Legea nr. 60/1974

Articolul 1

Apărarea sănătății animalelor și prevenirea transmiterii de boli de la animale la om este o problemă de stat și constituie o sarcina permanenta pentru toate organele și organizațiile de stat, celelalte organizații, precum și o îndatorire pentru toți locuitorii tarii.

Articolul 2

Conducătorii organizațiilor de stat, obștești și ai oricăror alte organizații deținătoare de animale, precum și a celor care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala, ca și persoanele fizice deținătoare de animale sau care valorifica produse de origine animala, poarta răspunderea pentru aplicarea și respectarea întocmai a măsurilor care să asigure sănătatea animalelor și salubritatea produselor de origine animala.

Articolul 3

Activitatea sanitar veterinara în Republica Socialistă România se desfășoară după o conceptie unitară și trebuie să contribuie la sporirea efectivelor de animale prin îmbunătățirea indicilor de natalitate, prolificitate, creșterea potențialului productiv și la asigurarea salubritatii alimentelor de origine animala.

Articolul 4

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor și de prevenire a bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin organizarea asistenței tehnice de specialitate, asigurarea bazei tehnico-materiale necesare și stabilirea de norme sanitare veterinare obligatorii pentru toate organizațiile socialiste și toți cetățenii tarii.

Articolul 5

Medicii veterinari răspund de aplicarea măsurilor de apărare a sănătății animalelor la toate unitățile deținătoare de animale și în gospodăriile populației, cît și a celor de asigurare a salubritatii produselor de origine animala în unitățile producătoare, de prelucrare, de depozitare, de transport și de valorificare, situate pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

Pentru aducerea la îndeplinire a acestor îndatoriri medicii veterinari au următoarele atribuții și raspunderi:

a) sa organizeze efectuarea la timp și în bune condiții a operațiunilor sanitare veterinare de depistare și prevenire a bolilor infectioase și parazitare la animale;

b) sa organizeze depistarea animalelor cu tulburări de reproducție și să asigure aplicarea tratamentelor necesare pentru creșterea indicelui de natalitate;

c) în cazul semnalarii unor boli epizootice sau al suspiciunii acestor boli, sa precizeze diagnosticul, sa stabilească și sa controleze aplicarea măsurilor de combatere și sa informeze asupra bolii și măsurilor luate, în cel mult 12 ore de la constatare, organele sanitare veterinare ierarhic superioare și celelalte organe de stat și cooperatiste interesate;

d) sa acorde asistența sanitară veterinara curenta animalelor de a căror sănătate răspund;

e) să asigure controlul produselor alimentare de origine animala în toate fazele de prelucrare, depozitare, transport și valorificare, în vederea prevenirii patrunderii în circuitul alimentar a unor produse contaminate cu germeni transmisibili la om.

Articolul 6

Medicii veterinari și medicii umani răspund împreună de stabilirea și aplicarea celor mai eficiente măsuri pentru prevenirea și combaterea bolilor comune omului și animalelor, precum și pentru prevenirea toxiinfectiilor la om prin consum de alimente de origine animala. În acest scop sînt obligați să se informeze reciproc, în mod operativ, despre orice situație care necesita măsuri comune și sa întreprindă, fiecare în sectorul în care lucrează, toate acțiunile necesare potrivit obligațiilor ce le revin.

Articolul 7

Medicii veterinari stabiliți de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor cu atribuții de medic veterinar inspector de stat au acces liber la unitățile deținătoare de animale și cele care prelucreaza, depozitează, transporta sau valorifica produse de origine animala.

Accesul medicilor veterinari inspectori de stat în unitățile Ministerului Apărării Naționale sau Ministerului de Interne se va face în condițiile stabilite de acestea, împreună cu Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Medicii veterinari inspectori de stat pot dispune distrugerea produselor de origine animala insalubre, reținerea celor suspecte de contaminare sau alterare, în vederea efectuării probelor necesare și pot sa oprească, pînă la îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare, activități de producție ale unor abatoare sau unități de prelucrare, depozitare, transport și valorificare a produselor de origine animala.

Articolul 8

Măsurile stabilite de medicii veterinari inspectori de stat, în exercitarea atribuțiilor ce le revin, sînt obligatorii pentru toate unitățile și persoanele fizice de pe teritoriul în care își desfășoară activitatea.

Articolul 9

În vederea desfășurării activității în condițiile stabilite prin normele sanitare veterinare, organizațiile de stat, obștești și orice alte organizații deținătoare de animale, precum și cele care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala, au după caz, următoarele obligații:

a) să aplice regulile sanitare veterinare și de zooigiena privind adăpostirea, hranirea, îngrijirea, reproductia și exploatarea rațională a animalelor, precum și măsurile stabilite de organele sanitare veterinare;

b) să execute măsurile sanitare veterinare pentru prevenirea introducerii în unitățile zootehnice a bolilor transmisibile, precum și pentru lichidarea și prevenirea difuzării acestor boli din unitățile contaminate, asigurind în acest scop toate condițiile materiale și organizatorice necesare;

c) sa supună examenului medical personalul din unitățile zootehnice, interzicind persoanelor bolnave ori purtătoare de germeni infectiosi ce se pot transmite la animale sau ar putea contamina produsele alimentare de origine animala sa lucreze în aceste unități;

d) sa întrețină, cu respectarea stricta a regulilor sanitare veterinare, locurile de prelucrare, depozitare și valorificare a produselor de origine animala, mijloacele pentru transportul animalelor și produselor de origine animala, taberele de vara pentru animale, adapatorile și pășunile pe care le folosesc;

e) sa anunțe, fără întîrziere, circumscripției sanitare veterinare și comitetului executiv al consiliului popular local apariția ori suspiciunea unei boli transmisibile la animale, iar pînă la sosirea medicului veterinar, sa izoleze animalele bolnave, moarte sau tăiate din necesitate, fiind interzisă folosirea sau vînzarea carnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar inspector de stat. Se exceptează de la obligația anunțării cazurile de îmbolnăviri provocate în scopul producției de biopreparate sau pentru efectuarea de cercetări științifice.

Articolul 10

Persoanele fizice deținătoare de animale, pentru prevenirea apariției și difuzării bolilor epizootice, au următoarele obligații:

a) sa anunțe în maximum 24 de ore organele sanitare veterinare locale atunci cînd dobîndesc animale provenite din alte localități, aparținînd speciilor cabalina, bovina, ovina, caprina sau porcina și sa nu introducă în turme sau cirezi timp de cel puțin 15 zile aceste animale;

b) să permită personalului sanitar veterinar de stat verificarea stării de sănătate a animalelor din gospodăria proprie și sa-l sprijine în efectuarea operațiunilor sanitare veterinare;

c) să prezinte animalele pentru efectuarea operațiunilor sanitare veterinare la locul, data și ora stabilite de organele sanitare veterinare;

d) sa anunțe fără întîrziere circumscripției sanitare veterinare ori comitetului executiv al consiliului popular local apariția cazurilor de boala la animale, moartea sau taierea din necesitate a acestora, iar pînă la sosirea personalului sanitar veterinar, sa izoleze animalele bolnave, cadavrele, carnea, organele și alte produse rezultate din tăiere, fiind interzisă folosirea sau vînzarea carnii și a altor produse de la aceste animale fără aprobarea medicului veterinar inspector de stat.

Articolul 11

Orice persoană care prin activitatea pe care o desfășoară vine în contact cu animale are obligația sa anunțe fără întîrziere organului sanitar veterinar sau comitetului executiv al consiliului popular local apariția cazurilor de boli la animale.

Articolul 12

Unitățile Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne sînt obligate sa anunțe fără întîrziere medicului veterinar inspector local de stat cazurile de boli transmisibile apărute la animalele pe care le poseda, sa-l informeze despre evoluția acestor boli și să aplice prin personalul sanitar veterinar propriu măsurile de combatere și de prevenire a difuzării bolilor. La unitățile care nu dispun de personal sanitar veterinar propriu, aceste măsuri se aplică de către medicul veterinar inspector de stat.

Articolul 13

Pentru combaterea și prevenirea extinderii epizootiilor, cînd se constata la animale boli transmisibile sau cînd acestea sînt suspecte de asemenea boli, se instituie măsuri obligatorii de carantina, diferențiate în raport cu gravitatea bolii, gradul de difuzibilitate și particularitățile căilor de transmitere, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Dacă bolile constatate au difuzibilitate mare și prezintă un pericol deosebit, cu aprobarea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor se poate interzice intrarea sau ieșirea din zona de carantina și a persoanelor. Despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor în astfel de situații se reglementează prin hotărîre a Consiliului de Miniștri.

Articolul 14

Instituirea și ridicarea măsurilor de carantina se stabilesc, în raport cu extinderea și pericolul de difuzare a bolii, de către comitetele executive ale consiliilor populare comunale, orășenești, municipale sau județene, după caz, pe baza actului de constatare întocmit de medicul veterinar inspector de stat.

La unitățile militare instituirea și ridicarea măsurilor de carantina se stabilesc de către comandantii unităților, pe baza constatării medicilor veterinari proprii. La unitățile care nu dispun de medic veterinar propriu, constatarea se va face de medicul veterinar inspector de stat.

Articolul 15

Măsurile de carantina stabilite de comitetele executive ale consiliilor populare, pe raza teritorial-administrativă în care-și desfășoară activitatea, sînt obligatorii pentru toate persoanele juridice și fizice.

Pentru sprijinirea acțiunilor de lupta împotriva bolilor transmisibile, prin decizia comitetului executiv al consiliului popular se constituie comandamente antiepizootice, alcătuite din conducatori ai unităților de pe teritoriul respectiv și alte persoane cărora le revin sarcini în aplicarea măsurilor transmise de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, cu privire la combaterea bolilor. Aceste comandamente răspund de aplicarea tuturor măsurilor pentru prevenirea și lichidarea epizootiilor.

Dacă epizootia prezintă un pericol deosebit pentru economia naționala, cu aprobarea Consiliului de Miniștri se constituie comandamentul antiepizootic central, alcătuit din conducatori ai ministerelor și altor organe centrale interesate, care stabilește măsurile ce se impun în toate sectoarele social-economice și răspunde de aplicarea acestora în condițiile legii.

La propunerea comandamentelor antiepizootice locale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București pot suspenda operațiile de încărcare și descărcare a animalelor, produselor de origine animala și furajelor în stații de cale ferată, locuri de încărcare-descărcare în mijloace de transport auto, porturi și aeroporturi situate în zona de carantina, sau sa condiționeze aceste operații de respectarea unor restrictii sanitare veterinare speciale. Aplicarea măsurii se va face cu anunțarea organelor centrale care coordonează activitățile de transport afectate.

Articolul 16

Comitetele executive ale consiliilor populare, la propunerea medicului veterinar inspector de stat, pot menține și după ridicarea măsurilor de carantina unele restrictii privind circulația animalelor și produselor.

Articolul 17

Pentru apărarea sănătății animalelor din unitățile zootehnice de tip industrial, de stat și cooperatiste, amplasarea, proiectarea și executarea construcțiilor și a instalațiilor aferente se vor face cu respectarea normativelor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Din comisia de recepție a acestor obiective, în toate cazurile, va face parte și un medic veterinar din cadrul organului sanitar veterinar județean sau al municipiului București.

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor stabilește tehnologiile sanitare veterinare pentru fiecare tip de exploatare din unitățile zootehnice de tip industrial, normativele de dotare cu aparatura și utilajele necesare pentru prevenirea și combaterea epizootiilor, precum și normativele privind echipamentul de protecție antiepizootica.

La darea în funcțiune a unităților zootehnice de tip industrial, organele sanitare veterinare județene și al municipiului București stabilesc zone de protecție antiepizootica în care se vor aplica măsuri speciale de profilaxie.

Articolul 18

Se interzice accesul oricărei persoane în unitățile zootehnice de tip industrial, fără respectarea regimului de filtru sanitar.

De asemenea, se interzice introducerea și scoaterea de animale, furaje, materiale, obiecte și mijloace de transport, fără respectarea întocmai a regulilor și restrictiilor specifice stabilite pentru astfel de unități.

Conducătorii unităților respective răspund de realizarea întocmai a acestor măsuri.

Articolul 19

În cazul acțiunilor de importanța deosebită ce se întreprind pentru lichidarea rapida a focarelor de boli transmisibile se pot aproba, în condițiile stabilite prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, taierea sau uciderea unor animale și alte măsuri ce se impun pentru prevenirea difuzării epizootiilor și apărarea sănătății efectivelor de animale.

Despăgubirile pentru cazurile prevăzute la alineatul precedent se vor plati numai pentru animalele asigurate, potrivit legii. Nu au drept la despăgubiri deținătorii de animale care nu au anuntat fără întîrziere îmbolnăvirea animalelor, nu au izolat animalele bolnave și cei care nu au respectat măsurile stabilite de organele sanitare veterinare.

În vederea refacerii septelului, în cazuri cu totul deosebite ce se vor stabili prin hotărîre a Consiliului de Miniștri, se va putea aproba plata unor despăgubiri în afară celor cuvenite prin asigurările de stat, în cadrul fondurilor prevăzute pentru combaterea epizootiilor.

Articolul 20

Circulația animalelor și produselor de origine animala în interiorul tarii este supusă controlului sanitar veterinar de stat.

Pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile prin circulația animalelor și produselor de origine animala, se interzice:

a) scoaterea din locurile contaminate cu boli epizootice a animalelor, produselor de origine animala sau vegetala și a oricăror alte produse și materiale care pot fi purtătoare de contagiu, fără aprobarea organelor sanitare veterinare de stat;

b) transportul interurban de animale și produse de origine animala sau deplasarea de animale în afară comunei, orașului sau municipiului fără respectarea regulilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor;

c) imbarcarea și debarcarea animalelor în alte stații de cale ferată, porturi și aeroporturi, decît cele autorizate de către organele sanitare veterinare județene sau al municipiului București;

d) imbarcarea animalelor fără controlul medicului veterinar inspector de stat, ca și efectuarea acestei operațiuni în timpul nopții, cu excepția cazurilor cînd este asigurata o iluminatie artificiala corespunzătoare pentru efectuarea examenului sanitar veterinar în bune condiții;

e) efectuarea transportului de animale fără asigurarea personalului însoțitor instruit pentru îngrijirea și supravegherea stării de sănătate a animalelor;

f) folosirea de mijloace de transport - auto, feroviare, navale și aeriene - care nu întrunesc toate condițiile de igiena și profilaxie stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor prin normative tehnice de proiectare, fabricare și folosire;

g) continuarea transportului fără acordul medicului veterinar inspector de stat, dacă în lotul de animale se constata cazuri de imbolnavire.

De aplicarea măsurilor prevăzute în prezentul articol răspund deținătorii de animale, primării, organele sanitare veterinare, iar, după caz, și organele de resort ale Ministerului de Interne ori a altor ministere sau organe centrale ale administrației de stat care au atribuții cu privire la circulația și transportul animalelor.

Articolul 21

Organele sanitare veterinare județene sau al municipiului București vor elibera autorizație sanitară veterinara statiilor, porturilor și aeroporturilor numai dacă acestea au rampe corespunzătoare și asigura îndeplinirea condițiilor de profilaxie pentru imbarcarea și debarcarea animalelor.

Unitățile care dețin mijloace pentru transportul animalelor și produselor de origine animala sînt obligate sa organizeze stații sau puncte de spalare și dezinfecție, cu respectarea condițiilor tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Articolul 22

Transportul animalelor afectate de boli transmisibile, al produselor provenite de la aceste animale și al produselor alimentare de origine animala improprii consumului uman este permis numai pentru destinația și cu respectarea condițiilor stabilite în certificatul sanitar veterinar însoțitor, eliberat de medicul veterinar inspector de stat.

Articolul 23

Deținătorii animalelor sînt obligați sa predea cadavrele de animale unităților autorizate de organele sanitare veterinare județene sau al municipiului București, iar în cazul cînd predarea sau preluarea acestora nu este posibila, și se certifica aceasta de către organul sanitar veterinar de stat, să le distruga, cu respectarea condițiilor sanitare veterinare stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Utilizarea în hrana animalelor a produselor de origine animala, improprii consumului uman, ca și a resturilor culinare, este permisă numai după ce au fost sterilizate, în condițiile tehnice stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Articolul 24

Importul, exportul și tranzitul de animale, produse de origine animala și furaje se efectuează numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat stabilite în acest scop de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor sau prin convențiile sanitare veterinare încheiate cu alte tari. Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor organizează la aceste puncte controlul sanitar veterinar.

Organele centrale care răspund de administrarea clădirilor și instalațiilor de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat sînt obligate sa ia măsuri pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a activității sanitare veterinare, precum și baza materială și forta de muncă necesare pentru efectuarea dezinfectiilor, distrugerea cadavrelor, produselor alterate și a deșeurilor de origine animala. La punctele de frontieră rutiere, aceste obligații revin consiliilor populare județene.

Articolul 25

Importul și tranzitul de animale, produse de origine animala și furaje se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Unitățile importatoare sînt obligate să obțină avizul de import din partea Ministerului Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, înainte de încheierea contractelor cu furnizorii externi.

Articolul 26

Animalele, produsele de origine animala și furajele ce se importa sau se tranziteaza trebuie să fie însoțite de certificate sanitare veterinare, prin care să se ateste îndeplinirea condițiilor sanitare veterinare stabilite de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Articolul 27

Dacă la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat se depisteaza boli transmisibile sau exista suspiciunea acestor boli, întregul lot de animale se va returna peste frontiera, iar dacă această măsură nu este posibila, Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor poate dispune taierea imediata și valorificarea în condiții speciale sau uciderea întregului lot de animale, precum și distrugerea obiectelor și materialelor aferente, anuntind autoritatea sanitară veterinara a tarii exportatoare despre constatările făcute și măsurile luate.

Cînd prin convențiile sau acordurile sanitare veterinare încheiate de Republica Socialistă România cu alte state s-a stabilit altfel, se va proceda potrivit prevederilor acestora.

Articolul 28

Animalele importate se supun în mod obligatoriu carantinei profilactice, în locuri izolate și special amenajate, stabilite de organele sanitare veterinare județene sau al municipiului București, care vor autoriza aducerea animalelor în aceste locuri numai după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pregătitoare necesare.

După expirarea perioadei de carantina profilactica, animalele importate vor fi supuse în continuare supravegherii sanitare veterinare, în condițiile stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor.

Articolul 29

Se interzice utilizarea produselor de origine animala care nu îndeplinesc condițiile de salubritate corespunzătoare destinației lor. Condițiile de salubritate se stabilesc de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor. Pentru produsele de origine animala destinate consumului uman, acestea se stabilesc împreună cu Ministerul Sănătății.

Articolul 30

Funcționarea abatoarelor, punctelor de tăiere și a unităților care prelucreaza, depozitează sau valorifica produse de origine animala, este permisă numai dacă sînt autorizate și de organele sanitare veterinare de stat.

Autorizația poate fi retrasă în cazul cînd conducătorii unităților nu asigura respectarea regulilor de igiena și profilaxie și condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității sanitare veterinare.

Articolul 31

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor înfăptuiește politica partidului și statului în domeniul activității sanitare veterinare și răspunde de realizarea sarcinilor ce-i revin în acest domeniu de activitate.

În acest scop, stabilește norme și măsuri sanitare veterinare unice și obligatorii pentru toate organele, organizațiile de stat, cooperatiste, celelalte organizații obștești și persoanele fizice deținătoare de animale, precum și pentru cele care prelucreaza, depozitează, transporta și valorifica produse de origine animala și elaborează, în condițiile legii, convenții și acorduri sanitare veterinare cu alte tari, asigurind aplicarea lor.

De asemenea, stabilește lista bolilor transmisibile în cazul cărora se instituie măsuri obligatorii de prevenire și combatere.

Împreună cu Ministerul Sănătății răspunde de organizarea și aplicarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor comune omului și animalelor, precum și pentru asigurarea salubritatii produselor de origine animala. Organele centrale de specialitate ale celor două ministere vor analiza periodic și ori de cîte ori este nevoie rezultatele acțiunilor întreprinse în acest scop, stabilind măsurile ce se impun.

Articolul 32

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor organizează și răspunde de producția de preparate biologice necesare pentru depistarea, prevenirea și combaterea bolilor la animale; aproba introducerea în practica a produselor biologice, medicamentelor, dezinfectantelor, insecticidelor, raticidelor și altor produse de uz veterinar, fabricate în țara sau din import și asigura controlul sanitar veterinar de stat al acestora; stabilește norme sanitare veterinare privind producerea, circulația și folosirea furajelor combinate, suplimentelor proteino-minerale, iar împreună cu Ministerul Sănătății stabilește norme privind folosirea biostimulatorilor, tranchilizantelor, substanțelor hormonale și altor aditivi la furaje.

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, împreună cu Ministerul Industriei Chimice și celelalte organe centrale care au în subordine unități în care se fabrica produse de uz veterinar, răspund de realizarea programului de producere a acestora în cantități necesare și la nivelul calitativ al produselor similare pe plan mondial.

Articolul 33

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor îndrumă în mod unitar și controlează activitatea sanitară veterinara ce se desfășoară pe întreg teritoriul tarii.

De asemenea, elaborează, în condițiile legii, normative privind organizarea și încadrarea cu specialiști a unităților și organelor sanitare veterinare în subordinea sa.

Articolul 34

Organele de specialitate pentru desfășurarea unitară a activității sanitare veterinare sînt:

a) Consiliul zooveterinar;

b) Direcția sanitară veterinara și Inspecția de stat sanitară veterinara din Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor;

c) inspectoratele sanitare veterinare județene și Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului București;

d) circumscripția sanitară veterinara și celelalte unități sanitare veterinare încadrate cu medici veterinari inspectori de stat.

Articolul 35

Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale și celelalte organe centrale care au în subordine unități încadrate cu medici veterinari proprii răspund de aplicarea în aceste unități a normelor sanitare veterinare și a măsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

Medicii veterinari din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne fac parte din sistemul veterinar unic de stat, avînd aceleași obligații și raspunderi în cadrul unităților în care funcționează ca și medicii veterinari inspectori de stat.

Ministerul Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții, prin organele silvice locale, răspunde de aplicarea măsurilor stabilite de organele sanitare veterinare de stat pentru apărarea sănătății animalelor sălbatice și pentru prevenirea difuzării bolilor transmisibile de la acestea la animalele domestice sau la om.

Articolul 36

Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, împreună cu Ministerul de Interne și toate organele teritoriale ale acestora răspund direct de aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi cu privire la circulația animalelor și produselor de origine animala, instituirea și respectarea măsurilor de carantina și a altor măsuri cu caracter republican sau local necesare pentru prevenirea difuzării bolilor la animale și de la animale la om.

Articolul 37

Comitetele executive ale consiliilor populare răspund de buna desfășurare a activității sanitare veterinare pe raza teritorial-administrativă respectiva, în care scop au următoarele atribuții principale:

a) organizează unitățile sanitare veterinare din subordine, asigura condițiile materiale necesare, precum și participarea tuturor organelor și unităților pe plan local la desfășurarea în bune condiții a activității sanitare veterinare;

b) asigura fondurile necesare pentru finanțarea acțiunilor sanitare veterinare care se suporta din bugetele locale;

c) eliberează documentele necesare pentru adeverirea proprietății asupra animalelor și a stării sanitare veterinare din localitate, potrivit normelor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor;

d) iau măsuri pentru întreținerea și folosirea conform regulilor sanitare veterinare a pasunilor, adapatorilor publice, drumurilor de trecere a turmelor de animale, a locurilor de aglomerare a animalelor în tîrguri, mori, abatoare, puncte de tăiere, piețe și a locurilor aflate în administrația consiliilor populare unde se prelucreaza, depozitează și valorifica produse de origine animala;

e) asigura stringerea și distrugerea cadavrelor de animale care nu pot fi ridicate de întreprinderile de ecarisaj; organizează prinderea și uciderea cîinilor vagabonzi; amenajeaza și întrețin locurile de depozitare a resturilor menajere potrivit regulilor sanitare veterinare;

f) îndeplinesc orice alte atribuții cu privire la activitatea sanitară veterinara, prevăzute de actele normative în vigoare, și răspund de aplicarea măsurilor stabilite de Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor pentru apărarea sănătății animalelor și asigurarea salubritatii produselor de origine animala.

Articolul 38

Comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București asigura îndeplinirea măsurilor tehnice sanitare veterinare prin direcțiile generale județene pentru agricultura, industrie alimentara și ape și Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului București.

Inspectoratele sanitare veterinare județene și circumscripțiile sanitare veterinare, organe tehnice operative de specialitate, răspund de executarea acțiunilor sanitare veterinare pe teritoriu.

Circumscripțiile sanitare veterinare, precum și celelalte unități sanitare veterinare, indiferent de subordonare, sînt indrumate și controlate, din punct de vedere tehnic, de către inspectoratele sanitare veterinare județene sau Inspectoratul agrozooveterinar al municipiului București.

Programele și indicațiile tehnice și metodologice sanitare veterinare se stabilesc în mod unitar de către Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor, prin Direcția sanitară veterinara, și sînt obligatorii pentru toate unitățile sanitare veterinare de pe întreg teritoriul tarii.

Articolul 39

Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravențională sau penală.

Articolul 40

Nerespectarea măsurilor privitoare la declararea, prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare la animale, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli sau alte urmări grave, se pedepsește, potrivit art. 310 din Codul penal, cu închisoare de la o luna la un an sau cu amendă.

Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 1 la 5 ani.

Aceleași pedepse se aplică și celor care ascund, cu buna știința, apariția unei boli molipsitoare la animale sau se opun aplicării măsurilor pentru lichidarea focarelor epizootice și prevenirea difuzării bolilor.

Articolul 41

Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor molipsitoare, dacă a avut ca urmare raspindirea unei asemenea boli de la animal la om, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani.

Dacă fapta a avut urmări deosebit de grave, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Articolul 42

Încălcarea cu știința a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară veterinara, săvîrșită în condițiile art. 248 alin. 1 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar dacă fapta este săvîrșită în condițiile art. 248 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.

Articolul 43

Încălcarea din culpa a unei îndatoriri de serviciu în activitatea sanitară veterinara, săvîrșită în condițiile art. 249 alin. 1 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă, iar dacă fapta este săvîrșită în condițiile art. 249 alin. 2 din Codul penal, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Articolul 44

În cazul în care fapta prevăzută la art. 42 și 43 este săvîrșită în condițiile arătate la art. 258 din Codul penal, pedeapsa se stabilește potrivit dispoziției din acest articol.

Articolul 45

Faptele care constituie contravenții la normele sanitare veterinare, precum și persoanele care pot să constate contravenții și să aplice sancțiuni, se stabilesc prin hotărîre a Consiliului de Miniștri. În condițiile stabilite de Consiliul de Miniștri, sancțiunile contravenționale pot fi aplicate și persoanelor juridice.

Articolul 46

Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România.

Pe aceeași dată se abroga

Decretul nr. 167/1955

privind organizarea apărării sănătății animalelor, publicat în Buletinul Oficial nr. 9 din 19 mai 1955.