Decizia nr. 5/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepții ridicate de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate în dosarele nr. 760/2000 și nr. 761/2000 ale Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal sunt prezente părțile: Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, reprezentată de consilier juridic Ștefan Panaitescu, și Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, reprezentată de consilier juridic Florin Pătrașcu.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 197C/2000 și nr. 198C/2000 au conținut identic, pune în discuție din oficiu conexarea cauzelor. Reprezentanții părților și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 198C/2000 la Dosarul nr. 197C/2000, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicita admiterea excepției, deoarece considera ca dispozițiile legale criticate, nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciază, de asemenea, ca acestea contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 33 alin. (3), precum și ale

art. 114 alin. (4) și (5) și că nu sunt corelate cu dispozițiile Legii nr. 145/1997 , în care s-a prevăzut ca asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătății populației.

Reprezentantul Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor solicita respingerea excepției ridicate, întrucât

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , fiind depusa la Parlament spre aprobare, produce efecte și este în deplina concordanta cu prevederile constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 760/2000, și prin Încheierea din 26 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 761/2000, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor. Excepțiile au fost ridicate în doua cauze ce au ca obiect cererile formulate de Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor prin care se solicita modificarea

Ordinului președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 24 din 24 ianuarie 2000 , precum și a

Hotărârii nr. 48 din 20 decembrie 1999

a Consiliului de administrație al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, în sensul eliminării dispozițiilor referitoare la Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate, se susține, în esența, ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

contravine prevederilor constituționale ale art. 33 alin. (3) și celor ale art. 114 alin. (4), deoarece "acest act normativ a funcționat și funcționează și în prezent în mod ilegal, fără a fi aprobat de Parlamentul României [...]." De asemenea, se arata ca, potrivit

Legii nr. 145/1997 , asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătății populației, fiind obligatoriu și funcționând descentralizat, iar Fondul de asigurări sociale de sănătate este administrat prin Casa Naționala de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări de sănătate județene, respectiv a municipiului București.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, ca urmare a solicitării Curții Constituționale, apreciază ca excepțiile sunt întemeiate, deoarece dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 33 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. l) și ale art. 114 și nu sunt corelate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 și ale

art. 89 din Legea nr. 145/1997 .

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate sunt nefondate, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Se arata, în esența, ca art. 114 alin. (4) din Constituție instituie procedura delegării legislative "ce conferă Guvernului dreptul de a adopta, în cazuri excepționale, ordonanțe de urgență fără vreo intervenție parlamentară și fără a fi limitate la domeniul legilor ordinare, aceste ordonanțe intrând în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament, care, dacă nu este în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu". În ceea ce privește "aspectele semnalate în legătură cu subordonarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor față de Ministerul Transporturilor", se apreciază ca "acestea nu constituie aspecte de neconstituționalitate, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (3) din Constituție invocate, ci vizează modul de corelare a dispozițiilor din cuprinsul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , referitoare la funcționarea acestei case de asigurări de sănătate, cu dispozițiile privind autonomia caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în

Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 ".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998.

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 33 alin. (3): "Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând excepția, Curtea constata ca nici una dintre criticile de neconstituționalitate aduse ordonanței de urgenta nu este intemeiata. Faptul ca ordonanța de urgență criticata (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementări speciale privind un anumit sector al asistenței medicale și al asigurărilor sociale pentru boala, în care sunt stabilite, pe baza principiilor din legea generală ( Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 ), măsuri de protecție și ocrotire a sănătății în situații specifice, nu are semnificația ca ar fi infrante prevederile art. 33 alin. (3) din Constituție.

Efectuarea transporturilor de călători și mărfuri în condiții de siguranță deplina a circulației impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activității de asistența medicală și psihologică de specialitate pentru personalul cu atribuții în siguranța circulației și navigației, cat și pentru asistența medicală curenta acordată întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție privind delegarea legislativă, Guvernul a adoptat aceasta ordonanța de urgență, chiar dacă domeniul ar fi rezervat reglementării prin lege organică. În acest sens jurisprudenta Curții Constituționale a stabilit în mod constant ca ordonanțele de urgenta, spre deosebire de ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, potrivit alin. (1) al art. 114 din Constituție, pot fi adoptate și în domeniul legilor organice. În aceste condiții nu are relevanta, sub aspectul contenciosului de constituționalitate, nici împrejurarea ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

cuprinde o reglementare diferita de cea a

Legii nr. 145/1997 , care a organizat sistemul general al asigurărilor de sănătate, nici faptul ca până în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient ca ordonanța de urgență a fost depusa spre aprobare la Parlament.

Curtea constata, de asemenea, că nu este intemeiata nici critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanța de urgență nu are la baza existenta unui "caz excepțional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanței de urgenta justifica existenta cazului excepțional și răspunde totodată exigențelor stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public și la urgenta reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă, între altele, ca aplicarea

Legii nr. 145/1997

"a condus la mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unităților sanitare din rețeaua Ministerului Transporturilor [...], consecința fiind scăderea nivelului de asistența medicală acordată personalului care concura la siguranța circulației și navigației. În aceste condiții securitatea coletelor și a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare și cu metroul este periclitata, existând riscul de a se produce evenimente grave și accidente în procesul de transport".

Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

În legătura cu critica adusă ordonanței de urgenta privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, la aceeași soluție de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepții ridicate de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate în dosarele nr. 760/2000 și nr. 761/2000 ale Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.