Decizia nr. 117/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (2) și (3) și ale

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepție ridicată de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal a răspuns autorul excepției, prin consilier juridic Ștefan Panaitescu, precum și Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, reprezentată de consilier juridic Florin Pătrașcu.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, deoarece considera ca dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciază, de asemenea, ca ordonanța în ansamblu contravine prevederilor constituționale ale art. 33 alin. (3) și ale art. 114 alin. (4) și ca prevederile art. 10 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (2) și (3) și ale art. 24 din ordonanța încalcă dispozițiile

art. 89 din Legea nr. 145/1997 .

Reprezentantul Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor solicita respingerea excepției ridicate, întrucât

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , fiind depusa la Parlament spre aprobare, produce efecte și este în deplina concordanta cu prevederile constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 septembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 6.279.1999, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (2) și (3) și ale

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepție ridicată de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

contravine prevederilor constituționale ale art. 33 alin. (3) și ale art. 114 alin. (4), deoarece "acest act normativ a funcționat și funcționează și în prezent în mod ilegal, fără a fi aprobat de Parlamentul României [...]". De asemenea, se considera ca art. 10 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (2) și (3) și art. 24 din ordonanța încalcă dispozițiile

art. 89 din Legea nr. 145/1997

și totodată se apreciază ca "prevederile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

trebuie adaptate dispozițiilor

Legii nr. 145/1997 , și nu invers".

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, exprimandu-și opinia, arata ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , prin dispozițiile nominalizate, nu încalcă dispozițiile art. 33 alin. (3) și ale art. 114 alin. (4) din Constituție. Se considera totodată că nu este încălcat dreptul la ocrotirea sănătății, aceasta ordonanța reglementand modul de organizare a activității de asistența socială într-un domeniu distinct, și anume cel al transporturilor.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata, întrucât dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. Se arata, în esenta, ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

a fost adoptată în temeiul dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "În cazuri excepționale Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență [...]", acestea intrand "în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament", iar dacă "Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu". În alegerea procedurii de legiferare a măsurilor stabilite prin reglementările propuse, respectiv pe calea adoptării ordonanței de urgenta, s-a avut în vedere existenta "cazului excepțional" la care face referire art. 114 alin. (4) din Constituție, apreciindu-se ca în categoria situațiilor de fapt ce constituie cazuri excepționale se încadrează și situația prevăzută în Nota de fundamentare a proiectului de ordonanța de urgență, referitoare la unitățile sanitare din rețeaua Ministerului Transporturilor, care, "începând cu luna octombrie 1998", nu mai aveau asigurata "finanțarea nici pentru salarii, nici pentru cheltuieli materiale", datorită "modului de finanțare din anul 1998 din fondul asigurărilor sociale de sănătate administrat de Ministerul Sănătății", ceea ce a condus la "mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unităților sanitare din rețeaua Ministerului Transporturilor". Aceste perturbari în asigurarea modului de finanțare a unităților sanitare din rețeaua Ministerului Transporturilor, se susține în Nota de fundamentare a proiectului, au avut drept consecința "scăderea nivelului de asistența medicală acordată personalului care concura la siguranța circulației și navigației", fiind astfel aduse grave atingeri interesului public de a se asigura "securitatea călătorilor și a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare și cu metroul", ceea ce a impus urgenta adoptării reglementărilor propuse prin proiect. În ceea ce privește "aspectele semnalate în legătură cu subordonarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor față de Ministerul Transporturilor", se apreciază ca "acestea nu constituie aspecte de neconstituționalitate, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (3) din Constituție invocate, ci vizează modul de corelare a dispozițiilor din cuprinsul

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , referitoare la funcționarea acestei case de asigurări de sănătate, cu dispozițiile privind autonomia caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în

Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 ".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

în ansamblu, precum și ale art. 10 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (2) și (3) și ale art. 24 din aceeași ordonanța.

I. Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998, contravine următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 33 alin. (3): "Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";

- Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepționale, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând sub acest aspect excepția de neconstituționalitate, se constată că prin Decizia nr. 5 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 23 februarie 2001, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, retinand în esenta că nu sunt infrante prevederile art. 33 alin. (3) din Constituție prin aceea ca ordonanța criticata (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementări speciale privind un anumit sector al asistenței medicale și al asigurărilor sociale pentru boala, prin care sunt stabilite pe baza principiilor din legea generală ( Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 ) măsuri de protecție și ocrotire a sănătății în situații specifice. Efectuarea transporturilor de călători și mărfuri în depline condiții de siguranță a circulației impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activității de asistența medicală și psihologică de specialitate pentru personalul cu atribuții de siguranță circulației și navigației, cat și pentru asistența medicală curenta acordată întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituție privind delegarea legislativă, Guvernul a adoptat aceasta ordonanța de urgență chiar dacă domeniul ar fi rezervat reglementării prin lege organică. În acest sens jurisprudenta Curții Constituționale a stabilit în mod constant ca ordonanțele de urgenta, spre deosebire de ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare potrivit alin. (1) al art. 114 din Constituție, pot fi adoptate și în domeniul legilor organice. În aceste condiții nu au relevanta sub aspectul contenciosului de constituționalitate nici împrejurarea ca

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

cuprinde o reglementare diferita de cea a

Legii nr. 145/1997 , care a organizat sistemul general al asigurărilor de sănătate, nici faptul ca până în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient ca ordonanța de urgență a fost depusa spre aprobare la Parlament.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 16 ianuarie 2001 s-a mai reținut, de asemenea, că nu este intemeiata nici critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanța de urgență nu are la baza existenta unui "caz excepțional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în Nota de fundamentare a ordonanței de urgenta justifica existenta cazului excepțional și răspunde totodată exigențelor stabilite de Curtea Constituțională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public și urgenta reglementării pentru aprecierea constituționalității ordonanțelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă, între altele, ca aplicarea

Legii nr. 145/1997

"a condus la mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unităților sanitare din rețeaua Ministerului Transporturilor [...], consecința fiind scăderea nivelului de asistența medicală acordată personalului care concura la siguranța circulației și navigației. În aceste condiții, securitatea coletelor și a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare și cu metroul este periclitata, existând riscul de a se produce evenimente grave și accidente în procesul de transport".

Considerentele pe care s-a bazat soluția anterioară a Curții Constituționale sunt valabile și în cauza de fața, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

În legătură cu critica adusă ordonanței privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, la aceeași soluție de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate se ajunge și pe baza argumentelor înfățișate în opinia separată formulată la Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o mențin și în cauza de fața.

II. Autorul excepției de neconstituționalitate susține totodată ca prevederile art. 10 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (2) și (3) și ale

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

încalcă dispozițiile

art. 89 din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 .

Curtea constata ca aceasta critica de neconstituționalitate nu poate fi primită, deoarece contenciosul constituțional privește examinarea conformitatii dispozițiilor legale criticate cu Constituția, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispoziții legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (3) și (5), ale art. 16 alin. (2) și (3) și ale

art. 24 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 41/1998

privind organizarea activității de asistența medicală și psihologică a personalului din transporturi cu atribuții în siguranța circulației și a navigației și înființarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepție ridicată de Casa Naționala de Asigurări de Sănătate în Dosarul nr. 6.279/1999 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2001.