Decizia nr. 55/2001

Prin Adresa nr. XIV/50 din 16 ianuarie 2001 secretarul general al Camerei Deputaților a transmis Curții Constituționale sesizarea Grupului parlamentar al Partidului România Mare referitoare la neconstituționalitatea unor prevederi din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum a fost modificat și completat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 5 din 12 ianuarie 2001 .

Sesizarea este semnată de un număr de 80 de deputați, și anume: Corneliu Ciontu, Augustin Lucian Bolcas, Anghel Stanciu, Gheorghe Ariton, Damian Brudasca, Nicolae Leonachescu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Costache Mircea, Emil Crisan, Nicolae Enescu, Vasalie Moiș, Adrian Moisoiu, Mircea Bucur, Radu Ciuceanu, George Dumitru Moisescu, Gheorghe Dinu, Florina Ruxandra Jipa, Valentin Vasilescu, Gelil Eserghep, Ștefan Baban, Angela Bogea, Cristian Valeriu Buzea, Valentin Paduroiu, Mihaela Ionescu, Ludovic Mardari, Vasile Predica, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Danut Saulea, Ion Mocioi, Daniela Buruiana-Aprodu, Raj Tunaru, Marcu Tudor, Codrin Stefanescu, Ilie Merce, Constantin Dutu, Constanta Popa, Nicolae-Doru Florescu, Octavian Sadici, Vlad-Gabriel Hogea, Iulian Mincu, Ludovic Abitei, Adrian Maracineanu, Mitica Balaet, Paul Snaider, Dumitru Puzdrea, Doru Dumitru Palade, Marinache Visinescu, Constantin Bucur, Zisu Stanciu, Ioan Baldea, Leonida Lari-Iorga, Daniel Ionescu, Smaranda Ionescu, Grigore Emil Rădulescu, Iancu Holtea, Ștefan Lapadat, Sever Mesca, Nicolae Vasilescu, Dumitru Dragomir, Lazar Dorin Maior, Ioan Mihai Nastase, Mitzura Domnica Arghezi, Costel Marian Ionescu, Eugen Lucian Plesa, Lia-Olguta Vasilescu, Luca Stefanoiu, Constantin Florentin Moraru, Ion Dolanescu, Zeno Andrei, Irina Loghin, Maria Apostolescu, Ilie Neacsu, Emil Rus, Florea Buga, Paul Magheru, Pavel Cherescu, Ioan Sonea și Ioan Miclea.

Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 18B/2001 al Curții Constituționale.

În sesizare sunt formulate următoarele critici de neconstituționalitate a dispozițiilor din Regulamentul Camerei Deputaților, astfel cum a fost modificat și completat prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 5 din 12 ianuarie 2001 :

A. Prevederile art. 34 [în realitate, art. 34^1 lit. a)], potrivit cărora comitetul ordinii de zi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare și aproba ordinea de zi a ședințelor Camerei, programul de lucru, precum și modificările sau completările aduse ordinii de zi ori programului aprobat, sunt neconstituționale, deoarece art. 61 din Constituție nu prevede o asemenea structura, singurele structuri reglementate de acest text fiind: biroul permanent, președintele, grupurile parlamentare, comisiile permanente, comisiile de ancheta, comisiile speciale și comisiile comune. Se susține ca textul în cauza contravine și art. 66 alin. (2) din Legea fundamentală, prin aceea ca instituie un mandat imperativ pentru liderii grupurilor parlamentare care votează în numele deputaților grupului respectiv.

B. Se arata ca sunt neconstituționale dispozițiile art. 128 (în realitate, art. 128 alin. 2) din regulament, întrucât condiția de cvorum prevăzută la art. 64 din Constituție a fost instituită numai la votul final al legii, deși ar trebui sa existe pe întregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege. De asemenea, este criticata posibilitatea prevăzută la art. 46^1 (în realitate, art. 46^1 alin. 1), conform căreia ședințele comisiilor permanente pot avea loc în același timp cu cele ale plenului Camerei, considerându-se ca astfel deputatul este împiedicat sa participe la lucrările în plen.

C. Se apreciază ca sunt neconstituționale dispozițiile art. 98 alineatul final din regulament, care prevăd ca în plenul Camerei Deputaților nu pot fi aduse amendamente de fond, deoarece: se încalcă drepturile deputaților care ar dori să depună amendamente ca urmare a adoptării de către plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii; se împiedica unele amendamente de fond pentru armonizarea proiectului cu prevederile constituționale ori cu legislația Uniunii Europene; se încalcă dreptul fundamental al deputatului la inițiativa legislativă, prevăzut la art. 73 alin. (1) din Constituție.

D. Ultima critica de neconstituționalitate privește posibilitatea respingerii de către Camera Deputaților a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la inițiativa comisiei sesizate în fond. Se arata ca dispozițiile art. 85^1 din regulament vin în conflict cu prevederile constituționale, deoarece: procesul legislativ este tratat superficial și arbitrar; initiativele legislative sunt tratate diferențiat, pe criterii oculte; se încalcă dreptul fundamental al fiecărui deputat de a-și exprima opinia cu privire la fiecare proiect sau propunere legislativă aflată pe ordinea de zi a Camerei Deputaților.

În temeiul

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, președintele Camerei Deputaților a transmis la 9 februarie 2001 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere, în care se arata următoarele:

A. Critica referitoare la prevederile art. 34 din Regulamentul Camerei Deputaților este eronată, deoarece în realitate acest text nici nu a fost modificat. De aceea, sub aspect formal se considera ca aceasta critica urmează să fie respinsă, ținându-se seama de faptul ca jurisdicția Curții este în limine litis. Pe fond se apreciază ca "art. 61 alin. (1) din Constituție instituie principiul autonomiei regulamentare a Camerelor parlamentare, în virtutea căruia acestea își stabilesc regulile de organizare și funcționare printr-un regulament propriu. Alineatele următoare ale art. 61 prevăd anumite structuri, ceea ce face ca regulamentele să le cuprindă în mod obligatoriu. De aici nu trebuie trasa concluzia ca prin regulamente nu se pot stabili și alte structuri în virtutea principiului constituțional al autonomiei parlamentare. De altfel, exista astfel de structuri neprevăzute de Constituție cum sunt grupurile de prietenie, delegații parlamentare externe, a căror constituționalitate nu a fost și nu poate fi contestată. Comitetul ordinii de zi este o structura de lucru a Camerei ce se regaseste în aproape toate parlamentele naționale europene, cu o compoziție politica pluripartidista, inclusiv în Parlamentul European al Uniunii Europene. Prin natura sa, ordinea de zi este un document politic, care stabilește prioritățile și ordinea dezbaterii punctelor de pe agenda Camerei. Adoptarea acestui document în plenul Camerei s-a dovedit, atât în practica Parlamentului din țara noastră, cat și în parlamentele din alte tari, ca permite obstructia lucrărilor parlamentare în plen, prin propuneri și luari de cuvânt succesive, care epuizează timpul afectat dezbaterilor propriu-zise. Interpretarea din sesizare potrivit căreia mandatul liderilor grupurilor parlamentare la adoptarea ordinii de zi ar avea un caracter imperativ este evident eronată, cat timp nicaieri în regulament nu se prevede că acești lideri se legitimează pe un asemenea mandat. Dimpotriva, și în alte situații liderii grupurilor parlamentare participa la adoptarea unor decizii care prin natura lor sunt esentialmente politice (negocieri, stingerea unor conflicte, propuneri, luari de cuvânt în numele grupului), ceea ce corespunde naturii și rolului grupurilor parlamentare în funcționarea unui parlament pluralist. Tocmai de aceea, votul liderului este un vot ponderat și corespunde mărimii grupului parlamentar în totalul deputaților. De altfel, interdicția mandatului imperativ este prevăzută de art. 66 din Constituție numai în ceea ce privește definirea mandatului reprezentativ al parlamentarilor".

B. În legătură cu criticile referitoare la prevederile art. 128 din Regulamentul Camerei Deputaților, în punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților se arata ca acestea "se bazează pe denaturarea prevederilor exprese ale art. 64 din Constituție, care se referă exclusiv la adoptarea de legi, hotărâri și moțiuni, acestea privind doar momentul votului final, prin care legea este adoptată în ansamblul ei. Soluția constituțională este fireasca într-un parlament pluralist, deoarece, prin natura sa, votul final are un caracter politic, ceea ce presupune în mod necesar prezenta majorității membrilor Camerei în astfel de situații". În ceea ce privește dispozițiile regulamentare ale art. 46^1, se arata ca "desfășurarea lucrărilor comisiilor în paralel cu cele ale plenului reprezintă o soluție în general acceptată de parlamentele europene, de care depind eficacitatea activității parlamentare și creșterea calității analizei efectuate în comisiile parlamentare. În orice caz, nu exista nici o prevedere constituțională incalcata în acest sens și deputații nu sunt împiedicați sa participe la lucrările în plen, deoarece oricând un membru al unei comisii poate fi înlocuit de liderul grupului parlamentar cu un alt deputat din același grup, potrivit art. 46 din regulament. Mai mult, lucrările comisiilor se suspenda ori de câte ori prezenta deputaților în plen este necesară, la solicitarea președintelui Camerei, potrivit art. 46^1 alin. (2) din regulament".

C. Potrivit punctului de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, critica vizând dispozițiile art. 98 alineatul final din regulament nu este intemeiata, deoarece "necesitatea prezentării tuturor amendamentelor de fond la comisia sesizată în fond este esențială pentru asigurarea elaborării unui proiect de lege de calitate. Aceasta presupune ca amendamentele de fond să fie în toate cazurile examinate de comisia sesizată în fond, eliminandu-se practicile de obstructie a procesului legislativ, prin prezentarea de amendamente de fond direct în plen, incalcandu-se obligația regulamentara de depunere a acestora la comisie cu scopul întreruperii dezbaterilor în plen pentru noua examinare în comisie. Este evident ca pe aceasta cale nu se încalcă nici o prevedere constituțională, dreptul de a depune amendamente fiind în exclusivitate reglementat de Regulamentul Camerei Deputaților. Este adevărat ca sub aspectul justificarii doctrinare, dreptul la amendamente a fost legat de dreptul de inițiativa legislativă, prevăzut de art. 73 alin. (1) din Constituție. Dar aceasta nu are semnificatia identificarii dreptului la amendamente cu dreptul de inițiativa legislativă, cat timp, potrivit art. 73 alin. (4) din Constituție, o asemenea inițiativa se exercită numai prin propuneri legislative redactate în forma cerută pentru proiectele de legi. Or, evident, amendamentul nu este un proiect de lege".

D. În sfârșit, referitor la criticile aduse art. 85^1, în punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților se arata ca acestea sunt lipsite de obiect, întrucât dispozițiile respective, care au figurat în proiectul de hotărâre pentru modificarea regulamentului, nu au fost adoptate de plenul Camerei Deputaților.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând sesizarea, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaților, comunicat de președintele acesteia, raportul judecătorului-raportor, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. b) din Constituție, precum și ale

art. 2, 3, 12 și 21 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să se pronunțe asupra constituționalității Regulamentului Camerei Deputaților.

Obiectul sesizării îl formează, potrivit redactarii acesteia, prevederile art. 34^1 lit. a), ale art. 128 alin. 2, ale art. 46^1 alin. 1, ale art. 98 alineatul final și ale art. 85^1 din Regulamentul Camerei Deputaților (este utilizata numerotarea indicată în

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 5 din 12 ianuarie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001).

Curtea constata însă ca art. 85^1, deși a fost cuprins în proiectul menționatei hotărâri, nu a fost totuși adoptat de plenul Camerei Deputaților, astfel încât acest text nu poate face obiectul controlului de constituționalitate.

Întrucât Regulamentul Camerei Deputaților a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, dându-se articolelor o noua numerotare, în cadrul prezentei decizii va fi avută în vedere aceasta numerotare. Astfel Curtea retine ca art. 34^1 lit. a), art. 128 alin. 2, art. 46^1 alin. 1 și art. 98 alineatul final au devenit, respectiv, art. 35 lit. a), art. 134 alin. 2, art. 49 alin. 1 și art. 101 alineatul final.

Examinând conținutul sesizării, Curtea Constituțională constata următoarele:

A. Prima critica de neconstituționalitate se referă la dispozițiile art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, dispoziții conform cărora: "Comitetul ordinii de zi este alcătuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora și are următoarele atribuții;

a) aproba ordinea de zi a ședințelor Camerei și programul de lucru al acesteia, precum și modificările sau completările aduse ordinii de zi sau programului aprobat;"

Se considera ca aceste prevederi regulamentare vin în conflict cu dispozițiile constituționale ale art. 61 și ale art. 66 alin. (2), deoarece: Comitetul ordinii de zi nu este nominalizat în Constituție; acest comitet se subroga plenului Camerei Deputaților; prin art. 35 lit. a) se instituie un mandat imperativ pentru fiecare lider de grup parlamentar, care votează în Comitetul ordinii de zi în numele tuturor deputaților ce formează grupul respectiv, grup constituit pe criterii politice și, în aceste condiții, executarea mandatului de deputat nu se face în serviciul poporului, ci în serviciul unui partid politic; deputații care nu doresc sa voteze ordinea de zi și programul în forma propusă nu mai au nici o posibilitate să își exprime opinia, deoarece mandatul lor este transferat liderului de grup; liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine putere ordinea de zi și programul acesteia, dacă se are în vedere ca reprezintă în Comitetul ordinii de zi cel mai mare număr de deputați.

Curtea retine ca prevederile art. 61 și ale art. 66 alin. (2) din Constituție au următorul conținut:

- Art. 61: "(1) Organizarea și funcționarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.

(2) Fiecare Cameră își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocați înainte de expirarea mandatului.

(3) Deputații și senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.

(4) Fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele își pot constitui comisii comune.

(5) Birourile permanente și comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configurației politice a fiecărei Camere.";

- Art. 66 alin. (2): "Orice mandat imperativ este nul." Din examinarea dispozițiilor constituționale ale art. 61 rezultă ca, într-adevăr, printre structurile interne ale Camerei Deputaților nu este nominalizat Comitetul ordinii de zi. Cu toate acestea, având în vedere sistemul izvoarelor dreptului parlamentar, urmează să se constate ca dispozițiile constituționale nu pot sa reglementeze, și deci sa nominalizeze, decât cele mai importante structuri, fără a interzice însă instituirea altor structuri interne pe calea altor izvoare de drept. Astfel fiind, nominalizarea unui organism printr-un alt act normativ decât Constituția nu vine în conflict cu litera și spiritul Legii fundamentale, dacă aceasta nominalizare nu inlatura structuri și principii instituite prin Constituție.

Referitor la susținerea în sensul căreia Comitetul ordinii de zi s-ar subroga plenului Camerei, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primită. Într-adevăr, din interpretarea prevederilor art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, coroborate cu dispozițiile constituționale, se poate observa ca este vorba despre o structura organizatorică interna menita sa sprijine plenul Camerei în realizarea funcțiilor acesteia, iar nu sa o înlocuiască.

Nu este intemeiata nici susținerea conform căreia deputații care nu ar dori sa voteze ordinea de zi și programul în forma propusă nu mai au nici o posibilitate să-și exprime opinia, mandatul lor fiind practic transferat liderului de grup. Aceasta pentru ca, potrivit art. 80 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru se întocmesc de Biroul permanent, care este alcătuit potrivit configurației politice a Camerei. Sub un alt aspect, este necesar ca grupul parlamentar sa acționeze pe baza disciplinei de partid, asadar cu recunoașterea autorității liderului sau, din moment ce constituirea grupului s-a făcut pe criteriul afinitatii politice. În sfârșit, prezintă importanța și faptul ca, potrivit art. 85 alineatul final din regulament, în proxima ședința a Camerei, după votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul să prezinte plenului Camerei poziția grupului propriu față de ordinea de zi și programul de lucru.

Curtea constata, de asemenea, ca este neîntemeiată susținerea potrivit căreia liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine putere ordinea de zi și programul acesteia, dacă se are în vedere ca reprezintă în Comitetul ordinii de zi cel mai mare număr de deputați. Aceasta deoarece, potrivit art. 36 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, Comitetul ordinii de zi hotărăște cu majoritatea rezultată din ponderea votului fiecărui membru prezent, iar aceasta pondere este data de proporția grupului parlamentar reprezentat de lider în numărul total al deputaților, președintele Camerei neavând drept de vot. În acest fel se respecta reguli de baza ale democrației parlamentare, și anume reprezentativitatea și proportionalitatea în luarea deciziilor, asigurându-se opoziției posibilitatea de exprimare, iar majorității posibilitatea de a decide după ce a luat cunoștința de argumentele opoziției.

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea mandatului reprezentativ, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi reținută. Într-adevăr, art. 66 din Constituție se referă la raporturile constituționale dintre ales și alegator, precum și la raporturile dintre ales și partidul politic din care face parte. Acest text constituțional fundamentează interdicția revocării înainte de expirarea mandatului parlamentar, neurmarind reglarea raporturilor din interiorul Camerei Deputaților.

Fața de cele arătate Curtea constata ca dispozițiile art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, nu încalcă prevederile art. 61 și ale art. 66 alin. (2) din Constituție.

B. A doua critica de neconstituționalitate are în vedere dispozițiile art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, dispoziții potrivit cărora: "În cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplică numai la votul pentru adoptarea legii în ansamblul ei, precum și atunci când, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative." În conformitate cu alin. 1 al acestui articol, "Camera Deputaților adopta legi, hotărâri și moțiuni în prezenta majorității deputaților". În subsidiar, autorii sesizării critica și prevederile art. 49 alin. 1, conform cărora "În timpul sesiunii ședințele comisiilor permanente pot avea loc în același timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobării date de Comitetul ordinii de zi", considerându-se ca astfel deputatul este împiedicat sa participe la lucrările în plen.

În ceea ce privește alin. 2 al art. 134, se considera ca acesta este neconstitutional, deoarece condiția de cvorum, prevăzută la art. 64 din Constituție ("Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezenta majorității membrilor"), a fost instituită numai pentru momentul votului final al legii, deși acest cvorum ar trebui să fie asigurat pe întregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege.

Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca până la aceasta modificare a Regulamentului Camerei Deputaților erau prevăzute două categorii de cvorum - cvorumul de lucru și cel de vot -, care erau identice. Dintre acestea numai cvorumul de vot este reglementat prin Constituție, și anume prin art. 64: "Camera Deputaților și Senatul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, în prezenta majorității membrilor." De aceea nimic nu împiedica instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decât cvorumul de vot.

De altfel, prin Decizia nr. 95 din 30 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea Constituțională a reținut ca "Parlamentul, în virtutea autonomiei sale regulamentare, poate să prevadă, cu titlu de excepție de la dispozițiile art. 39 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului, un cvorum diferit pentru ședințele în care se dezbat alte probleme decât adoptarea de legi, hotărâri sau moțiuni".

Cu privire la critica adusă art. 49 alin. 1 din regulament, Curtea constata ca desfășurarea în același timp a ședințelor comisiilor parlamentare cu cele ale plenului Camerei nu contravine nici unei dispoziții constituționale atâta timp cat cvorumul de vot este asigurat.

C. Ultima critica privește dispozițiile art. 101 alineatul final din regulament, dispoziții care prevăd: "În plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond." Se considera ca prin aceasta reglementare se încalcă drepturile deputaților care ar dori să depună amendamente ca urmare a adoptării de către plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii.

Analizând critica formulată, Curtea constata ca dispozițiile constituționale nu reglementează procedura amendamentelor. Chiar dacă amendamentele pot fi înscrise în conceptul larg de inițiativa legislativă, Curtea retine ca art. 73 alin. (1) din Constituție se margineste sa reglementeze inițiativa legislativă numai în ceea ce privește subiectele acesteia. De aceea, Camera Deputaților, în virtutea autonomiei sale regulamentare instituite prin art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituție, are dreptul sa reglementeze procedura amendamentelor.

Fața de cele arătate, urmează să se constate ca dispozițiile art. 35 lit. a), ale art. 134 alin. 2, ale art. 49 alin. 1 și ale art. 101 alineatul final din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, sunt constituționale.

Potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.b), ale

art. 21 și 22 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Constata ca prevederile art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1, ale art. 101 alineatul final și ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, sunt constituționale.

Prezenta decizie se comunică Camerei Deputaților și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2001.

Deliberarea a avut loc la 21 februarie 2001 și la ea au participat: Lucian Mihai, președinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru Vonica, judecători.