcțiile sanitare veterinare județene și a municipiului București.

Direcția generală sanitară veterinara coordonează și controlează producția de biopreparate strategice, activitatea de cercetare finanțată de la bugetul administrației centrale, aprovizionarea cu produse și materiale de uz veterinar, avizează și controlează producția de medicamente de uz veterinar.

Articolul 35

Poliția sanitară veterinara controlează aplicarea și respectarea prevederilor Legii sanitare veterinare și a normelor unitare emise, în toate domeniile de activitate.

Articolul 36

Formatiile de asistența sanitară veterinara din cadrul regiilor autonome, societăților comerciale, asociațiilor și societăților agricole, precum și serviciile medicale veterinare particulare, realizate prin cabinete, clinici, spitale, farmacii și altele, își desfășoară activitatea cu avizul și sub îndrumarea tehnica a rețelei sanitare veterinare de stat.

Formatiile sanitare veterinare și serviciile prevăzute la alin. 1 se organizează și funcționează în baza unui regulament elaborat de către Direcția generală sanitară veterinara.

Articolul 37

Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale și celelalte organe centrale care au în subordine unități încadrate cu medici veterinari proprii răspund de aplicarea în aceste unități a normelor sanitare veterinare și a măsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru aplicarea sănătății animalelor și asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerul de Interne fac parte din sistemul veterinar unic de stat, avînd aceleași obligații și raspunderi în cadrul unităților în care funcționează ca și medicii veterinari de stat.

Ministerul Mediului, prin unitățile silvice locale, răspund de aplicarea măsurilor stabilite de autoritățile sanitare veterinare pentru apărarea sănătății animalelor sălbatice și pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om.

Articolul 38

Ministerul Agriculturii și Alimentației împreună cu Ministerul de Interne și toate unitățile teritoriale ale acestora răspund direct de aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi cu privire la circulația animalelor și produselor de origine animala, instituirea și respectarea măsurilor de carantina și a altor măsuri cu caracter republican sau local necesare pentru prevenirea difuzării bolilor la animale și de la animale la om.

Articolul 39

Consiliile local sau județene, respectiv al municipiului București, răspund de buna desfășurare a activității sanitare veterinare pe raza teritorial-administrativă respectiva, în care scop au următoarele atribuții principale:

a) asigura fondurile necesare pentru finanțarea acțiunilor sanitare veterinare care se suporta din bugetele locale;

b) eliberează documentele necesare pentru adeverirea proprietății asupra animalelor și a stării sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației;

c) iau măsuri pentru întreținerea și folosirea, conform regulilor sanitare veterinare, a pasunilor, adapatorilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor în tîrguri, mori, abatoare, puncte de tăiere, piețe și a locurilor aflate în administrarea consiliilor locale unde se prelucreaza, depozitează și valorifica produse de origine animala;

d) asigura stringerea și distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de întreprinderile de ecarisaj; organizează prinderea și uciderea cîinilor vagabonzi; amenajeaza și întrețin locurile de depozitare a resturilor menajere potrivit regulilor sanitare veterinare;

e) îndeplinesc orice alte atribuții cu privire la activitatea sanitară veterinara, prevăzute de actele normative în vigoare, și răspund de aplicarea măsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii și Alimentației pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

Articolul 40

Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală.

Articolul 41

Nerespectarea măsurilor privitoare la declararea, prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli sau alte urmări grave, se pedepsește, potrivit art. 310 din Codul penal, cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.

Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.

Aceleași pedepse se aplică și celor care ascund, cu buna știința, apariția unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicării măsurilor pentru lichidarea focarelor epizootice și prevenirea difuzării bolilor.

Articolul 42

Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli de la animal la om, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani.

Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Articolul 43

Încălcarea cu știința a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară veterinara, săvîrșită în condițiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvîrșită în condițiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Articolul 44

Încălcarea din culpa a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară, veterinara, săvîrșită în condițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă, iar dacă fapta este săvîrșită în condițiile art. 249 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Articolul 45

În cazul în care fapta prevăzută la art. 43 și 44 este săvîrșită în condițiile arătate la art. 258 din Codul penal, pedeapsa se stabilește potrivit dispoziției din acest articol.

Articolul 46

Faptele care constituie contravenții la normele sanitare veterinare, precum și persoanele care pot să constate contravenții și să aplice sancțiuni, se stabilesc prin hotărîre a Guvernului. În condițiile stabilite de Guvern, sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanelor juridice.

Articolul 47

Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al României*).

Pe aceeași dată se abroga

Decretul nr. 167/1955

privind organizarea apărării sănătății animalelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955.