Decizia nr. 7/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hanover" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 2.171/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției și a Agenției de protecție a mediului Timișoara, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, nu contravine prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 2.171/2000, Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hanover" - S.R.L. din Timișoara.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, contravin art. 21 alin. (1) și art. 49 din Constituție. De asemenea, se susține ca "întrucât <<populația>> nu poate avea nici capacitate și nici calitate procesuala pasiva" este îngrădit dreptul de acces liber la justiție.

Curtea de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține ca prevederile

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, "nu constituie o ingradire a accesului liber la justiție, deoarece finalitatea legii este tocmai protejarea mediului, care include în principal populația, împotriva unor agenți nocivi, printre care și zgomotul produs de activitatea unor societăți comerciale, în virtutea dreptului la viața și la integritate psihică și fizica, consacrat de art. 22 din Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere se arata ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și nici ale art. 49 referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 17 februarie 2000, dispoziții care au următoarea redactare: "În procesul de dezvoltare social-economică, al planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului și a localităților este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viața sanatos. În acest scop, consiliile locale, precum și, după caz, persoanele fizice și juridice răspund pentru: [...]

e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfășurării unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților cu predominanta spațiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii și agrementului."

Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece, folosind termenul "populație" (care este o categorie discutabila, nedefinita și neprevăzută în Constituție și care nu este subiect de drept) se împiedica accesul liber la justiție, incalcandu-se astfel dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1), conform cărora "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime". De asemenea, se susține ca, deși populația participa, prin consultare, la luarea unor decizii prin care se încalcă drepturi sau se aduc prejudicii, nu poate fi actionata în justiție, ceea ce echivaleaza cu restrangerea exercițiului unor drepturi, contrar prevederilor art. 49 din Constituție, care au următorul conținut: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând textul de lege criticat prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constata că nu exista nici o contradictie între acestea.

I. Contrar susținerilor autorilor excepției, categoria "populație" este utilizata atât în Constituție, cat și în legi. Astfel art. 3 alin. (4) din Constituție prevede că "Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine".

De asemenea,

art. 3 din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, reglementand principiile și elementele strategice ce stau la baza dezvoltării durabile a societății prin protecția mediului, enumera principiile: prevenirea riscurilor ecologice și a producerii daunelor, înlăturarea cu prioritate a poluantilor care periclitează nemijlocit și grav sănătatea oamenilor, menținerea, ameliorarea calității mediului și reconstructia zonelor deteriorate, precum și "[...] crearea unui cadru de participare a organizațiilor neguvernamentale și a populației la elaborarea și aplicarea deciziilor". Toate dispozițiile legii pun în valoare aceste principii, cu precizarea ca legea utilizează termenul "populație".

Curtea observa ca prevederile acestei legi sunt în concordanta cu reglementările internaționale în materie, și anume Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, care a fost ratificată prin

Legea nr. 86/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 mai 2000. Aceasta convenție defineste "publicul" ca fiind "una sau mai multe persoane fizice sau juridice și, în concordanta cu legislația sau cu practica naționala, asociațiile, organizațiile sau gruparile acestora" (art. 2 pct. 4), iar "publicul interesat" ca fiind "publicul afectat sau care poate fi afectat ori care are un interes în deciziile de mediu" (art. 2 pct. 5). Totodată convenția, punând accent pe constientizarea în luarea deciziilor, pe transparenta și angajarea participării publice la luarea deciziilor, reglementează: participarea publicului la deciziile privind activitățile specifice; participarea publicului în timpul pregătirii planurilor, programelor și politicilor legate de mediu; accesul la justiție al publicului interesat.

II. Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 21 alin. (1) din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit

art. 10 alin. 5 din Legea nr. 137/1995 , republicată, "Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizației de mediu se soluționează potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 ". Astfel fiind, nu se poate susține ca accesul liber la justiție este îngrădit.

III. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea art. 49 din Legea fundamentală, întrucât măsurile la care fac referire prevederile

art. 61 lit. e) din Legea nr. 137/1995 , republicată, sunt stabilite prin lege și sunt impuse de necesitatea asigurării și apărării sănătății cetățenilor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 lit. e) din Legea protecției mediului nr. 137/1995 , republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hanover" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 2.171/2000 al Curții de Apel Timișoara - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2001.