Decizia nr. 236/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, precum și ale

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Maria Toma în Dosarul nr. 4.964/C/1999 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției, precum și a părților: Maria Toma, Heidi Nagy și Comisia judeteana Timiș pentru aplicarea

Legii nr. 112/1995

de pe lângă Consiliul Județean Timiș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.964/C/1999, Tribunalul Timiș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, precum și ale

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Maria Toma cu ocazia soluționării cererii de apel formulate de aceasta împotriva Sentinței civile nr. 4.477/1999, pronunțată de Judecătoria Timișoara într-un litigiu având ca obiect o contestație privind aplicarea

Legii nr. 112/1995 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

contravine art. 15 alin. (2) din Constituție, "în măsura în care expresia <<sunt libere>> poate fi interpretată ca retroactivand și referindu-se și la apartamentele care erau libere înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 112/1995 , dar care, la acea data, erau ocupate de chiriași pe baza unor contracte de închiriere legal încheiate anterior". În ceea ce privește dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită conform art. 145 alin. (1) din Constituție, se apreciază ca acestea contravin art. 21 din Constituție, care consacra accesul liber la justiție, precum și prevederilor constituționale ale art. 144 lit. c), care stabilesc competența Curții de a hotărî asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Tribunalul Timiș - Secția civilă, exprimandu-și opinia, considera ca dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu au legătură cu obiectul litigiului, iar cu referire la neconstituționalitatea

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

apreciază ca excepția este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale în materie.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, se considera ca soluționarea cauzei nu depinde de dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, iar " art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

nu este în contradictie cu principiul neretroactivitatii legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului ("Persoanele prevăzute la art. 1 beneficiază de restituirea în natura, prin redobandirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor în care locuiesc în calitate de chiriași sau a celor care sunt libere, iar pentru celelalte apartamente primesc despăgubiri în condițiile art. 12"), precum și ale

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată ("Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție [...]").

Autorul excepției considera ca aceste texte de lege contravin art. 15 alin. (2), art. 21 și art. 144 lit. c) din Constituție, care prevăd:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 144 lit. c): "Curtea Constituțională are următoarele atribuții [...]:

c) hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

I. În legătură cu susținerea autorului excepției, potrivit căreia " art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

este neconstitutional în măsura în care expresia <<sunt libere>> poate fi interpretată ca retroactivand și referindu-se și la apartamentele care erau libere înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 112/1995 , dar care, la acea data, erau ocupate de chiriași pe baza unor contracte de închiriere legal încheiate anterior", Curtea Constituțională constata ca textul de lege criticat, eo ipso, nu conține dispoziții cu caracter retroactiv, astfel că nu contravine art. 15 alin. (2) din Constituție.

Asa fiind, Curtea Constituțională nu poate admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 .

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dispoziții în legătură cu care se susține ca ar contraveni principiului constituțional al liberului acces la justiție, consacrat de art. 21, precum și prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, referitoare la atributia Curții Constituționale de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Analizând actele dosarului, Curtea Constituțională retine ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, a fost ridicată într-o cauza având ca obiect soluționarea unei contestații privind aplicarea

Legii nr. 112/1995 , cauza în care autorul prezentei excepții a invocat mai întâi neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceasta din urma lege. În notele scrise depuse la dosar se arata ca Tribunalul Timiș, în fața căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, a reținut ca "nu poate fi sesizată Curtea Constituțională, deoarece aceasta s-a pronunțat deja în sensul că

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

este constituțional (Decizia nr. 73/1995)" și ca, în consecința, acest text "nu mai poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, astfel cum dispune

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ". În acest context același autor a ridicat și excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Examinând susținerile autorului excepției, Curtea Constituțională constata ca dispozițiile

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, care stabilesc ca "Nu pot face obiectul excepției prevederile legale a căror constituționalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituție [...]", nu sunt incidente în cauza și, în consecința, excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila. Aceasta soluție se impune în temeiul prevederilor alin. (1) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", dispoziții coroborate cu cele ale alin. (6) al aceluiași articol, text care stabilește ca într-o asemenea situație "[...] excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) [...]".

Într-adevăr, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, Curtea Constituțională a statuat ca prevederile

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

(prevederi care formează obiectul controlului și în prezenta cauza) sunt constituționale; aceasta decizie a fost pronunțată în cadrul controlului anterior de constituționalitate, realizat în baza art. 144 lit. a) din Constituție. Asa fiind, cu acel prilej, textul de lege controlat nu a fost trimis Parlamentului spre reexaminare, deoarece, conform art. 145 alin. (1) din Constituție, invocat de autorul excepției ca fiind încălcat, procedura de reexaminare privește numai "[...] cazurile de neconstituționalitate constatate potrivit articolului 144 literele a) și b) [...]", iar nu și cazurile de constatare a constituționalității. Rezultă ca în speta nu sunt îndeplinite condițiile ipotezei prevăzute la

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , republicată, ceea ce atrage nerelevanta acestui text de lege pentru soluționarea cauzei de către instanța judecătorească și deci inadmisibilitatea, sub acest aspect, a excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 2 alin. 1 din Legea nr. 112/1995

pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Maria Toma în Dosarul nr. 4.964/C/1999 al Tribunalului Timiș - Secția civilă.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de același autor în cadrul aceluiași dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 noiembrie 2000.