Legea nr. 137/1995

Articolul 8

Autoritățile pentru protecția mediului conduc procedura de autorizare și emit acorduri și autorizații de mediu în conformitate cu art. 11.

Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investiții noi, modificarea celor existente și pentru activitățile prevăzute în anexa nr. II la prezenta lege.

Cererea de autorizație este obligatorie la punerea în funcțiune a obiectivelor noi care au acord de mediu și, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru activitățile existente.

Activitățile care nu implica lucrări de construcții-montaj necesita numai autorizație de mediu, cu excepția celor prevăzute la pct. 8 lit. g) și i) din anexa nr. II la prezenta lege.

Acordul și/sau autorizația de mediu se eliberează după obținerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.

Articolul 9

Autoritatea centrala pentru protecția mediului elaborează procedura specifică de autorizare pentru activitățile economice și sociale, modelul-cadru de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului și nivelul competent sa elibereze acordul și/sau, după caz, autorizația de mediu, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Valabilitatea acordului și a autorizației de mediu este de maximum 5 ani.

Acordul sau autorizația de mediu nu se emite în cazul în care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele și la reglementările în vigoare.

Articolul 10

Acordul sau autorizația de mediu poate fi revizuită, dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, și în cazul reînnoirii acestora, când se poate cere și refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.

Acordul sau autorizația de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate în aceasta, după o somație prealabilă, cu termen, și se menține până la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.

Autoritățile pentru protecția mediului dispun, după expirarea termenului de suspendare, oprirea execuției proiectului sau încetarea activității.

Pentru activitățile existente care nu întrunesc condițiile de autorizare, autoritatea pentru protecția mediului dispune efectuarea bilanțului de mediu și stabilește programul pentru conformare, de comun acord cu titularul. După expirarea fiecărui termen acordat, în caz de neconformare, autoritatea competentă pentru protecția mediului dispune încetarea activității respective. Dispoziția de încetare este executorie.

Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizației de mediu se soluționează potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 *).

---------

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.

Articolul 11

Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminară, propriu-zisa și cea de analiza și validare.

Autoritatea pentru protecția mediului organizează și decide aplicarea fazelor procedurii, după cum urmează:

a) cererea, însoțită de descrierea proiectului, adresată în scris autorității pentru protecția mediului de către titularul proiectului sau al activității;

b) încadrarea acțiunii propuse în tipurile de activități care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; dacă sunt necesare informații suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;

c) analiza scopului acțiunii propuse, cu participarea autorității pentru protecția mediului, a titularului, a unor experți și reprezentanți ai administrației publice locale, care pot fi afectați de modificările de mediu generate de punerea în aplicare a acesteia;

d) întocmirea de către autoritatea pentru protecția mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) și care trebuie urmărite în raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia către titular, o dată cu lista celorlalte avize necesar a fi obținute;

e) prezentarea, de către titularul proiectului sau al activității, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, ținând seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renunțare la acțiunea propusă;

f) analiza preliminară a raportului de către autoritatea pentru protecția mediului și acceptarea sau dispunerea motivată a refacerii acestuia;

g) aducerea la cunoștința și dezbaterea publică a raportului; consemnarea observațiilor și a concluziilor rezultate;

h) decizia finala a autorității pentru protecția mediului, facuta publică și motivată pe baza celor constatate la lit. f) și g);

i) eliberarea sau respingerea motivată a acordului sau a autorizației de mediu în maximum 30 de zile de la decizia finala.

Articolul 12

Procedura de autorizare este publică. Mediatizarea proiectelor și activităților pentru care se cere acord sau autorizație de mediu și a studiilor de impact, precum și dezbaterea publică se asigura de către autoritatea pentru protecția mediului.

Studiile de impact se realizează prin unități specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activității și atunci când i se cere refacerea sau reluarea studiului.

Răspunderea pentru realitatea informațiilor furnizate privind acțiunea propusă revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.

Articolul 13

Autoritățile pentru protecția mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor și autorizațiilor de mediu.

Cuantumul taxelor se stabilește la propunerea autorității centrale pentru protecția mediului, prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 14

Autoritățile pentru protecția mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările și serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice și juridice, în cadrul activităților pe care le desfășoară în limitele competentelor lor legale.

Nomenclatorul lucrărilor și serviciilor prestate, precum și cuantumul tarifelor se aproba prin ordin al conducătorului autorității centrale pentru protecția mediului și se publică în Monitorul Oficial al României.

Sumele încasate din tarife se utilizează de autoritățile pentru protecția mediului, pentru finanțarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotări și investiții specifice. Acestea se evidențiază într-un cont distinct și se gestionează în regim extrabugetar.

Autoritățile pentru protecția mediului pot utiliza o cota de până la 15% din aceste venituri extrabugetare pentru acordarea de stimulente personalului acestora. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității centrale pentru protecția mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Disponibilitățile înregistrate și neutilizate la finele anului se reportează în anul următor și se utilizează cu aceleași destinații prevăzute la alineatele precedente.

Articolul 15

La schimbarea destinației sau a proprietarului investiției, precum și la încetarea activităților generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuării bilanțului de mediu de către fostul proprietar, în scopul stabilirii obligațiilor privind refacerea calității mediului în zona de impact a activității respective.

Autoritatea competența pentru protecția mediului revizuieste bilanțul de mediu, stabilește programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligații anterioare și compensațiile de care va beneficia prin aplicarea măsurilor de protecție și reconstrucție ecologica.

Articolul 16

Activitățile supuse unui regim special de gestionare și gospodărire privesc fabricarea, comercializarea și utilizarea substanțelor periculoase și transportul, tranzitul, depozitarea temporară sau definitivă, distrugerea, manipularea, precum și importul și exportul de substanțe și deșeuri periculoase.

Articolul 17

Importul în România de deșeuri de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu excepția anumitor categorii de deșeuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementările dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protecția mediului și aprobate de Guvern.

Tranzitul și exportul de deșeuri de orice natura se pot realiza în conformitate cu acordurile și convențiile la care România este parte.

Articolul 18

Activitățile prevăzute la art. 16 și 17 sunt permise numai în baza acordului și/sau a autorizației de mediu.

Articolul 19

Autoritatea centrala și agențiile pentru protecția mediului, după caz, supraveghează și controlează respectarea reglementărilor privind substantele și deșeurile periculoase.

Articolul 20

Autoritățile administrației publice locale sunt obligate sa ia măsuri de prevenire și limitare a impactului asupra mediului al substanțelor și deșeurilor de orice natura și sa anunțe autoritățile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementările legale.

Articolul 21

Autoritățile vamale controlează și răspund de aplicarea prevederilor art. 18 referitoare la intrarea și ieșirea substanțelor și deșeurilor periculoase din țara, pe baza reglementărilor autorității centrale pentru protecția mediului.

Articolul 22

Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu:

a) sa țină evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanțelor și deșeurilor periculoase, inclusiv recipientii și ambalajele acestora care intră în sfera lor de activitate, și sa furnizeze lunar autorităților competente pentru protecția mediului datele necesare;

b) sa ceara acordul și/sau autorizația de mediu și să aplice reglementările legale privind substantele și deșeurile periculoase;

c) să asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizația de mediu, pentru identificarea și prevenirea riscurilor, sa țină evidenta rezultatelor și sa anunțe iminenta sau producerea unor eliminari neprevăzute sau a accidentelor, autorităților competente pentru protecția mediului și de apărare împotriva dezastrelor.

Articolul 23

Autoritatea centrala pentru protecția mediului elaborează, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:

a) amplasarea, amenajarea și supravegherea diferitelor tipuri de depozite;

b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deșeurilor, precum și reciclarea celor refolosibile;

c) transportul deșeurilor;

d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;

e) instalațiile pentru incinerarea deșeurilor industriale, menajere, agricole și altele;

f) instalațiile de epurare a apelor uzate și a namolurilor;

g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deșeurilor industriale, menajere și a celor rezultate din incinerare;

h) procedura de autorizare pentru amplasarea și amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea și utilizarea deșeurilor de orice fel;

i) importul, exportul și tranzitul de deșeuri și substanțe periculoase.

Articolul 24

Controlul gospodăririi deșeurilor de orice fel revine autorităților pentru protecția mediului și celorlalte autorități competente, potrivit legii.

Articolul 25

Autoritățile administrației publice locale, persoanele fizice și juridice, care au în profilul lor activități supuse reglementărilor cuprinse în art. 23, au următoarele obligații:

a) sa ceara acordul și/sau autorizația de mediu, conform art. 23 lit. h);

b) sa depoziteze deșeurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafețe autorizate în acest scop;

c) sa utilizeze, în cazul incinerarii deșeurilor, numai instalații omologate de către autoritățile pentru protecția mediului și sănătate;

d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deșeuri;

e) să respecte condițiile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare prevăzute în acordul și/sau autorizația de mediu și sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;

f) sa recupereze deșeurile refolosibile și să le valorifice prin unități specializate;

g) sa folosească pe terenurile agricole numai deșeurile autorizate de autoritățile competente pentru protecția mediului, sănătate și agricultura;

h) sa depoziteze în mediul subteran deșeuri numai în cazul în care dețin acordul și/sau autorizația de mediu.

Articolul 26

Ingrasamintele chimice, pesticidele și alte produse folosite în profilaxia fitosanitara, sanitar-umană și veterinara se produc numai prin tehnologii și biotehnologii autorizate.

Produsele vor fi însoțite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în condițiile stabilite prin lege.

Articolul 27

Ministerele competente, cu avizul autorității centrale pentru protecția mediului, au următoarele obligații:

a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare și al altor pesticide care se utilizează în profilaxia sanitar-umană și veterinara;

b) sa organizeze, la nivel teritorial, rețeaua de laboratoare pentru analiza și controlul ingrasamintelor chimice și al pesticidelor, precum și ale concentratiilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale și animale;

c) sa întocmească lista cu ingrasamintele chimice și pesticidele din țara și străinătate, precum și cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internaționale.

Lista ingrasamintelor chimice și a pesticidelor se întocmește în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi și se actualizează anual.

Articolul 28

Autoritatea centrala pentru protecția mediului, împreună cu autoritățile pentru agricultura, silvicultura, sănătate și serviciile descentralizate ale acestora în unitățile administrativ-teritoriale, după caz, supraveghează și controlează modul de aplicare a reglementărilor privind ingrasamintele chimice și pesticidele.

Articolul 29

Persoanele fizice și juridice care produc, comercializează și/sau utilizează îngrășăminte chimice și pesticide au următoarele obligații:

a) sa ceara acordul și/sau autorizația de mediu pentru fabricarea acestora;

b) să livreze, sa manipuleze, sa transporte și sa comercializeze ingrasamintele chimice și pesticidele ambalate cu inscripții de identificare, avertizare, prescripții de siguranță și folosire, în condiții în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport și a mediului;

c) sa depoziteze ingrasamintele chimice și pesticidele numai ambalate și în locuri protejate;

d) sa nu folosească ingrasamintele chimice și pesticidele în zonele sau pe suprafețele unde sunt instituite măsuri speciale de protecție;

e) să se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protecția mediului, direcțiilor sanitare și al comisiilor județene de baza melifera și stuparit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare;

f) să aplice, în perioada infloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective față de insectele polenizatoare;

g) sa nu folosească momeli periculoase, cu excepția cazurilor special autorizate.

Articolul 30

Regimul protecției populației, mediului și a bunurilor materiale împotriva expunerii la radiatii ionizante și asigurarea securității surselor de radiatii se realizează prin aplicarea diverselor proceduri și echipamente pentru menținerea dozelor și riscurilor la nivelul rațional cel mai scăzut, în limitele admise și în scopul prevenirii accidentelor, limitării și inlaturarii consecințelor acestora.

Articolul 31

Activitățile în domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protecție și securitate și se pot desfășura numai în baza acordului și autorizației de mediu, eliberate potrivit art. 8.

Acordul și autorizația de mediu privind instalațiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear și depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de către Guvern.

Articolul 32

Autoritatea competența în domeniul nuclear elaborează norme tehnice, standarde și regulamente de aplicare privind:

a) protecția populației și a mediului în zone de risc nuclear;

b) protecția fizica a materialelor și a instalațiilor nucleare;

c) nivelurile și planurile de intervenție care privesc și evenimentele transfrontiera;

d) transportul substanțelor radioactive;

e) proceduri specifice de autorizare.

Procedura de autorizare pentru instalațiile cu risc nuclear major se elaborează în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 33

Controlul activităților nucleare se face de autoritatea centrala pentru protecția mediului și de alte autorități competente potrivit legii.

Autoritatea centrala pentru protecția mediului are următoarele atribuții:

a) organizează monitorizarea radioactivitatii mediului pe întregul teritoriu al tarii;

b) supraveghează, controlează și dispune luarea măsurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului;

c) colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor.

Articolul 34

Persoanele fizice și juridice care desfășoară activități în domeniul nuclear au următoarele obligații:

a) să respecte normele de radioprotectie și de securitate;

b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potențial, să efectueze bilanțul de mediu pentru activitățile existente și sa ceara autorizație de mediu;

c) să aplice procedurile și sa prevadă echipamentele pentru activitățile noi, care să permită realizarea nivelului rațional cel mai scăzut al dozelor și riscurilor asupra populației și mediului, și sa ceara acord și autorizație de mediu;

d) sa țină evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante și să le asigure protecția fizica;

e) să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului și de evaluare a expunerii grupurilor critice - populația din zona de supraveghere - care să asigure că nu vor fi incalcate condițiile prevăzute în autorizație, de eliminari de substanțe radioactive și ca dozele se vor menține în limitele admise;

f) sa mențină în stare de funcționare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativă care ar rezultă dintr-o eliminare accidentala de substanțe radioactive;

g) să efectueze înregistrarea rezultatelor supravegherii și a dozelor estimate pentru grupurile critice;

h) să raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele înregistrărilor autorităților competente;

i) să raporteze prompt autorității competente orice creștere semnificativă a contaminarii mediului și dacă aceasta se datorează sau nu activității desfășurate;

j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor făcute prin evaluarile probabilistice privind consecințele radiologice ale eliberarilor radioactive.

Articolul 36

Protecția apelor de suprafața și subterane și a ecosistemelor acvatice are ca obiect menținerea și ameliorarea calității și productivitatii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și bunurilor materiale.

Articolul 37

Autoritatea centrala pentru protecția mediului elaborează, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:

a) normele tehnice referitoare la protecția apelor și a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populației umane în cazul poluarilor accidentale și în context transfrontiera;

b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa și a ecosistemelor acvatice, realizarea construcțiilor hidrotehnice pentru lucrările de indiguire și regularizare a cursurilor de apa, de irigații și de desecare-drenaj;

c) standardele de emisie;

d) standardele de calitate a apelor;

e) cerințele de evacuare, epurare a apelor uzate și limitare a evacuarii de efluenti în ape.

Articolul 38

Controlul respectării reglementărilor de protecție a apelor și a ecosistemelor acvatice este organizat și exercitat de către autoritățile de mediu, de ape, sănătate și de alte autorități, potrivit competentelor legale.

Articolul 39

Autoritățile pentru protecția mediului, pentru gospodărirea apelor, împreună cu autoritățile navigației, supraveghează și controlează respectarea prevederilor și aplica măsurile legale privind protecția apelor ca urmare a activităților de navigație, respectând convențiile internaționale în domeniu la care România este parte.

Articolul 40

Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații:

a) sa ceara acordul și/sau autorizația de mediu pentru activitățile prevăzute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi până la 50 m pentru satisfacerea cerințelor gospodariilor individuale;

b) să respecte standardele de emisie și de calitate a apelor, prevederile din acordul și din autorizația de mediu și sa pună la dispoziție laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;

c) sa nu arunce și sa nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor și în zonele umede, deșeuri de orice fel și sa nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substanțe periculoase;

d) sa nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje și ambalaje care au în conținut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianți, substanțe periculoase sau pesticide;

e) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice și de ameliorare a calității apei, prevăzute cu termen în acordul și în autorizația de mediu, și să monitorizeze zona de impact;

f) să se doteze, în cazul deținerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalații de stocare sau de tratare a deșeurilor, instalații de epurare a apelor uzate și racorduri de descărcare a acestora în instalații de mal sau plutitoare;

g) sa amenajeze porturile cu instalații de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deșeurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale și maritime, și sa constituie echipe de intervenție în caz de poluare accidentala a apelor și a zonelor de coasta;

h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale și sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deșeuri.

Articolul 41

Prin protecția atmosferei se urmărește prevenirea, limitarea deteriorării și ameliorarea calității acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătății umane și a bunurilor materiale.

Articolul 42

Autoritatea centrala pentru protecția mediului promovează politicile regionale și globale, fundamentand principiile și acțiunile specifice, atât la nivel național, cat și local, privind protecția atmosferei.

Politica naționala de protecție a atmosferei consta în principal din următoarele:

a) introducerea de tehnici și tehnologii adecvate pentru reținerea poluantilor la sursa;

b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanti până la realizarea celor mai scăzute niveluri și care să nu depășească capacitatea de regenerare a atmosferei;

c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calității corespunzătoare securității sănătății umane;

d) modernizarea și perfecționarea sistemului național de monitorizare integrată a calității aerului.

Articolul 43

Autoritatea centrala pentru protecția mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele și regulamentele de aplicare privind:

a) calitatea aerului în funcție de factorii poluanti din atmosfera;

b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe și mobile, precum și condițiile de restrictie sau de interdicție pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afectează stratul de ozon;

c) calitatea combustibililor și carburantilor, precum și reglementările privind vânzarea-cumpărarea și transportul acestora;

d) pragul fonic și reglementări pentru limitarea zgomotelor;

e) supravegherea calității aerului, proceduri de prelevare și analiza, amplasarea punctelor și instrumentelor pentru probare și analiza, frecventa măsurătorilor și altele;

f) identificarea, supravegherea și controlul agenților economici a căror activitate este generatoare de risc potențial și/sau de poluare atmosferica;

g) sistemul de notificare rapida, în caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autorităților desemnate cu aplicarea Convenției privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.

Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaborează în termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 44

Autoritatea centrala pentru protecția mediului supraveghează și controlează aplicarea prevederilor legale privind protecția atmosferei, în care scop:

a) constata apariția episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta și/sau emite prognoze legate de acestea;

b) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;

c) solicita măsuri tehnologice, aplica restrictii și interdicții în vederea prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanti;

d) aplica sancțiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse.

Articolul 45

Proprietarii și deținătorii legali de teren sunt obligați sa întrețină și sa extindă perdelele și aliniamentele de protecție, spațiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătățirea capacității de regenerare a atmosferei, protecția fonica și eoliana.

Articolul 46

Autoritățile vamale au obligația sa nu permită intrarea/ieșirea din țara a surselor mobile poluante care nu respecta dispozițiile autorităților competente, conform legii.

Articolul 47

Persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu:

a) să respecte reglementările privind protecția atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reținere și neutralizare a poluantilor atmosferici;

b) sa doteze instalațiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsura, să asigure corecta lor funcționare, să asigure personal calificat și sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităților pentru protecția mediului, datele necesare;

c) sa imbunatateasca performanțele tehnologice în scopul reducerii emisiilor și sa nu pună în exploatare instalațiile prin care se depășesc limitele maxime admise;

d) să asigure, la cererea autorităților pentru protecția mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activității generatoare de poluare;

e) să asigure măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonica a surselor generatoare de zgomot și vibratii, sa verifice eficienta acestora și sa pună în exploatare numai pe cele care nu depășesc pragul fonic admis.

Articolul 48

Protecția solului, a subsolului și a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare și amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toți deținătorii, indiferent cu ce titlu.

Articolul 49

Autoritatea centrala pentru protecția mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabilește:

a) sistemul de monitorizare a calității solului în scopul cunoașterii stării actuale și a tendințelor de evoluție a acesteia;

b) reglementările privind protecția calității solului, subsolului, a ecosistemelor terestre și conservarea biodiversitatii;

c) procedura de autorizare privind probleme de protecție a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenților pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii și prospecțiuni geologice și hidrogeologice, precum și pentru activități miniere de extracție;

d) reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activități cu impact negativ asupra mediului.

Articolul 50

Autoritățile centrale pentru agricultura și silvicultura au următoarele obligații:

a) sa elaboreze reglementări privind sistemele de agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor și de creștere a animalelor, regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea și transportul lemnului și standardele de calitate a solurilor, în scopul menținerii și ameliorării acestora, eliminării consecințelor negative asupra ecosistemelor terestre și acvatice și asigurării conservării funcțiilor specifice, biodiversitatii și habitatelor naturale și să le comunice autorității centrale pentru protecția mediului;

b) sa țină evidenta terenurilor devenite improprii pentru producția agricolă și să ofere, la solicitarea deținătorilor, asistența tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosinței;

c) sa îndrume și sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătățiri funciare și agropedoameliorative;

d) sa îndrume și să ofere asistența tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici și tehnologii de gospodărire și ameliorare a solurilor.

Articolul 51

Controlul asupra respectării reglementărilor legale privind protecția și conservarea, ameliorarea și folosirea judicioasă a solurilor, a subsolului și a ecosistemelor terestre se organizează și se exercită de autoritățile pentru protecția mediului, precum și, după caz, de alte autorități ale administrației publice competente, potrivit dispozițiilor legale.

Articolul 52

Deținătorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurării protecției calității solurilor, au următoarele obligații:

a) sa prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calității solurilor;

b) să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea și punerea în funcțiune a obiectivelor de orice fel, ca și la schimbarea destinației terenurilor, condițiile prevăzute în acord și în autorizația de mediu;

c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fără autorizație din partea autorității competente pentru protecția mediului.

Articolul 53

Deținătorii, cu orice titlu, ai pădurilor, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier și pajiștilor au următoarele obligații:

a) sa mențină suprafața impadurita a vegetatiei forestiere din afară fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor și pajiștilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepția cazurilor prevăzute de lege;

b) sa exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilității pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice și aprobată prin lege;

c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare și transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menținerii biodiversitatii pădurilor și a echilibrului ecologic;

d) să respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafețelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, în acord cu condițiile de utilizare durabila a pădurilor, prevăzute de autoritatea centrala pentru protecția mediului;

e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcții deosebite de protecție, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare și eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioară de altitudine a vegetatiei forestiere, precum și pentru alte asemenea păduri;

f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe pășunile împădurite care îndeplinesc funcții de protecție a solului și a resurselor de apa;

g) să asigure exploatarea rațională, organizarea și amenajarea pajiștilor, în funcție de capacitatea de refacere a acestora;

h) sa exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic și piscicol, în limitele potențialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;

i) sa sesizeze autoritățile pentru protecția mediului despre accidente sau activități care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.

Articolul 54

Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploatează resursele subsolului, au următoarele obligații:

a) sa ceara acord și/sau autorizație de mediu, potrivit legii, și să respecte prevederile acestora;

b) sa refacă terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi și ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcțional, în conformitate cu prevederile și termenele din acordul și/sau din autorizația de mediu, garantand mijloace financiare pentru aceasta și monitorizand zona;

c) sa anunțe autoritățile pentru protecția mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situații accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru și sa acționeze pentru refacerea acestuia.

Articolul 55

Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum și a structurilor și formatiunilor naturale cu valoare ecologica, științifică și peisagistica, se menține și se dezvolta rețeaua naționala de arii protejate și de monumente ale naturii.

Ariile protejate și monumentele naturii se declara prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează aceasta calitate.

Ariile protejate sunt evidentiate în planurile de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.

Articolul 56

Autoritatea centrala pentru protecția mediului:

a) la propunerea Academiei Române, declara noi zone pentru extinderea rețelei naționale de arii protejate și monumente ale naturii și le încadrează pe categorii;

b) organizează rețeaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate și a monumentelor naturii și stabilește regimul lor de administrare și de abordare turistica;

c) controlează modul de aplicare a reglementărilor de către cei ce administrează ariile protejate și monumentele naturii;

d) elaborează, editează, tine la zi și difuzează "Catalogul ariilor protejate și al monumentelor naturii", precum și "Cartea roșie a speciilor de plante și animale" din România.

Articolul 57

Autoritățile administrației publice locale asigura informarea agenților economici, a populației și a turistilor cu privire la existenta în zona a ariilor protejate și a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile și restricțiile stabilite, precum și la sancțiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.

Articolul 58

Autoritățile administrației publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protecția mediului, a altor organizații interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentației avizate de către Academia Română, pot sa pună sub ocrotire provizorie, în vederea declarării, arii protejate sau monumente ale naturii ori anumite obiective care justifica aceasta.

Articolul 59

Deținătorii de suprafețe terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale căror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligați să respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generațiilor viitoare.

Articolul 60

Culegerea și comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deținerea și comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum și dislocarea, deținerea și comercializarea unor piese mineralogice, speologice și paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.

Introducerea pe teritoriul tarii, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, plante și animale vii, fără acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protecția mediului, cu consultarea Academiei Române, este interzisă.

Articolul 61

În procesul de dezvoltare social-economică, al planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului și a localităților este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viața sanatos. În acest scop, consiliile locale, precum și, după caz, persoanele fizice și juridice răspund pentru:

a) îmbunătățirea microclimatului urban, prin amenajarea și întreținerea izvoarelor și a luciilor de apa din interiorul localităților și din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea și protecția peisajului și menținerea curățeniei stradale;

b) amplasarea obiectivelor industriale, a căilor și mijloacelor de transport, a rețelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deșeuri menajere, stradale și industriale și a altor obiective și activități, fără a se prejudicia salubritatea, ambientul, spațiile de odihnă, tratament și recreere, starea de sănătate și de confort a populației;

c) respectarea regimului de protecție specială a localităților balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic și de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate și a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective și desfășurarea unor activități cu efecte dăunătoare în perimetrul și în zonele de protecție a acestora;

d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu menținerea, întreținerea și dezvoltarea spațiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori și a perdelelor de protecție stradala, a amenajamentelor peisagistice cu funcție ecologica, estetica și recreativa;

e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfășurării unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților cu predominanta spațiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii și agrementului;

f) adoptarea de măsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice și juridice, cu privire la întreținerea și infrumusetarea clădirilor, a curților și împrejurimilor acestora, a spațiilor verzi din curți și dintre clădiri, a arborilor și arbustilor decorativi;

g) inițierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare și de întreținere și dezvoltare a canalizarii stradale.

Articolul 62

Autoritățile pentru protecția mediului precizează, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, măsurile de menținere și ameliorare a fondului peisagistic natural și antropic al fiecărei zone și localități, zonele deteriorate și condițiile de refacere peisagistica și ecologica a acestora și de dezvoltare a spațiilor verzi și controlează realizarea acestora.

Articolul 63

Autoritățile administrației publice locale, persoanele fizice și juridice care administrează domeniul public au obligația să asigure realizarea măsurilor și a condițiilor prevăzute la art. 62.

Schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi prevăzute în planurile urbanistice se face potrivit legii.

Articolul 64

Autoritățile pentru protecția mediului și consiliile locale vor iniția acțiuni de informare și participare, prin dezbatere publică privind programele de dezvoltare urbanistica și gospodărie comunală, asupra importantei măsurilor destinate protecției mediului și așezărilor umane.

Articolul 65

Autoritatea centrala pentru protecția mediului are următoarele atribuții și raspunderi:

a) elaborează și promovează strategia naționala de mediu pentru dezvoltarea durabila, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

b) elaborează recomandările pentru strategiile sectoriale și politica de mediu, stabilind termene în concordanta cu etapele parcurse în tranzitia către economia de piața, precum și planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului și de urbanism, restaurarea și reconstructia ecologica, în scopul asigurării strategiei naționale de mediu;

c) creează cadrul organizatoric care să permită accesul la informații și participarea la deciziile privind mediul politici, reglementări, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului și urbanism - pentru celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale, a organizațiilor neguvernamentale și populației;

d) inițiază proiecte de legi, norme tehnice, reglementări, proceduri și directive în concordanta cu standardele internaționale; avizează normele și alte reglementări elaborate de alte ministere și departamente, privitoare la activități cu impact negativ asupra mediului, sau de către organizații de protecția mediului și controlează aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, menționate la cap. VI, vor fi inițiate în termen de până la 2 ani, iar reglementările în termen de până la un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu excepția cazurilor în care este altfel prevăzut în prezenta lege;

e) organizează sistemul național de monitorizare integrată de fond și de impact, pentru toți factorii de mediu și sistemul de inspecție privind mediul, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

f) creează cadrul instituțional-administrativ pentru identificarea și promovarea programelor de cercetare, pentru formarea și instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare și control al mediului și atesta acest personal;

g) numește comisii de experți, când este cazul, pentru revizuirea bilanțului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru controlul calității mediului, al substanțelor și deșeurilor periculoase, al pesticidelor și indica tipurile de analize cerute și laboratoarele de referința;

h) elaborează și implementeaza programe; elaborează materiale educative privind importanța protecției mediului;

i) urmărește aplicarea programului și a măsurilor pentru respectarea convențiilor internaționale la care România este parte pe linie de mediu;

j) urmărește și analizează aplicarea prezentei legi și întocmește anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezintă Guvernului; rapoartele se publică;

k) colaborează cu organizații și autorități similare din alte tari și reprezintă Guvernul în relațiile internaționale pe linie de protecție a mediului;

l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum și alte facilități fiscale pentru titularii activităților care înlocuiesc substantele periculoase în procesul de fabricație sau investesc în procesele tehnologice și produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca și pentru cei care realizează măsurile speciale de protecție, conservare și reconstrucție ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru protecția mediului;

m) aplica sancțiuni titularilor activităților pentru neconformare;

n) publică directive și îndrumă celelalte ministere și departamente, agenții economici, persoanele fizice și juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităților economice asupra mediului și incurajarii tehnicilor și tehnologiilor adecvate pentru mediu;

o) pune la dispoziție celor interesați datele centralizate privind starea de mediu, programele și politica centrala de protecție a mediului;

p) se consulta periodic cu reprezentanții organizațiilor neguvernamentale și cu alți reprezentanți ai societății civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu și luarea deciziilor în cazuri care pot afecta mediul;

r) pregătește, în colaborare cu Ministerul Finanțelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizează protecția și îmbunătățirea calității factorilor de mediu, în conformitate cu cele aplicate pe plan internațional;

s) organizează, în termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic;

t) în situații speciale, constatate pe baza datelor obținute din supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale tarii și obligația de a elabora, împreună cu alte instituții centrale și autoritățile locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluției stării mediului, zona respectiva este declarata reintrata în normalitate.

Articolul 66

Agențiile pentru protecția mediului îndeplinesc la nivel teritorial atribuțiile și răspunderile autorității centrale pentru protecția mediului căreia i se subordonează, potrivit art. 65 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) și t), și fac raport cu privire la activitățile desfășurate pe perioada anului financiar și a aplicării programelor de mediu, pe care îl publică în presa locală.

Articolul 67

Pentru exercitarea funcțiilor sale autoritatea centrala pentru protecția mediului:

a) solicita informațiile necesare: ministerelor, autorităților administrației publice locale, persoanelor fizice și juridice, cu referire la prevederile art. 65 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) și t);

b) numește pe inspectorii șefi și acreditează inspectorii la nivel teritorial.

Articolul 68

Inspectorii numiți de autoritatea centrala pentru protecția mediului, pentru a-și exercită atribuțiile pot intra, în condițiile legii, cu autorizația autorităților de mediu, oricând și în orice incinta unde se desfășoară o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului.

Persoana fizica sau juridică prejudiciata, ca urmare a exercitării atribuțiilor de inspecție, poate depune plângere la instanța judecătorească competența, în termen de 30 de zile de la data constatării acesteia.

Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabilește prin acordul părților, iar în caz de neintelegeri, de către instanța competența.

Articolul 69

Autoritățile administrației publice centrale și locale sunt obligate sa comunice autorității centrale pentru protecția mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informațiile solicitate conform art. 67 lit. a) și să aplice prevederile prezentei legi.

Articolul 70

Autoritățile administrației publice centrale au următoarele obligații:

a) să asigure în structura lor organizatorică compartimente cu atribuții în protecția mediului, încadrate cu personal de specialitate;

b) sa dezvolte, cu sprijinul autorității centrale pentru protecția mediului, programe de restructurare în acord cu strategia naționala pentru mediu și politicile de mediu și sa asiste pe agenții economici din subordine la implementarea programelor, pentru conformare;

c) sa elaboreze normele și reglementările specifice domeniului de activitate pe linia protecției mediului și să le înainteze pentru avizare autorității centrale pentru protecția mediului;

d) sa semnaleze măsura în care unele prevederi pot împiedica vreo autoritate sa acționeze eficient pentru protecția mediului și totodată sa arate progresul făcut prin aplicarea prezentei legi.

Articolul 71

Ministerul Sănătății are următoarele atribuții și raspunderi:

a) supraveghează evoluția stării de sănătate a populației în raport cu calitatea mediului;

b) controlează calitatea apei și a produselor alimentare;

c) elaborează, în colaborare cu autoritatea centrala pentru protecția mediului, norme de igiena a mediului și controlează respectarea acestora;

d) raportează periodic despre influența mediului asupra sănătății populației și colaborează cu autoritatea centrala pentru protecția mediului în stabilirea și aplicarea măsurilor privind ameliorarea calității vieții.

Rapoartele se publică anual;

e) colaborează cu celelalte ministere cu rețea sanitară proprie în vederea cunoașterii exacte a stării de sănătate a populației și de protecție a mediului din domeniile lor de activitate.

Articolul 72

Ministerul Apărării Naționale are următoarele atribuții:

a) elaborează norme și instrucțiuni specifice, în concordanta cu legislația interna și cu respectarea principiilor ecologice ale protecției mediului, pentru domeniile sale de activitate;

b) supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naționale a normelor de protecția mediului pentru activitățile din zonele militare;

c) controlează acțiunile și aplica sancțiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naționale a legislației de protecția mediului în domeniul militar.

Articolul 73

Ministerul Educației Naționale asigura adaptarea planurilor și programelor de învățământ, la toate nivelurile, în scopul însușirii noțiunilor și principiilor de ecologie și de protecția mediului, pentru constientizarea, instruirea și formarea în acest domeniu.

Articolul 74

Agenția Naționala pentru Știința, Tehnologie și Inovare*) promovează tematici de studii și programe de cercetare care răspund prioritatilor stabilite de autoritatea centrala pentru protecția mediului în acest domeniu.

Articolul 75

Ministerul Transporturilor și Ministerul de Interne asigura, pe baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protecția mediului, controlul:

a) gazelor de esapament;

b) intensitatii zgomotelor și vibratiilor produse de autovehicule;

c) transportului de materiale.

Articolul 76

Autoritatea Naționala pentru Turism**) și Ministerul Tineretului și Sportului elaborează programe educaționale în scopul formării unui comportament responsabil față de mediu și încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.

Articolul 77

Autoritățile administrației publice locale au următoarele atribuții și raspunderi:

a) supraveghează aplicarea prevederilor din planurile de urbanism și amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;

b) supraveghează pe agenții economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deșeuri și dezvolta sisteme de colectare a deșeurilor refolosibile;

c) adopta programe pentru dezvoltarea rețelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabilă, pentru spații de epurare a apelor uzate ale localităților, precum și pentru transportul în comun;

d) asigura servicii cu specialiști în ecologia urbana și protecția mediului și colaborează în acest scop cu autoritățile competente pentru protecția mediului;

e) promovează o atitudine corespunzătoare a comunităților în legătură cu importanța protecției mediului.

Articolul 78

Autoritățile vamale îndeplinesc atribuțiile ce le revin prin prezenta lege.

Articolul 79

Poliția și Garda financiară sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentanților autorităților pentru protecția mediului în exercitarea atribuțiilor lor.

Articolul 80

Protecția mediului constituie o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice, în care scop:

a) solicita autorităților pentru protecția mediului acord și/sau autorizație de mediu, după caz, potrivit prezentei legi;

b) asista persoanele împuternicite cu inspecția, punându-le la dispoziție evidenta măsurătorilor proprii, toate documentele relevante, și le facilitează controlul activităților și prelevarea de probe;

c) se supun ordinului de încetare temporară sau definitivă a activității;

d) suporta costul pentru repararea prejudiciului și inlatura urmările produse de acesta, restabilind condițiile anterioare producerii prejudiciului;

e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalațiilor și proceselor tehnologice și pentru analiza și controlul poluantilor pe raza de incidența a activităților desfășurate și evidenta rezultatelor, în scopul prevenirii și evitării riscurilor tehnologice și eliberarilor accidentale de poluanti în mediu și raportează lunar rezultatele supravegherii mediului autorității competente pentru protecția mediului;

f) informează autoritățile competente și populația, în caz de eliminari accidentale de poluanti în mediu sau de accident major;

g) restructureaza, pentru activitățile existente, și propun, la solicitarea autorizației de mediu, programe pentru conformare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi;

h) adopta soluții adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activităților noi, precum și pentru modificarea celor existente;

i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deșeuri de orice fel.

Articolul 81

Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. În cazul pluralității autorilor, răspunderea este solidară.

În cazul activităților generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.