Legea nr. 3/1978

Articolul 16

Rețeaua unităților sanitare de baza se compune din dispensare medicale, dispensare policlinici și spitale, organizate pe principiul teritorial sau al locului de muncă.

Unitățile sanitare, ca organe de execuție, răspund, față de consiliile populare și organele de conducere sanitară, de realizarea întregului complex de măsuri, stabilit potrivit legii, pentru asigurarea sănătății populației din raza lor de activitate.

Unitățile sanitare din întreprinderi și instituții de învățămînt răspund de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin și în fața organelor de conducere colectivă ale acestora.

Fondurile necesare pentru funcționarea unităților sanitare, inclusiv cele pentru retribuirea personalului sanitar, se prevăd în bugetele consiliilor populare comunale, orășenești, municipale, județene și a municipiului București. Unitățile sanitare organizate pe lîngă întreprinderi beneficiază și de mijloace materiale asigurate, potrivit legii, din fondurile pentru acțiuni sociale ale acestora. De asemenea, întreprinderile sînt obligate să asigure spațiul și celelalte mijloace necesare pentru întreținerea și buna funcționare a unităților sanitare respective.

Articolul 17

Unități sanitare se pot organiza în condițiile prevăzute de lege și în subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și Ministerului Transporturilor și Telecomunicatiilor.

Pentru activitatea medico-sanitară, aceste unități sînt subordonate și Ministerului Sănătății.

Articolul 18

Normele unitare de structura pentru unitățile sanitare se aproba prin decret al Consiliului de Stat.

Dispensarul medical și dispensarul policlinic

Articolul 19

Dispensarul medical constituie unitatea sanitară de baza care se organizează în comune, orașe și municipii, întreprinderi și instituții de învățămînt, pentru aplicarea măsurilor sanitare și acordarea asistenței medicale generale, profilactice sau curative, populației din teritoriul stabilit.

În cadrul dispensarului medical funcționează cabinete medicale de consultații și tratamente de medicina generală și, după caz, cabinete de stomatologie, stationare de adulti și copii, casa de nașteri, puncte sanitare, punct de laborator și radiologie și alte asemenea.

Dispensarul policlinic este unitatea sanitară organizată în orașe și municipii, care funcționează cu cabinete de medicina generală și cabinete de consultații și tratamente de specialitate.

Articolul 20

În fiecare comuna se organizează un dispensar medical, care răspunde de realizarea întregului complex de măsuri pentru asigurarea sănătății populației din toate localitățile componente.

În comunele cu număr mare de locuitori, dispensarele medicale se pot organiza și cu cabinetele de specialitate.

Pentru acordarea asistenței de specialitate, dispensarele conlucreaza cu spitalul cel mai apropiat, stabilit de direcția sanitară.

Dispensarele medicale comunale funcționează în subordinea direcției sanitare județene sau a Direcției sanitare a municipiului București.

În comunele unde sînt organizate spitale, acestea îndeplinesc și atribuțiile dispensarului medical comunal.

Articolul 21

În orașe și municipii se organizează unu sau mai multe dispensare medicale sau dispensare policlinici, în raport cu numărul populației și teritoriul stabilit de direcția sanitară, corespunzător normelor unitare de structura.

Dispensarul medical din orașe și municipii funcționează în subordinea direcției sanitare județene sau a Direcției sanitare a municipiului București. Pentru acordarea asistenței de specialitate, dispensarul medical conlucreaza cu spitalul stabilit de direcția sanitară.

Dispensarul policlinic se organizează în subordinea spitalului și asigura atît asistența de medicina generală, cît și cea de specialitate pentru populația din teritoriul stabilit.

Articolul 22

Pe lîngă întreprinderi și instituții de învățămînt, în raport cu numărul personalului muncitor sau, după caz, al elevilor ori studenților, se pot organiza, potrivit legii, dispensare medicale sau dispensare policlinici.

Dispensarele medicale sau dispensarele policlinici organizate pe lîngă întreprinderi sau instituții de învățămînt sînt subordonate, după caz, direcției sanitare județene sau spitalului care asigura asistența medicală pentru unitatea respectiva.

Articolul 23

Dispensarul medical îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) urmărește respectarea stricta a normelor de igiena publică, asigurarea protecției sanitare a fîntînilor, celorlalte surse de apa potabilă, a condițiilor de igiena în alimentația publică, în colectivitatile de copii, tineret și la locurile de muncă;

b) aplica măsurile de prevenire și combatere a bolilor, precum și celelalte măsuri prevăzute în programele de sănătate;

c) asigura asistența medicală a femeii gravide, mamei și copilului;

d) urmărește evoluția stării de sănătate a personalului muncitor, a elevilor și studenților și, în funcție de specificul activității acestora, face propuneri organelor prevăzute de lege pentru aplicarea măsurilor sanitare necesare;

e) desfășoară activități de educație sanitară și antreneaza activul sanitar obștesc și întreaga populație la realizarea măsurilor profilactice;

f) efectuează analiza imbolnavirilor care produc incapacitate temporară de muncă în întreprinderile fără dispensar propriu și constata incapacitatea temporară de muncă;

g) acorda asistența medicală de urgenta în caz de boala sau accident;

h) acorda asistența medicală generală, profilactica și curativă, efectuează tratamente în dispensar ori, după caz, la domiciliul bolnavilor, precum și analize de laborator;

i) asigura continuarea ingrijirilor medicale de către spitale în cazurile în care nu are posibilități de diagnostic sau tratament, precum și în cazul bolnavilor sau suspectilor de boli infectioase care necesita internarea obligatorie;

j) acorda ingrijirile medicale în stationarul cu paturi pentru cazurile de îmbolnăviri care necesita o supraveghere medicală permanenta și nu impun internarea în spital.

Articolul 24

Dispensarul medical din întreprinderi, pe lîngă atribuțiile prevăzute de art. 23, controlează respectarea condițiilor igienice și aplicarea măsurilor privind înlăturarea factorilor nocivi de la locul de muncă, efectuează controlul medical periodic și la încadrarea în munca, analizează imbolnavirile care determina incapacitate de muncă, luînd măsuri pentru reducerea acestora și întărirea continua a stării de sănătate a personalului muncitor.

Spitalul

Articolul 25

Spitalul este unitatea sanitară care asigura asistența medicală completa - preventivă, curativă și de recuperare - în zona teritorială stabilită de direcția sanitară sau Ministerul Sănătății, după caz.

Spitalul se organizează cu dispensar policlinic pentru asistența medicală generală și de specialitate a bolnavilor ambulatori, cu cabinete de specialitate și tratamente, cu secții pentru bolnavii internati, precum și cu laboratoare medicale și alte compartimente de specialitate, stabilite potrivit normelor unitare de structura.

Articolul 26

În raport de necesitățile medicale ale populației și de caracteristicile economico-sociale din unitățile administrativ-teritoriale, funcționează următoarele spitale:

a) spitalul comunal, organizat, de regula, în centre inter-cooperatiste pentru populația din mai multe localități apropiate, cu minimum 120 de paturi, cu secții de medicina interna, pediatrie, obstetrica pentru nașteri normale;

b) spitalul orasenesc cu minimum 250 de paturi și spitalul municipal cu minimum 400 de paturi, organizate în orașe și municipii, cu cel puțin următoarele secții; medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie, pediatrie;

c) spitalul județean, organizat în orașe și municipii reședința de județ, cu minimum 700 paturi și cu secții de medicina interna, chirurgie, obstetrica-ginecologie, pediatrie, ortopedie, traumatologie, anestezie-terapie intensiva, oftalmologie, O.R.L. și alte secții cu activități medicale de specialitate;

d) spitalul clinic, organizat în centre universitare medicale, fac parte din rețeaua unităților sanitare și desfășoară atît activitate de asistența medicală pentru populație, cît și activitate de învățămînt și cercetare științifică medicală.

Articolul 27

În vederea asigurării asistenței medicale profilate pentru anume specialități - tuberculoza, boli infectioase, psihiatrie, neuropsihiatrie și alte asemenea - se pot organiza spitale pentru populația din mai multe județe sau de pe întregul teritoriu al tarii.

Articolul 28

Spitalul se poate organiza, potrivit legii, și la întreprinderile mari sau pe platformele industriale, pentru asigurarea asistenței de medicina generală și de specialitate pentru personalul muncitor din unitățile respective, precum și pentru populația din teritoriul stabilit de direcția sanitară.

Articolul 29

Spitalele se organizează în subordinea direcțiilor sanitare județene și a municipiului București. În condițiile legii, se pot organiza spitale în subordinea directa a Ministerului Sănătății.

Spitalele răspund față de consiliile populare din unitatea administrativ-teritorială în care funcționează, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin în asigurarea sănătății populației, de calitatea, promptitudinea și eficienta asistenței medicale acordate.

Spitalele care asigura asistența medicală în întreprinderi răspund pentru îndeplinirea sarcinilor ce le revin și față de consiliile oamenilor muncii din întreprinderi.

Articolul 30

Spitalul îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

A. Cu privire la apărarea sănătății populației și prevenirea imbolnavirilor

a) executa, împreună cu unitățile sanitare din raza sa teritorială, sarcinile ce îi revin programele de sănătate;

b) supraveghează starea de sănătate a populației și analizează calitatea asistenței medicale, luînd măsurile corespunzătoare pentru continua perfecționare a acesteia;

c) stabilește măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor cu pondere importanța și a celor transmisibile și răspunde, ca organ de specialitate, pentru realizarea acestora;

d) asigura controlul stării de sănătate a unor grupe de populație supuse unui risc crescut de imbolnavire;

e) efectuează examene de specialitate pentru controlul aplicării normelor de igiena;

f) organizează acțiuni de educație sanitară și de informare permanenta privind problemele medico-sanitare importante din teritoriu.

B. Cu privire la asistența medicală a populației

a) acorda asistența medicală de urgenta, în caz de boala sau accident;

b) asigura asistența medicală generală și de specialitate bolnavilor ambulatori;

c) stabilește, în condițiile prevăzute de lege, incapacitatea temporară de muncă;

d) organizează și efectuează examene de specialitate și investigații de laborator pentru încadrarea în munca și executa controlul medical periodic al personalului muncitor, potrivit metodologiei stabilite de Ministerul Sănătății;

e) asigura îndrumarea de specialitate a creselor și leaganelor de copii stabilite de direcția sanitară.

C. Cu privire la asistența medicală a bolnavilor internati

a) efectuează, în cel mai scurt timp, investigațiile pentru precizarea diagnosticului și aplica tratamentul medical complet - curativ, preventiv și de recuperare - individualizat și diferențiat în raport de starea bolnavului, natura și stadiul evolutiv al bolii;

b) transmite diagnosticul și indicațiile terapeutice și de recuperare pentru bolnavii externati dispensarelor medicale și altor unități sanitare în vederea continuării ingrijirilor medicale;

c) efectuează investigațiile necesare expertizarii capacității de muncă și altor expertize, potrivit legii;

d) efectuează studii și cercetări medicale în legătură cu aplicarea unor noi metode de investigații și tratament, cu respectarea prevederilor legale;

e) asigura îndeplinirea sarcinilor ce-i revin din programele de formare, specializare și perfecționare a personalului sanitar.

Spitalul sau dispensarul policlinic care acorda asistența medicală în întreprinderi, în afară atribuțiilor prevăzute la alin. 1, lit. A și B, controlează respectarea condițiilor de igiena și aplicarea măsurilor privind eliminarea factorilor nocivi de la locurile de muncă, efectuează controlul medical periodic al personalului muncitor, analizează cauzele care duc la îmbolnăviri sau la incapacitate de muncă, ia sau, după caz, propune măsurile necesare pentru apărarea și întărirea stării de sănătate a personalului muncitor.

Statia de salvare

Articolul 31

Statia de salvare se organizează în structura spitalului județean, iar în municipiul București, în subordinea direcției sanitare, pentru asigurarea, în condițiile legii, a cerințelor de transport cu mijloace speciale ale unităților sanitare din raza sa de activitate și a asistenței medicale de urgenta. În acest scop, formațiunile statiei de salvare au obligația de a răspunde solicitărilor cu promptitudine, de a acorda primele îngrijiri medicale și de a asigura transportul sanitar.

Articolul 32

Programul de muncă al statiei de salvare este de 24 de ore, fără întrerupere, inclusiv duminica și sărbătorile legale.

Centrul de recoltare și conservare a singelui

Articolul 33

Centrul de recoltare și conservare a singelui se organizează în structura spitalului județean.

În municipiul București, atribuțiile centrului de recoltare și conservare a singelui se îndeplinesc de Centrul de hematologie din subordinea Ministerului Sănătății.

Centrul asigura recoltarea și conservarea singelui, precum și prepararea unor derivate din singe necesare asistenței medicale. În acest scop efectuează analize și examene periodice ale donatorilor și participa la acțiunile de educație sanitară a populației, în vederea donarii de singe.

Totodată, centrul îndrumă activitatea de recoltare și conservare a singelui, în teritoriul pe care îl deservește.

Cresa și leaganul de copii

Articolul 34

Cresa este unitatea sanitară care asigura, în condițiile legii, creșterea, educarea și asistența medicală a copiilor în vîrsta de pînă la 3 ani, ai căror părinți sau sustinatori legali sînt încadrați în munca, se afla în perioada de studii ori în alte situații similare.

Leaganul de copii este unitatea sanitară cu activitate permanenta prin care se asigura ocrotirea, creșterea, educarea și îngrijirea medicală a copiilor în vîrsta de pînă la 3 ani, fără sustinatori legali sau care prezintă anumite afecțiuni ori se afla în alte situații prevăzute de lege.

Cresa și leaganul de copii funcționează, în condițiile prevăzute de lege, în subordinea consiliilor populare sau a spitalelor. Cresa de copii, organizată potrivit normelor unitare de structura pe lîngă o unitate socialistă, funcționează și în subordinea acesteia.

Articolul 35

Cresa și leaganul de copii îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții:

a) asigura un program educativ, complex, adaptat fiecărei grupe de vîrsta, în vederea stimulării dezvoltării sanatoase a copiilor și însușirii deprinderilor igienice adecvate virstei;

b) acorda îngrijirea medicală și asigura măsurile necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor, în special a celor transmisibile;

c) asigura alimentația rațională și individualizata, precum și folosirea de mijloace specifice pentru creșterea rezistentei și întărirea organismului copiilor.

Sanatoriul și preventoriul

Articolul 36

În zonele cu factori naturali de cura de importanța și eficienta deosebită se organizează sanatorii, pe grupe de afecțiuni, care asigura asistența medicală prin utilizarea, în principal, a factorilor naturali, în scopul recuperării integrale a bolnavilor, consolidării stării de sănătate și a capacității de muncă a acestora.

Articolul 37

Preventoriile se organizează în scopul recuperării integrale a celor care au suferit de unele boli contagioase, îndeosebi tuberculoza, precum și pentru prevenirea imbolnavirilor persoanelor care provin din mediu favorizant apariției unor astfel de îmbolnăviri.

Rețeaua farmaceutica

Articolul 38

Asigurarea cu medicamente a populației și a unităților sanitare se realizează prin farmacii, oficii farmaceutice și alte unități ale comerțului socialist prevăzute de lege, repartizate pe întreg teritoriul tarii.

Farmaciile se organizează, potrivit normelor unitare de structura, în subordinea oficiului farmaceutic și îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții:

a) eliberează și, după caz, prepara medicamente și alte produse farmaceutice cu respectarea stricta a dispozițiilor legale;

b) răspund de asigurarea necesarului de produse farmaceutice, de conservarea și preschimbarea acestora în cadrul termenelor de valabilitate;

c) desfășoară acțiuni de combatere a automedicatiei și a abuzului de medicamente.

Articolul 39

Oficiul farmaceutic se organizează în județe și în municipiul București în subordinea direcțiilor sanitare.

Oficiul farmaceutic răspunde față de consiliul popular județean sau al municipiului București de întreaga activitate de distribuire a medicamentelor, depozitare și control al acestora, asigurind aprovizionarea ritmica cu produse farmaceutice, tehnico-medicale și materiale sanitare a farmaciilor, unităților sanitare și a populației, precum și prepararea unor produse prin laboratoarele sale de specialitate.

Centrul sanitaro-antiepidemic

Articolul 40

Centrul sanitaro-antiepidemic se organizează în structura direcției sanitare județene sau a municipiului București. Centrul sanitaro-antiepidemic răspunde de exercitarea controlului respectării normelor de igiena, precum și de aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, profesionale și a celor cu larga raspindire, în care scop îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) efectuează investigații în legătură cu cauzele imbolnavirilor și factorilor care influențează sănătatea populației;

b) controlează și ia măsuri pentru respectarea de către organizațiile socialiste și cetățeni a normelor de igiena și antiepidemice, precum și a prescripțiilor din avizele sanitare;

c) recolteaza probe pentru analize de control sanitar, precum și produse biologice pentru controlul medical;

d) asigura respectarea măsurilor de protecție sanitară a frontierei de stat cu privire la bolile transmisibile;

e) îndrumă, controlează și răspunde de întreaga activitate de igiena și antiepidemica desfășurată de unitățile sanitare din județ.

Articolul 41

Centrul sanitaro-antiepidemic exercita, în raza sa teritorială, funcția de inspecție sanitară de stat, în care scop:

a) autoriza din punct de vedere sanitar funcționarea obiectivelor economice și social-culturale de orice fel;

b) retrage autorizația sanitară de funcționare și dispune oprirea sau limitarea temporară a activității, în unitățile de orice fel, în condițiile prevăzute de lege;

c) dispune scoaterea din consumul public a alimentelor care nu corespund normelor de igiena;

d) dispune măsuri antiepidemice privind bolnavii, suspectii și purtatorii de germeni de boli transmisibile, precum și alte măsuri sanitare cu caracter obligatoriu pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și profesionale;

e) aplica sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea normelor de igiena, de prevenire și combatere a bolilor transmisibile.

Articolul 42

Organele prin care se exercită conducerea colectivă a unităților sanitare sînt adunarea generală a oamenilor muncii, consiliul oamenilor muncii și biroul executiv al acestuia, care se organizează și funcționează, potrivit prevederilor legale, în unitățile cu personalitate juridică.

Colectivul oamenilor muncii al fiecărei unități sanitare poarta răspunderea pentru rezultatele obținute în apărarea și promovarea sănătății, întărirea capacității de muncă a populației, precum și pentru buna gospodărire a mijloacelor materiale încredințate.

Fiecare om al muncii din unitățile sanitare răspunde în fața colectivului pentru îndeplinirea sarcinilor proprii de muncă și, împreună cu întregul colectiv, pentru bunul mers al activității generale a acestora.

Articolul 43

Conducerea unităților sanitare se asigura pe baza principiului conducerii colective, prin participarea nemijlocită a personalului muncitor la dezbaterea și soluționarea problemelor sanitare, sociale și economice, la elaborarea și înfăptuirea măsurilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor privind ocrotirea sănătății populației, precum și pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viața a întregului colectiv.

Articolul 44

Adunarea generală a oamenilor muncii din unitățile sanitare îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) analizează activitatea desfășurată de unitatea sanitară și personalul acesteia și stabilește măsuri corespunzătoare pentru continua imbunatatire a calității asistenței medicale acordate populației;

b) urmărește întărirea ordinii și disciplinei, respectarea normelor de etica profesională și de deontologie medicală;

c) exercita controlul activității organelor colective de conducere și aproba darea de seama asupra activității unității;

d) analizează îndeplinirea sarcinilor ce revin unității pe baza dării de seama prezentate de consiliul oamenilor muncii și adopta măsuri în vederea îmbunătățirii permanente a activității acesteia;

e) aproba angajamentele colectivului de muncă și măsurile tehnico-organizatorice care să asigure îndeplinirea sarcinilor prevăzute în planul de muncă;

f) alege reprezentanții oamenilor muncii din unitate, membri în consiliul oamenilor muncii, și hotărăște revocarea celor care nu au desfășurat o activitate corespunzătoare.

Articolul 45

Consiliul oamenilor muncii din unitățile sanitare este alcătuit din director, secretarul organizației Partidului Comunist Roman, directori adjuncți, președintele comitetului sindicatului, secretarul organizației Uniunii Tineretului Comunist, contabilul șef, șefii unor compartimente de muncă, medici, farmacisti și alți reprezentanți ai oamenilor muncii din unitatea sanitară.

De asemenea, din consiliul oamenilor muncii fac parte reprezentanți ai personalului muncitor din întreprinderile de pe teritoriul în care unitatea sanitară își desfășoară activitatea, desemnați de organele de conducere colectivă ale unităților împreună cu organizațiile de sindicat, femei și tineret, precum și cetățeni desemnați în adunările cetățenilor.

Articolul 46

Președintele consiliului oamenilor muncii din unitățile sanitare este secretarul organizației Partidului Comunist Roman.

Articolul 47

Consiliul oamenilor muncii are, în principal, următoarele atribuții:

a) analizează periodic calitatea asistenței medicale acordate populației de unitatea sanitară și stabilește măsurile necesare pentru continua imbunatatire a acesteia;

b) analizează eficienta activității unității și propune spre aprobare organelor ierarhic superioare măsurile corespunzătoare;

c) stabilește măsuri pentru îmbunătățirea organizării muncii și utilizarea cît mai eficienta a personalului, asigura respectarea ordinii și disciplinei în unitate, cunoașterea și respectarea legilor, a normelor de etica profesională, ia măsuri pentru prevenirea încălcării acestora și sancționarea celor vinovați de săvîrșirea unor abateri;

d) stabilește regulamentul de organizare și funcționare a unității;

e) analizează periodic și răspunde de modul cum sînt folosite, întreținute și reparate fondurile fixe din dotare și cum sînt gestionate bunurile materiale și mijloacele financiare, ia măsuri pentru utilizarea rațională a acestora;

f) analizează periodic, împreună cu comitetul sindicatului, condițiile de muncă și de viața a personalului din unitate, precum și aplicarea măsurilor de protecție a muncii;

g) organizează periodic intilniri cu reprezentanții cetățenilor și ai organizațiilor socialiste din teritoriu și ia măsuri, pe baza propunerilor făcute, pentru continua imbunatatire a activității unității;

h) analizează propunerile făcute în adunările generale și asigura aplicarea celor care se dovedesc eficiente.

Articolul 48

Conducerea colectivă a activității operative a unității sanitare se exercită de biroul executiv al consiliului oamenilor muncii, care asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor consiliului.

Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii este alcătuit din director, care îndeplinește și funcția de președinte, directorii adjuncți, contabilul șef, alți specialiști din unitate.

Articolul 49

Conducerea curenta a activității unităților sanitare și aducerea la îndeplinire a hotărîrilor organelor de conducere colectivă, precum și a sarcinilor stabilite de organul căruia îi este subordonata unitatea sanitară, se realizează de directorul unității sanitare ajutat de directorii adjuncți.

Articolul 50

Pentru realizarea politicii partidului și statului în domeniul asigurării sănătății populației, Consiliul Sanitar Superior adopta, potrivit legii, hotărîri sau face propuneri și recomandări organelor competente, pentru perfecționarea, modernizarea și creșterea eficientei asistenței medicale, îmbunătățirea învățămîntului medical, pregătirea și folosirea rațională a personalului sanitar și a bazei materiale.

Articolul 51

Consiliul Sanitar Superior are, în principal, următoarele atribuții:

a) analizează periodic starea de sănătate a populației, dinamica indicatorilor demografici și de morbiditate și elaborează programe de sănătate pe termen lung;

b) analizează activitatea în domeniul producției de medicamente și propune programe de dezvoltare a acestui sector de activitate în concordanta cu nevoile asistenței medicale a populației; urmărește modul în care unitățile sanitare și personalul medical folosesc și recomanda medicamentele; asigura utilizarea eficienta a acestora și ia măsuri pentru prevenirea abuzului de medicamente și altor factori ce pot influența negativ sănătatea populației;

c) dezbate și adopta propunerile privind principalele direcții de dezvoltare și programele prioritare pentru cercetarea științifică în domeniul asigurării sănătății populației, precum și valorificarea în practica a rezultatelor obținute;

d) analizează și controlează modul în care Ministerul Sănătății, celelalte ministere și organe centrale, precum și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, asigura aducerea la îndeplinire a hotărîrilor de partid și de stat în domeniul asigurării sănătății populației;

e) ia măsuri pentru dezvoltarea asistenței medicale preventive, curative și de recuperare, a activității de protecție sanitară a aerului, solului și apei, precum și a alimentelor destinate consumului;

f) urmărește îmbunătățirea permanenta a asistenței medicale a populației, mamei, copilului și tineretului, precum și asigurarea sănătății personalului la locul de muncă;

g) orienteaza repartizarea și utilizarea rațională a personalului sanitar și ia măsuri pentru asigurarea respectării prevederilor legale, a normelor eticii profesionale, precum și pentru întărirea ordinii și disciplinei în unitățile sanitare;

h) adopta planul unic de educație sanitară a populației.

Articolul 52

Ministerul Sănătății răspunde de înfăptuirea politicii partidului și statului în domeniul asigurării sănătății, executa programele de sănătate și celelalte măsuri stabilite pentru întărirea, apărarea și refacerea sănătății populației.

Articolul 53

Ministerul Sănătății poarta întreaga răspundere pentru buna organizare a activității în domeniul sănătății publice, pentru controlul și îndrumarea de specialitate a tuturor unităților sanitare în aplicarea prevederilor prezentei legi, în care scop îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) conduce, coordonează și controlează activitatea unităților sanitare și a personalului sanitar și asigura perfecționarea continua a acestei activități;

b) răspunde de aplicarea și respectarea stricta a normelor de igiena și sănătatea publică, a celorlalte norme referitoare la protecția mediului de viața și de muncă și la alimentația rațională;

c) asigura, împreună cu celelalte organe de stat, utilizarea judicioasă a factorilor naturali, sprijină și îndrumă practicarea educației fizice, sportului și turismului, în vederea intaririi sănătății și creșterii rezistentei organismului;

d) organizează și controlează aplicarea măsurilor sanitare privind dezvoltarea sanatoasa, fizica și intelectuală a copiilor și tineretului;

e) organizează și răspunde de executarea măsurilor pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și de protecție sanitară a populației și a teritoriului tarii;

f) îndeplinește, prin organele sale, funcția de inspecție sanitară de stat centrala;

g) organizează și tine evidenta stării de sănătate a populației, efectuează analiza sistematica a indicatorilor stării de sănătate, acționează pentru prevenirea și combaterea imbolnavirilor și îmbunătățirea continua a sănătății populației;

h) asigura, prin unitățile sanitare, asistența medicală preventivă, curativă și de recuperare și ia măsuri pentru continua imbunatatire a calității acesteia;

i) conduce cercetarea științifică medicală și răspunde de valorificarea în practica a rezultatelor acesteia; îndrumă activitatea cu caracter științific și de informare a Uniunii societăților de științe medicale;

j) participa, în condițiile legii, la îmbunătățirea continua a învățămîntului medical în vederea formării personalului sanitar, asigura perfecționarea pregătirii profesionale a acestuia, organizează documentarea de specialitate pentru toate unitățile sanitare;

k) organizează, în condițiile prevăzute de Statutul personalului sanitar, concursuri și examene pentru ocuparea posturilor și promovarea personalului sanitar;

l) asigura repartizarea judicioasă a personalului sanitar pe întreg teritoriul tarii și ia măsuri pentru întărirea ordinii, disciplinei și respectarea legilor în toate unitățile sanitare, promovarea eticii și echității socialiste, a deontologiei medicale;

m) asigura utilizarea judicioasă a bazei materiale destinate asistenței medicale;

n) elaborează norme tehnice de funcționare a unităților sanitare, baremurile de dotare cu aparatura, medicamente și instrumentar, stabilește răspunderile ce revin personalului sanitar pentru buna gospodărire și utilizare a bazei materiale, organizează activitatea de verificare, precum și reparatie și întreținere curenta a utilajelor și aparaturii medicale; asigura împreună cu Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini, aprovizionarea cu piese de schimb și executarea lucrărilor de reparații capitale, prin unitățile de profil ale acestui minister;

o) coordonează importul de medicamente și asigura, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, rezervele de medicamente, aparatura și materiale sanitare;

p) răspunde, potrivit legii, de aplicarea măsurilor sanitare speciale impuse de situații deosebite.

În unitățile sanitare subordonate Ministerului Apărării Naționale și Ministerului de Interne controlul activității medicale se exercită de organele acestor ministere, potrivit normelor tehnice de specialitate stabilite de Ministerul Sănătății.

Articolul 54

Direcțiile sanitare județene și a municipiului București se organizează ca organe locale de specialitate ale administrației de stat, subordonate consiliilor populare județene sau al municipiului București și Ministerului Sănătății.

Pentru dezbaterea problemelor importante de sănătate din județ și municipiul București, precum și pentru avizarea măsurilor sanitare ce se întreprind, pe lîngă direcția sanitară funcționează consiliul sanitar județean sau al municipiului București și comisii pe domenii de specialitate.

Articolul 55

Direcția sanitară îndeplinește, în principal, următoarele atribuții:

a) asigură realizarea politicii sanitare a partidului și statului în unitatea administrativ-teritorială, respectarea prevederilor legale în domeniul sănătății, îndrumarea și controlul activității unităților sanitare, indiferent de subordonarea acestora;

b) organizează și asigura buna funcționare a tuturor unităților sanitare din subordine;

c) organizează, controlează și răspunde de aplicarea măsurilor privind prevenirea și combaterea bolilor transmisibile, protecția sanitară a populației și a teritoriului;

d) controlează aplicarea stricta a normelor de igiena, a celorlalte norme privind protecția mediului de viața, de muncă, precum și alimentația rațională;

e) organizează asistența medicală profilactica, curativă și de recuperare, răspunde de promptitudinea și calitatea acesteia, sprijină introducerea în practica medicală a rezultatelor cercetării științifice;

f) asigura elaborarea propunerilor de plan și buget, precum și desfășurarea sarcinilor de plan în profil teritorial și a prevederilor din bugetele locale pentru unitățile sanitare din subordinea consiliilor populare, controlează și răspunde de executarea acestora;

g) răspunde de executarea sarcinilor ce îi revin din programele de sănătate, asigura evidenta stării de sănătate a populației, analizează starea de sănătate și ia măsuri operative pentru întărirea continua a acesteia și reducerea incapacității temporare de muncă;

h) ia măsuri pentru utilizarea intensiva a factorilor naturali de cura și tratament, pentru dezvoltarea educației fizice, sportului și turismului, în vederea consolidării sănătății și creșterii rezistentei organismului;

i) controlează practica profesională a personalului sanitar, răspunde de perfecționarea pregătirii profesionale și de utilizarea judicioasă a acestuia, ia măsuri pentru întărirea ordinii, disciplinei, respectarea legilor în toate unitățile sanitare, promovarea eticii și echității socialiste, a deontologiei medicale;

j) urmărește aprovizionarea cu medicamente, dotarea cu instrumentar, aparatura și materiale sanitare a unităților, controlează utilizarea eficienta a întregii baze materiale a asistenței medicale; asigura, prin unitățile în subordine, verificarea precum și reparația și întreținerea curenta a utilajelor și a aparaturii medicale;

k) răspunde de aplicarea măsurilor prevăzute în planul unic de educație sanitară;

l) îndrumă activitatea filialei Uniunii societăților de științe medicale și a colegiului teritorial de disciplina a personalului sanitar; conlucreaza cu filialele Societății de Cruce Roșie în realizarea sarcinilor ce îi revin;

m) raportează periodic consiliului popular și Ministerului Sănătății asupra rezultatelor obținute și a măsurilor necesare pentru asigurarea sănătății populației din unitatea administrativ-teritorială respectiva.

Articolul 56

În comune, orașe, municipii și sectoarele municipiului București, medicul șef al dispensarului medical comunal sau, după caz, directorul spitalului îndeplinește și funcția de medic șef al comunei, orașului municipiului sau al sectorului municipiului București.

În orașele și municipiile unde funcționează mai multe unități sanitare, birourile sau comitetele executive ale consiliilor populare, împreună cu direcția sanitară, desemnează ca medic șef al localității pe unul din conducătorii acestor unități sanitare, ținînd seama de pregătirea profesională și experienta în problemele de sănătate publică.

Medicul șef al comunei, orașului, municipiului sau sectorului municipiului București răspunde față de consiliul popular și direcția sanitară pentru întreaga activitate din domeniul sănătății publice din unitatea administrativ-teritorială în care își desfășoară activitatea și are obligația să raporteze periodic asupra evoluției stării de sănătate și a măsurilor ce se impun pentru continua imbunatatire a acesteia.

Articolul 59

Prin învățămîntul medical și farmaceutic se realizează formarea și educarea personalului sanitar mediu și cu pregătire superioară necesar asigurării sănătății populației.

Articolul 60

Personalul sanitar mediu se pregătește în licee sanitare, care se organizează, potrivit legii, în subordinea Ministerului Sănătății și Ministerului Educației și Învățămîntului.

Articolul 61

Procesul de pregătire și educare a elevilor se realizează prin lecții, lucrări practice, lucrări de laborator, instruire practica și alte activități instructiv-educative, în unități de învățămînt și unități sanitare, pe baza planurilor și programelor de învățămînt elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Învățămîntului.

Articolul 62

Studiile liceului sanitar se încheie cu examenul de bacalaureat, care se desfășoară potrivit normelor stabilite de Ministerul Educației și Învățămîntului.

Absolvenții liceului sanitar, după efectuarea stagiului de practicant de 9-12 luni în unități sanitare și susținerea examenului de calificare, vor exercita profesiunea de sora medicală, laborant, tehnician și alte funcții prevăzute în nomenclatorul de funcții pentru personalul sanitar cu pregătire medie.

Absolvenții liceului sanitar cu diploma de bacalaureat au dreptul sa participe la concursul de admitere în oricare instituție de învățămînt superior.

Articolul 63

Medicii, farmaciștii și dentistii se pregătesc în institute medico-farmaceutice sau facultăți de medicina ori farmacie organizate, potrivit legii, în subordinea Ministerului Educației și Învățămîntului și Ministerului Sănătății.

Articolul 64

Instituțiile de învățămînt superior medical și farmaceutic sînt obligate să asigure pregătirea multilaterala a studenților, pentru ca fiecare medic, farmacist și dentist să poată îndeplini, în condiții optime, obligațiile de asigurare a asistenței medicale generale - profilactice, curative și de recuperare medicală -, sa dea dovadă de o înaltă ținuta morala în exercitarea profesiei.

Articolul 65

Învățămîntul superior medical și farmaceutic se desfășoară integrat cu asistența medicală și cercetarea științifică medicală, potrivit planurilor și programelor de învățămînt elaborate de Ministerul Sănătății și de Ministerul Educației și Învățămîntului.

Articolul 66

Studiile în învățămîntul superior medical și farmaceutic se încheie printr-un examen de diploma.

Absolvenții care au promovat examenul obțin diploma, pe baza căreia pot exercita, în condițiile legii, profesiunea de medic, farmacist sau dentist.

Articolul 67

Personalul didactic, medici și farmacisti, din învățămîntul superior medical și farmaceutic are obligația sa desfășoare activitate didactica integrată cu asistența medicală și cu cercetarea științifică, sa participe la acțiunile de specializare și de perfecționare profesională a personalului sanitar, potrivit programelor elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Învățămîntului.

Articolul 68

În vederea asigurării calității asistenței medicale la nivel corespunzător și a stabilizarii cadrelor medicale în comune, după absolvirea învățămîntului superior medicii vor efectua, în condițiile prevăzute de lege, o perioadă de practica în spitale sau alte unități sanitare, pe baza unui program stabilit de Ministerul Sănătății, sub îndrumarea nemijlocită a unor medici cu experienta și competența profesională deosebită, după care vor lucra în unitățile în care au fost repartizați.

Articolul 69

Organizarea, îndrumarea și controlul desfășurării procesului de învățămînt medical și farmaceutic se asigura de către Ministerul Sănătății împreună cu Ministerul Educației și Învățămîntului.

Articolul 70

Personalul sanitar cu pregătire superioară cuprinde medici, farmacisti, precum și biologi, chimisti și alt personal de specialitate cu pregătire superioară, care lucrează în domeniul asigurării sănătății.

Articolul 71

În exercitarea profesiei, medicul, indiferent de specialitatea și unitatea în care își desfășoară activitatea, are următoarele obligații principale:

a) să aplice și sa folosească procedeele și mijloacele pe care le are la dispoziție pentru realizarea obiectivelor prevăzute în programele de sănătate și prevenirea imbolnavirilor;

b) sa controleze aplicarea stricta a normelor de igiena, sa vegheze la menținerea și promovarea sănătății fiecărui cetățean, sa desfășoare o susținută activitate de educație sanitară;

c) sa urmărească modul cum sînt asigurate condițiile igienice la locul de muncă și sa dispună măsurile corespunzătoare pentru înlăturarea pericolelor de imbolnavire a personalului muncitor;

d) să aplice cu promptitudine măsurile de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, profesionale și a bolilor cronice;

e) să asigure asistența medicală permanenta a bolnavilor pe care îi are în îngrijire, să aplice tratamentul medical corespunzător și sa promoveze măsuri profilactice pentru prevenirea complicatiilor și cronicizarea bolilor;

f) sa prescrie și sa folosească numai medicamentele și produsele biologice de uz uman necesare pentru efectuarea tratamentului, cuprinse în nomenclatorul de medicamente și produse biologice de uz uman, sa prevină și sa combata abuzul de medicamente, sa semnaleze organelor competente reactiile neprevăzute ale acestora;

g) sa folosească gimnastica medicală pentru tratarea și recuperarea medicală a bolnavilor, corectarea deficiențelor fizice și functionale și sa recomande practicarea exercițiilor fizice pentru întărirea organismului și menținerea sănătății;

h) sa întocmească corect și cu simt de răspundere documentele medicale, potrivit normelor legale;

i) sa participe, în caz de producere a unor calamitati naturale, epidemii sau accidentari, la acțiunile de prim-ajutor și de asistența medicală;

j) sa manifeste deplina înțelegere față de bolnavi, sa evite orice atitudine care poate influența negativ evoluția bolii; sa nu primească sau sa condiționeze, în orice fel, acordarea ingrijirilor medicale ori îndeplinirea celorlalte atribuții ce-i revin de obținerea unor sume de bani ori alte avantaje materiale;

k) sa acorde primul ajutor și să asigure asistența medicală bolnavului pînă la dispariția stării de pericol pentru sănătatea sau viața acestuia ori pînă la internarea bolnavului într-o unitate sanitară;

l) să asigure continuitatea asistenței medicale, sa răspundă la solicitarile bolnavilor și sa locuiască în localitatea în care se afla unitatea sanitară; în acest scop, consiliile populare vor sprijini cadrele medicale pentru obținerea, potrivit legii, a locuințelor necesare.

Articolul 72

Farmacistul are următoarele obligații principale:

a) sa participe, alături de medic, la activitatea de apărare și îngrijire a sănătății populației, prevenirea abuzului de medicamente și combaterea automedicatiei;

b) sa îndrume populația asupra modului de utilizare a medicamentelor, respectării dozelor prescrise și a consecințelor folosirii incorecte a acestora; sa popularizeze în rindul cetățenilor folosirea plantelor medicinale în profilaxia și tratamentul unor boli;

c) sa prepare și sa elibereze medicamentele prevăzute în Farmacopeea română, cu respectarea stricta a normelor tehnice, stabilite de Ministerul Sănătății;

d) sa urmărească în permanenta calitățile fizico-chimice ale medicamentelor, sa sisteze consumul celor necorespunzătoare și sa semnaleze, de îndată, organelor competente, modificările constatate;

e) să asigure păstrarea, conservarea și securitatea medicamentelor, potrivit dispozițiilor legale, și sa nu elibereze medicamentele cu termen de valabilitate expirat;

f) sa colaboreze permanent cu medicul pentru utilizarea rațională și eficienta a mijloacelor terapeutice și sa-l informeze ori de cîte ori apar probleme deosebite în consumul de medicamente;

g) sa urmărească cu strictețe respectarea riguroasă a tehnologiilor de fabricație și a calității produselor farmaceutice în cazul în care își desfășoară activitatea într-o unitate de producție a medicamentelor.

Articolul 73

Biologul, chimistul și celălalt personal de specialitate cu pregătire superioară din unitățile sanitare au obligația sa participe, potrivit specialitatii lor, alături de medic și farmacist, la activitatea de asistența medicală a populației.

Articolul 74

Personalul sanitar mediu este format din surori medicale, laboranti, tehnicieni medicali și alte cadre cu pregătire medie de specialitate.

Articolul 75

Personalul sanitar mediu își desfășoară activitatea sub îndrumarea și controlul direct al medicului și are, în principal, următoarele obligații:

a) participa la acțiunile de prevenire și combatere a imbolnavirilor, la activitatea de educație sanitară;

b) asigura igiena individuală și îngrijirea permanenta a bolnavului, administrează alimentația și medicamentele prescrise;

c) efectuează, potrivit indicatiei medicului, tratamente și îngrijiri medicale, recoltari de probe, analize de laborator și alte prestații medicale; acorda primul ajutor medical;

d) supraveghează în permanenta starea bolnavilor și informează pe medic asupra evoluției bolii, răspunde cu promptitudine la solicitarile acestora, fiindu-i interzis sa primească sau sa pretindă sume de bani ori alte avantaje materiale de la bolnavii pe care îi are în îngrijire;

e) răspunde de buna păstrare a aparaturii, utilajelor și instrumentarului și a celorlalte materiale din dotare și executa pregătirea și sterilizarea instrumentarului și materialului, cu respectarea normelor tehnice-sanitare.

În rețeaua farmaceutica personalul sanitar mediu își desfășoară activitatea sub îndrumarea și controlul direct al farmacistului și executa operații de recepție, preparare și eliberare a medicamentelor sau produselor biologice de uz uman. Este interzisă manipularea de către acest personal a produselor toxice sau stupefiante.

Articolul 76

Personalul sanitar auxiliar cuprinde infirmiere, ingrijitori și alt asemenea personal care asigura curățenia și păstrarea igienei unităților sanitare, pregătirea materialelor necesare activității, insotirea la nevoie a bolnavilor spitalizati; îndeplinește alte sarcini prevăzute de regulamentul de organizare și funcționare a unității.

Articolul 77

Personalul sanitar are obligația să aplice tratamentul medical corespunzător fiecărei boli și să respecte normele medicale de tratament.

Nerespectarea normelor medicale de tratament, prescrierea de medicamente contraindicate sau aplicarea unor tratamente necorespunzătoare care cauzează vătămarea integrității corporale sau a sănătății, provoacă o infirmitate permanenta ori pune în primejdie viața unei persoane sau are ca rezultat moartea, se pedepsește potrivit legii penale.

Articolul 78

Actele, datele și informațiile medicale obținute de personalul sanitar în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituie secret profesional, divulgarea lor fiind interzisă.

Nu constituie divulgare a secretului profesional raportarea sau comunicarea datelor sau informațiilor prevăzute în alineatul precedent, în temeiul unor dispoziții legale.

Articolul 79

Ministerul Sănătății poate suspenda dreptul de exercitare a profesiei de medic, farmacist sau dentist, precum și schimba specialitatea acestora, în condițiile prevăzute de Statutul personalului sanitar.

Personalului sanitar căruia i s-a suspendat dreptul de exercitare a profesiunii îi este interzis sa dea consultații, sa prescrie retete, sa prepare medicamente, să facă tratamente sau sa administreze orice mijloace de tratament din domeniul medicinei sau farmaciei, în calitate de medic, farmacist sau dentist, cu excepția situațiilor de acordare a primului ajutor.

Articolul 80

În vederea asigurării respectării stricte a normelor eticii și echității socialiste de către întregul personal sanitar, pe lîngă Ministerul Sănătății funcționează Colegiul central de disciplina a personalului sanitar, iar pe lîngă direcțiile sanitare, colegiul județean și al municipiului București.

Colegiile județene de disciplina analizează abaterile de la normele de etica și deontologie medicală, precum și alte abateri ce aduc atingeri prestigiului profesiunii și pot aplica următoarele sancțiuni:

a) avertismentul în fața colegiului de disciplina;

b) avertismentul în fața personalului sanitar din colectivul de muncă din unitate;

c) mustrare cu avertisment, cu aducerea sancțiunii la cunoștința întregului personal sanitar din localitate sau județ.

În cazul unor abateri mai grave, colegiile județene de disciplina pot propune mustrarea cu avertisment în fața Colegiului central de disciplina, cu aducerea sancțiunii la cunoștința întregului personal sanitar.

În situații deosebite, colegiile județene și al municipiului București pot propune organelor în drept aplicarea sancțiunilor disciplinare prevăzute de lege, inclusiv desfacerea contractului de muncă, suspendarea dreptului de exercitare a profesiei, iar în cazul săvîrșirii unei infracțiuni în exercitarea profesiei au obligația sa sesizeze organele judiciare competente.

Colegiul central de disciplina soluționează contestațiile împotriva deciziilor aplicate de către colegiile județene de disciplina. La propunerea colegiilor județene, poate aplica sancțiunea mustrării cu avertisment, cu aducerea sancțiunii la cunoștința întregului personal sanitar.

Colegiul central de disciplina hotărăște asupra propunerilor cu privire la suspendarea dreptului de practicare a profesiei și, atunci cînd este cazul, le înaintează spre aprobare Ministerului Sănătății.

Împotriva sancțiunilor aplicate Colegiul central se poate face contestație la Biroul executiv al Consiliului Sanitar Superior.

Articolul 81

Normele privind disciplina personalului sanitar, organizarea și funcționarea colegiilor de disciplina, precum și cele referitoare la încadrarea, promovarea, specializarea și perfecționarea personalului sanitar, se stabilesc prin Statutul personalului sanitar, aprobat prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 82

Organele de conducere a activității sanitare și unitățile sanitare, împreună cu organizațiile socialiste și obștești, precum și întreaga populație, sînt obligate să contribuie la asigurarea condițiilor igienice de viața și de muncă, a unui înalt grad de salubritate a localităților și locuințelor, la prevenirea și combaterea poluarii mediului înconjurător, condiții de baza ale intaririi sănătății omului.

Prin normele de igiena se stabilesc condițiile de asigurarea a calității apei, aerului și solului, de igiena la locul de muncă și în unitățile de folosință publică, de protecție sanitară a alimentelor, surselor și instalațiilor de alimentare cu apa potabilă, de prevenire a contaminarii radioactive, de salubritate a localităților, unităților socialiste, mijloacelor de transport în comun și locuințelor, de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și a reziduurilor solide.

Normele de igiena se aproba prin decret al Consiliului de Stat, la propunerea Ministerului Sănătății, și sînt obligatorii la proiectarea și executarea obiectivelor economico-sociale, precum și în toate domeniile de activitate.

Ministerele, celelalte organe centrale, consiliile populare, unitățile socialiste și fiecare persoana răspund de respectarea normelor de igiena și de aplicarea măsurilor necesare pentru prevenirea și înlăturarea oricăror factori în mediul de viața și munca ce ar putea dăuna sănătății publice.

Articolul 83

Ministerul Sănătății îndrumă și controlează întreaga activitate de asigurare a condițiilor de igiena a mediului de viața și munca, în care scop:

a) studiază calitatea factorilor de mediu în vederea valorificării în practica asigurării sănătății a influentei pozitive a acestora pentru dezvoltarea și întărirea sănătății;

b) urmărește dinamica stării de sănătate a populației, organizează și efectuează investigații medicale de masa pentru cunoașterea influentei factorilor nocivi și stabilește măsuri pentru eliminarea acestora;

c) organizează și efectuează investigații pentru cunoașterea stării igienico-sanitare a colectivităților de copii și tineri, propune măsuri pentru ca procesul instructiv-educativ și regimul de activitate și odihnă să contribuie la dezvoltarea armonioasă, fizica și intelectuală, a acestora;

d) elaborează și supune spre aprobare normele de igiena, răspunde de aplicarea și respectarea stricta a acestora pe întreg teritoriul tarii;

e) ia măsuri pentru aplicarea stricta a normelor de igiena la locurile de muncă, organizează acțiuni în vederea prevenirii imbolnavirilor profesionale și pentru înlăturarea cauzelor care determina îmbolnăviri cu incapacitate de muncă;

f) urmărește și ia măsuri pentru respectarea normelor de igiena privind calitatea apei potabile, protecția sanitară a surselor și instalațiilor de alimentare cu apa, a aerului, solului și a sistemelor de îndepărtare și neutralizare a apelor uzate și reziduurilor solide, precum și pentru prevenirea contaminarii radioactive;

g) controlează respectarea normelor de igiena la fabricarea, prelucrarea, depozitarea, transportul și desfacerea alimentelor, utilizarea colorantilor, conservantilor și altor substanțe chimice folosite la prepararea alimentelor, precum și aplicarea normelor de alimentație rațională.

Articolul 84

Comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare răspund de protecția sanitară a surselor de aprovizionare cu apa potabilă și de îndepărtarea apelor uzate, de întreținerea salubritatii căilor publice, a parcurilor, strandurilor, piscinelor, locurilor de agrement, a localurilor publice, mijloacelor de transport în comun, piețelor, tirgurilor și oboarelor, precum și pentru prevenirea și înlăturarea zgomotelor.

Aceleași raspunderi revin și unităților care exploatează obiective dintre cele prevăzute la alin. 1.

Cetățenii sînt obligați să respecte întocmai măsurile stabilite de consiliile populare pentru asigurarea igienei publice și salubritatii în localități, precum și a regulilor de igiena în gospodăria sau locuinta proprie. Organele de militie sînt obligate sa urmărească aplicarea măsurilor stabilite de consiliile populare și sa sprijine, în caz de nevoie, organele sanitare.

Unitățile care exploatează instalațiile de apa potabilă au obligația să efectueze prin mijloace proprii controlul calității apei și sa o distribuie numai dacă este corespunzătoare standardelor de stat.

Se interzice fumatul în sălile de spectacole, în cele destinate procesului de învățămînt, în sălile de ședințe, cabinetele medicale și saloanele de bolnavi, în mijloacele de transport în comun din localități, în magazinele de desfacere cu amănuntul și în alte locuri publice stabilite de consiliul popular județean sau al municipiului București.

Articolul 85

Unitățile economice și social-culturale funcționează pe baza autorizației sanitare eliberate de organul sanitar județean sau al municipiului București.

Pentru unitățile nou construite, transformate sau sistematizate, recepția obiectivului este condiționată de obținerea în prealabil a autorizației sanitare de funcționare.

Retragerea autorizației sanitare de funcționare se face cu informarea consiliului popular și atrage după sine obligația conducerii unității de a dispune de îndată realizarea condițiilor de igiena și de protecție a muncii și, după caz, oprirea activității respective pînă la realizarea condițiilor de igiena și de protecție a muncii și eliberarea unei noi autorizații de funcționare.

Pentru obiectivele industriale, încetarea activității, ca urmare a retragerii autorizației sanitare de funcționare, se face cu aprobarea Consiliului de Miniștri.

Articolul 86

Unitățile socialiste din activitatea cărora pot rezultă poluanti de orice natura, cu riscuri de a provoca intoxicatii acute sau îmbolnăviri profesionale în rindul personalului muncitor ori de a pune în pericol sănătatea populației, sînt obligate să asigure periodic controlul concentratiei poluantilor la locurile de muncă și în mediul înconjurător din incinta unității.

Conducerea unității este obligată să aplice toate măsurile de protecție individuală la locurile de muncă, iar în cazul cînd se constată că sînt depășite limitele maxime admisibile pentru fiecare poluant, sa remedieze deficientele în termenul cel mai scurt posibil, dar nu mai mult de 30 de zile.

Dacă după expirarea termenului prevăzut în alineatul precedent se menține depășirea limitelor maxime admisibile, unitatea va sesiza imediat consiliul popular respectiv și organul ierarhic superior, care va hotărî măsurile și termenele de remediere ce trebuie îndeplinite de unitatea respectiva sau, după caz, încetarea activității, informind despre aceasta Consiliul de Miniștri.

Articolul 87

Unitățile socialiste care utilizează surse de radiatii nucleare sau prelucreaza materiale ori minereuri radioactive au obligația să aplice măsurile corespunzătoare și să aibă dispozitivele și echipamentele necesare pentru protecția față de radiatii și de eventuala contaminare radioactiva a personalului muncitor, a populației și a mediului, precum și mijloacele necesare controlului permanent al iradierii și contaminarii radioactive.

Articolul 88

Unitățile socialiste pot pune la circulație substanțe chimice pentru a fi folosite ca dezinfectante sau pesticide numai cu avizul Ministerului Sănătății și Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

Folosirea substanțelor prevăzute la alineatul precedent în sectoarele zootehnic și de producție vegetala se face potrivit reglementărilor specifice acestor sectoare de activitate.

Articolul 89

Unitățile de proiectare sînt obligate ca la elaborarea studiilor și proiectelor pentru orice fel de construcții sa adopte soluții tehnice eficiente pentru aplicarea normelor de igiena, de tehnica securității muncii și de protecția mediului înconjurător, în vederea prevenirii imbolnavirilor și accidentelor.

Elaborarea normativelor de proiectare și a proiectelor pentru construcții economice și social-culturale, proiectelor de sistematizare a teritoriului și localităților, standardelor de stat sau normelor tehnice referitoare la condițiile de calitate pentru produsele alimentare și produsele cosmetice, precum și la introducerea în procesele tehnologice de substanțe sau tehnologii pentru care nu sînt stabilite norme de igiena, se va face numai cu avizul Ministerului Sănătății. În scopul avizării, unitățile și organele interesate vor prezenta datele tehnice necesare evaluării eventualelor influente negative pentru sănătatea populației.

Articolul 90

Încadrarea în munca sau schimbarea locului de muncă al personalului muncitor se face numai după examenul medical care atesta ca starea sănătății permite prestarea muncii în postul ce urmează să fie ocupat. Examenul medical se efectuează prealabil tuturor celorlalte forme de examinare.

De asemenea, examenul medical este obligatoriu la admiterea în licee, școli profesionale, ucenicie și învățămînt superior, pentru orientarea profesională a tinerilor.

Personalul muncitor și persoanele care efectuează practica în producție sînt obligate să se prezinte la controlul medical periodic.

Conducerile unităților socialiste sînt obligate să asigure, cu sprijinul organelor sindicale și al organizațiilor de tineret, prezentarea personalului muncitor, elevilor și studenților, la controlul medical periodic și să aplice recomandările rezultate din examenele efectuate.

Articolul 91

Organele de conducere ale unităților socialiste au obligația sa analizeze periodic, împreună cu organele sanitare, cu organele de protecție a muncii, sindicale și de tineret, cauzele accidentelor de muncă și ale imbolnavirilor și sa ia măsuri eficiente în vederea inlaturarii factorilor nocivi pentru sănătatea personalului muncitor.

Articolul 92

Personalul medical din unitățile care funcționează pe lîngă întreprinderi și organizații economice trebuie să se integreze organic în viața și activitatea acestora, sa lucreze efectiv sub conducerea nemijlocită a consiliilor oamenilor muncii.

Periodic, medicii din întreprinderi au obligația să raporteze consiliilor oamenilor muncii asupra stării de sănătate a muncitorilor, dinamicii și cauzelor incapacității temporare de muncă, noxelor care apar în întreprinderi, precum și cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru eliminarea acestora și celelalte măsuri tehnico-organizatorice și medico-sanitare necesare pentru prevenirea și combaterea cauzelor imbolnavirilor.

Articolul 93

Unitățile și personalul sanitar sînt obligate sa desfășoare o activitate de educație sanitară care să conducă la formarea unei opinii favorabile creșterii natalitatii, precum și să asigure condițiile optime medico-sanitare pentru îngrijirea femeii gravide, dezvoltarea sanatoasa a nou-nascutilor, copiilor și tinerilor.

În acțiunea de apărare a sănătății familiei, medicii, întregul personal sanitar, trebuie să acorde o atenție deosebită intaririi sănătății femeii, astfel încît să-și poată îndeplini importantul sau rol social de mama, privind creșterea și educarea de copii sanatosi, bine dezvoltati fizic și intelectual, în condițiile imbinarii armonioase a acestui rol cu acela de participanta activa în procesul de producție.

Articolul 94

În activitatea de apărare și dezvoltare a sănătății mamei, copilului și tineretului, unitățile sanitare au următoarele obligații:

a) sa desfășoare acțiuni de ordin educativ și medical - în familie, școli, la locul de muncă - pentru pregătirea tinerilor în vederea intemeierii familiei, asigurării unui comportament demografic favorabil nașterii și creșterii unui număr sporit de copii;

b) să efectueze examenul medical în vederea căsătoriei și, potrivit legii, sa elibereze certificatele prenuptiale;

c) să aplice toate măsurile de ordin medical pentru combaterea sterilitatii și infertilitatii;

d) sa urmărească în toate unitățile socialiste modul în care conducerile acestora aplica normele stabilite privind asigurarea condițiilor necesare pentru protecția femeii și a tinerilor la locul de muncă;

e) să asigure supravegherea medicală a femeii gravide, prin examene clinice și de laborator, pe toată durata graviditatii; să efectueze un control medical diferențiat și sa ia măsurile corespunzătoare pentru gravidele a căror sănătate este periclitata; să asigure asistența calificată la naștere, sa supravegheze evoluția stării de sănătate a femeii în perioada de după naștere;

f) să efectueze periodic examinarea medicală a nou-nascutilor, sugarilor și copiilor și să asigure asistența medicală diferențiată a acestora;

g) sa supravegheze starea de sănătate și sa organizeze regimul de viața al copiilor din crese, leagane și alte colectivități;

h) să asigure asistența medicală a elevilor și studenților, precum și respectarea cerințelor de igiena în procesul de învățămînt, în vederea asigurării dezvoltării lor armonioase fizice și intelectuale;

i) să asigure asistența medicală a copiilor cu deficiente în dezvoltarea fizica ori psihică și să aplice tratamente diferențiate în vederea recuperării și integrării lor în activitatea socială.

Articolul 95

Unitățile socialiste răspund, potrivit legii, de aplicarea în procesul de producție a tuturor măsurilor de protecție, tehnico-organizatorice și sanitare, diferențiate pe locul de muncă și în raport de necesitatea ocrotirii eficiente a sănătății femeii, mamei, copilului și tineretului.

Articolul 96

Femeile se bucura, potrivit legii, de măsuri speciale pentru asigurarea sănătății și pentru îngrijirea și educarea copiilor.

Femeia gravida este obligată să se prezinte la examenele medicale prenatale și să respecte indicațiile medicale.

Întreruperea cursului normal al sarcinii este interzisă. În cazurile de excepție cînd, în condițiile prevăzute de lege, este permisă întreruperea cursului sarcinii, aceasta se poate efectua numai în unități sanitare de specialitate.

Articolul 97

Părinții săi ceilalți ocrotitori legali au obligația, la orice solicitare a unităților sanitare, să prezinte copilul pentru examinare medicală și aplicarea măsurilor profilactice.

Articolul 98

Prevenirea și combaterea bolilor transmisibile constituie o obligație permanenta pentru organele, unitățile și personalul sanitar, precum și pentru unitățile socialiste și toți cetățenii.

În îndeplinirea acestei obligații organele, unitățile și personalul sanitar răspund de:

a) declararea, tratamentul și, după caz, izolarea obligatorie a bolnavilor, suspectilor de boli transmisibile și al purtatorilor de germeni patogeni;

b) vaccinarea preventivă, efectuarea investigatiilor clinice, epidemiologice și de laborator, aplicarea tratamentelor profilactice și curative, precum și urmărirea realizării măsurilor de dezinsecție, dezinfecție și deratizare;

c) supravegherea epidemiologica a foștilor bolnavi, suspectilor sau purtatorilor de germeni patogeni și interzicerea primirii, încadrării, menținerii sau reluării activității acestora în colectivități de copii, în sectorul alimentar, la exploatarea instalațiilor centrale de alimentare cu apa potabilă și în alte unități, dacă prezenta lor constituie pericol pentru sănătatea populației;

d) aplicarea de măsuri sanitare speciale, la punctele de trecere a frontierei de stat, în localități și unități, pentru persoane, alimente, mărfuri, vehicule și altele.

Articolul 99

Personalul sanitar care constata sau este informat de existenta unui caz de boala transmisibila are obligația de a lua imediat toate măsurile pentru prevenirea răspîndirii bolii în rindul populației sau în colectivități și de a informa de îndată unitatea sanitară ierarhic superioară.

De asemenea, personalul sanitar este obligat sa ia măsuri de urgenta pentru izolarea bolnavului, efectuarea anchetei epidemiologice preliminare, identificarea sursei de infectie, înregistrarea și supravegherea, prin examinari clinice și de laborator, a persoanelor cu care bolnavul a venit în contact, precum și alte măsuri în raport de specificul bolii transmisibile.

Articolul 100

În cazul apariției unui focar epidemic, în caz de iminenta de epidemie ori în situații de calamitate naturala, Ministerul Sănătății, unitățile sanitare și personalul sanitar au obligația sa dispună următoarele:

a) interzicerea consumului și comercializării alimentelor, obiectelor, materialelor ori substanțelor contaminate sau provenite din mediu contaminat, ori reconditionarea sau distrugerea acestora;

b) efectuarea dezinfectiei, dezinsectiei sau deratizarii în anumite zone, localități, locuri de muncă, gospodării și mijloace de transport;

c) stabilirea măsurilor necesare cu privire la transportul sau interzicerea transportării cadavrelor în afară localității unde s-a produs decesul;

d) restrîngerea sau suspendarea, pe perioade limitate, în condițiile legii, a activității unităților socialiste, a circulației de persoane, vehicule, de mărfuri, de alimente, de obiecte ori de alte bunuri din și în spre anumite zone sau localități;

e) stabilirea sarcinilor de intervenție operativă ce revin unităților de asistența medicală și de cercetare științifică medicală, cu privire la prevenirea și combaterea bolilor transmisibile.

Articolul 101

Orice persoană care se afla pe teritoriul Republicii Socialiste România are obligația să se supună măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, dispuse de unitățile sanitare.

Bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea este obligatorie se stabilesc de Ministerul Sănătății.

Articolul 102

Organele de militie au obligația ca, la cererea personalului sanitar, sa acorde sprijin pentru aplicarea măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, față de persoanele care refuza sau se opun acestor măsuri.

Articolul 103

Pentru intervenția urgenta, în situația apariției unor focare de boli epidemice, se constituie la Ministerul Sănătății o rezervă antiepidemica de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, aparate și alte materiale specifice. Volumul rezervei antiepidemice se aproba anual prin planul național unic.

Articolul 104

Ministerul Sănătății asigura schimbul de informații epidemiologice cu organele sanitare competente din alte state sau cu organizațiile internaționale corespunzătoare, potrivit regulamentelor internaționale, convențiilor, acordurilor și înțelegerilor internaționale la care Republica Socialistă România este parte.

Articolul 105

Pentru prevenirea și combaterea bolilor cronice netransmisibile - cardiovasculare, cancer, reumatism, de nutriție și alte boli -, precum și pentru eliminarea factorilor ce favorizează apariția acestora, organele, unitățile și personalul sanitar sînt obligate sa organizeze acțiuni largi de profilaxie, să efectueze studii pentru cunoașterea factorilor care influențează negativ starea de sănătate, sa depisteze și sa trateze imbolnavirile în faze precoce în vederea recuperării bolnavului.

Articolul 106

Unitățile sanitare sînt obligate sa ia în evidenta persoanele la care se depisteaza bolile cronice netransmisibile stabilite de Ministerul Sănătății și să asigure tratamentul de specialitate corespunzător.

Articolul 107

În cazul imbolnavirilor cu incapacitate temporară de muncă, personalul medical este obligat sa stabilească, concomitent cu indicațiile de tratament, măsurile de recuperare a capacității de muncă și sa urmărească, împreună cu unitățile socialiste, respectarea acestora. Totodată, unitățile sanitare vor sprijini încadrarea persoanelor care suferă de asemenea boli într-o activitate corespunzătoare capacității lor de muncă.

Articolul 108

Bolnavii psihici care, din cauza stării de tulburare în care se afla, pot pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală proprie sau a altora ori tulbura, în mod repetat și grav, condițiile normale de viața sau de muncă sau pot savirsi fapte prevăzute de legea penală, sînt supuși obligatoriu la tratament medical într-o unitate sanitară, potrivit legii.

Articolul 109

În scopul dezvoltării armonioase, fizice și morale, a fiecărui cetățean, calirii și fortificarii organismului, prevenirii imbolnavirilor, creșterii capacității de muncă și de creație, precum și pentru folosirea în mod util și placut a timpului liber, conducerile unităților socialiste au obligația sa dezvolte practicarea educației fizice și sportului, turismului de masa, excursiilor, drumetiilor, de către preșcolari, elevi, studenți și întreg personalul muncitor, precum și sa imbunatateasca conținutul educativ al acestor activități.

Articolul 110

Unitățile și întregul personal sanitar au obligația sa sprijine și sa orienteze activitatea de educație fizica și sport a cetățenilor, ținînd seama de specificul muncii acestora, de starea de sănătate și capacitatea lor fizica.

Articolul 111

Instituțiile de învățămînt sînt obligate sa dezvolte și să asigure creșterea eficientei educației fizice în învățămîntul de toate gradele, sa organizeze activitatea sportiva de masa a elevilor și studenților, sa realizeze programe diversificate de educație fizica și sport, în scopul intaririi organismului și formării unor deprinderi sanatoase de muncă și viața.

Totodată, instituțiile de învățămînt și profesorii de educație fizica sînt obligați, la recomandarea medicului, să aplice programe speciale de gimnastica pentru elevii și studenții care prezintă deficiente în dezvoltarea lor fizica.

Articolul 112

Unitățile socialiste sînt obligate sa desfășoare o intensa activitate de atragere a oamenilor muncii la practicarea sistematica a educației fizice și sportului și, cu sprijinul medicului de întreprindere, sa dezvolte gimnastica de reconfortare în producție, în vederea inlaturarii oboselii și creșterii randamentului în munca.

Articolul 113

Ministerul Sănătății, împreună cu Consiliul Național pentru Educatei Fizica și Sport, elaborează norme igienico-sanitare pentru cultura fizica și sport, dezvolta cercetările privind creșterea continua a capacității fizice a organismului, organizează activitatea de medicina sportiva, asigura controlul și asistența medico-sanitară a sportivilor de performanță.

Articolul 114

Educația sanitară are ca scop însușirea de către populației a cunoștințelor necesare cu privire la igiena individuală, a mediului, alimentația rațională, prevenirea imbolnavirilor, evitarea abuzului de medicamente, pentru formarea deprinderilor igienice, cunoașterea principalelor semne de boala și acordarea, în caz de nevoie, a primului ajutor.

Articolul 115

Activitatea de educație sanitară se desfășoară pe baza planului unic de educație sanitară, adoptat de Consiliul Sanitar Superior, care cuprinde, în principal, următoarele:

a) educarea copiilor și tinerilor în probleme sanitare și de prim-ajutor, precum și în vederea formării deprinderilor igienice;

b) integrarea educației sanitare în procesul general instructiv-educativ al instituțiilor de învățămînt de toate gradele;

c) dezvoltarea acțiunilor de educație sanitară privind familia și creșterea copiilor;

d) educația sanitară a oamenilor muncii în vederea formării comportamentului igienic necesar prevenirii imbolnavirilor, bolilor profesionale sau accidentelor, precum și a intaririi capacității de muncă, combaterii abuzului de medicamente, de alcool, a fumatului și a altor deprinderi dăunătoare sănătății;

e) diversificarea și îmbunătățirea conținutului materialelor educativ-sanitare prin presa, radioteleviziune, cinematografie sau alte modalități;

f) antrenarea populației la înfăptuirea programelor de sănătate pentru prevenirea și combaterea imbolnavirilor.

Articolul 116

Ministerul Sănătății coordonează, controlează și răspunde de realizarea planului unic de educație sanitară.

Ministerul Educație și Învățămîntului, Consiliul Culturii și Educației Socialiste, celelalte ministere, organe centrale și locale, Uniunea Generală a Sindicatelor din România, Uniunea Tineretului Comunist, Organizația Pionierilor, Radioteleviziunea Română, Consiliul Național pentru Educație Fizica și Sport, Societatea de Cruce Roșie din Republica Socialistă România, precum și presa centrala și locală, sînt obligate să-și aducă contribuția, prin mijloace specifice, la realizarea acțiunilor de educație sanitară.

Articolul 117

Asistența medicală a populației se acordă, de regula, în unitățile sanitare.

Asistența medicală poate fi acordată și la locul de muncă, la domiciliu sau la locul accidentului, după caz.

Articolul 118

Toți cetățenii au dreptul la asistența medicală, asigurata de către dispensarul medical, dispensarul policlinic sau, după caz, spitalul cel mai apropiat, în raza căruia se afla domiciliul ori locul de muncă.

Articolul 119

Internarea bolnavului se efectuează, în principal, în cazul bolilor transmisibile, al urgentelor sau al unor boli cronice care impun aplicarea unui tratament sau efectuarea unor investigații în condiții de spitalizare.

Internarea în spital se face, de regula, la indicația medicului specialist sau, în situații deosebite, a medicului din dispensar. Aceștia sînt obligați, cu excepția urgentelor medico-chirurgicale, să asigure efectuarea analizelor necesare pentru stabilirea diagnosticului în condiții de ambulator și scurtarea perioadei de internare.

Dacă spitalul de care aparține bolnavul nu poate asigura ingrijirile medicale necesare este obligat să asigure internarea bolnavului într-un alt spital sau într-o unitate de specialitate.

Articolul 120

Concediile medicale pentru incapacitate temporară de muncă a personalului muncitor se acordă de conducerea unității socialiste pe baza certificatului medical.

Certificatele medicale pentru incapacitate temporară de muncă se eliberează, în condițiile prevăzute de lege, de către unitatea sanitară care deservește personalul muncitor din unitatea socialistă respectiva.

În caz de urgenta medicală, unitatea care acorda asistența de urgenta este obligată sa confirme în scris diagnosticul, tratamentul aplicat și durata de spitalizare sau de imobilizare obligatorie la domiciliu; certificatul medical se eliberează de unitatea sanitară de care aparține bolnavul, după verificarea datelor comunicate de unitatea care a acordat asistența medicală de urgenta și a stării de sănătate a persoanei în cauza.

Articolul 121

Spitalele au obligația sa comunice dispensarului, pentru bolnavii care au fost în tratamentul lor, toate datele necesare continuării tratamentului.

Articolul 122

Unitățile sanitare sînt obligate să asigure permanent asistența medicală necesară, programarea judicioasă pe ore și specialități a tuturor bolnavilor care solicită consultații sau tratament, în asa fel încît sa evite aglomeratia și asteptarile indelungate ale acestora.

Articolul 123

În vederea unei mai bune urmăriri a dinamicii stării de sănătate, a unei mai judicioase evidente a prestațiilor medicale, precum și pentru creșterea responsabilității personalului medical față de sănătatea oamenilor muncii, se introduce carnetul de sănătate individual.

Regimul carnetului de sănătate și condițiile de utilizare a acestuia se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.

Articolul 124

Ingrijirile medicale se efectuează cu consimțămîntul bolnavului sau al persoanelor care, potrivit legii, sînt îndreptățite a-și da acordul.

În cazuri grave, în care pentru salvarea vieții minorului, precum și a persoanelor lipsite de discernămînt ori în neputință de a-și manifesta voința, este necesară o îngrijire medicală de urgenta, iar consimțămîntul sau încuviințarea persoanelor în drept nu se poate obține în timp util, îngrijirea medicală va fi efectuată de medic pe proprie răspundere.

În cazul refuzului de îngrijiri medicale, se va solicita declarația scrisă în acest sens, medicul fiind obligat sa informeze bolnavul ori persoana indreptatita a-și da consimțămîntul asupra consecințelor ce decurg din neacceptarea acestor îngrijiri.

Prevederile acestui articol nu se aplică în cazurile în care, potrivit legii, pentru apărarea sănătății publice, îngrijirea medicală este obligatorie.

Articolul 125

Asistența medicală de urgenta se acordă de toate unitățile sanitare permanent, la orice ora din zi sau noapte, indiferent de domiciliul persoanei.

Personalul sanitar este obligat sa acorde primul ajutor medical indiferent de specialitate, de locul unde se afla, sau dacă este în timpul ori în afară programului de lucru.

Acordarea primului ajutor la locul accidentului sau imbolnavirii constituie o obligație și pentru formațiunile sanitare ale Crucii Roșii din Republica Socialistă România, de la locurile de muncă, din comune, orașe sau municipii, precum și pentru echipele speciale de salvare.

Articolul 126

Transportul de urgenta al accidentatilor, bolnavilor și femeilor gravide, cu mijloace sanitare de transport rutiere, navale, și aeriene, se asigura prin grija unității sanitare teritoriale.

Articolul 127

Toți cetățenii, începînd de la vîrsta școlară, sînt obligați să-și însușească cunoștințele privind acordarea primului ajutor.

Orice persoană care este de fața la producerea unei accidentari sau îmbolnăviri grave este obligată sa acorde primul ajutor în limita posibilităților sale, sa anunțe unitatea sanitară cea mai apropiată, sa sprijine personalul sanitar în acordarea primului ajutor medical, sa pună la dispoziție mijloacele de transport de care dispune și să asigure transportul gratuit al accidentatilor și bolnavilor pînă la unitatea sanitară cea mai apropiată. Aceste măsuri se aplică și pentru femeile gravide a căror stare necesita asistența medicală de urgenta.

Articolul 128

Unitățile socialiste sînt obligate sa sprijine acțiunea de instruire și educație sanitară a populației în probleme de prim-ajutor.

Ministerul Sănătății împreună cu Societatea de Cruce Roșie din Republica Socialistă România și Ministerul Educației și Învățămîntului asigura instruirea și educația sanitară a populației în probleme de prim-ajutor.

Articolul 129

Donarea de singe uman pentru scopuri terapeutice, prepararea plasmei și a derivatelor de singe uman, precum și conservarea acestora, se fac în unități sanitare specializate.

Recoltarea de singe uman de la donatori, imunizarile active la donatori în vederea obținerii de seruri imune, plasmaforeza de producție, terapia cu singe, plasma și derivate de singe, se efectuează numai de medici sau, sub controlul acestora, de alt personal sanitar.

Este interzisă recoltarea de singe, în scopul prevăzut la alin. 1, de la persoane minore, precum și de la persoane adulte lipsite de discernămînt.

Donatorii de singe beneficiază de drepturile prevăzute de lege.

Articolul 130

Cetățenii, de la vîrsta de 14 ani, sînt obligați, potrivit legii, să se supună determinării grupei sanguine, ce se executa numai de medici autorizați. Grupa sanguina se înscrie, în mod obligatoriu, în buletinul de identitate și în livretul militar al fiecărui cetățean.

Articolul 131

Prelevarea de organe umane, ca și transplantarea de tesuturi și organe umane, se pot face în scop terapeutic, în condițiile prezentei legi.

Prelevarea și transplantarea tesuturilor și organelor umane nu pot face obiectul vreunei tranzacții.

Articolul 132

Prelevarea de tesuturi și organe de la persoane în viața se efectuează numai dacă nu exista un pericol pentru viața donatorului, cu consimțămîntul scris al acestuia, dat medicului șef al secției din unitatea sanitară în care este internat donatorul, în prezenta a doi martori.

Consimțămîntul donatorului poate fi dat numai după ce medicul l-a informat asupra eventualelor riscuri de ordin medical, care pot rezultă din faptul prelevarii. Donatorul poate să revină asupra consimtamintului dat.

Articolul 133

Se interzice prelevarea de tesuturi și organe de la minori, precum și de la persoanele lipsite de discernămînt. De asemenea, se interzice prelevarea de tesuturi și organe de la persoanele care suferă de bolile stabilite de Ministerul Sănătății.

Articolul 134

Prelevarea de tesuturi și organe de la decedati se efectuează numai dacă moartea biologica a fost confirmată medical. În acest caz prelevarea se poate face cu consimțămîntul scris al unuia dintre membrii majori ai familiei, în următoarea ordine: soț, părinte, copil, frate sau sora.

Elementele și criteriile pe baza cărora se face confirmarea morții biologice și datele pe care trebuie să le conțină actul constatator al morții se stabilesc de Ministerul Sănătății.

Articolul 135

Este interzisă prelevarea de tesuturi și organe dacă în timpul vieții persoana și-a manifestat în scris voința de a nu se face asemenea prelevări sau atunci cînd prin prelevare s-ar compromite o autopsie medico-legală.

Articolul 136

Transplantarea de tesuturi și organe umane se poate efectua numai dacă este singura în măsura să asigure salvarea sănătății sau integritatea corporală a primitorului, cu consimțămîntul scris al acestuia, dat în prezenta medicului șef al secției unde este internat și a doi martori.

În cazul cînd primitorul este în imposibilitate de a-și da consimțămîntul, acesta poate fi dat în scris de către unul din membrii familiei, în ordinea prevăzută la art. 134. Pentru persoanele puse sub interdicție, consimțămîntul poate fi dat de părinți sau tutore, după caz. Pentru minori, consimțămîntul se poate da de părinți sau ceilalți ocrotitori legali ai acestora.

Consimțămîntul poate fi dat numai după ce medicul a informat primitorul sau persoanele prevăzute la alineatul precedent asupra eventualelor riscuri de ordin medical.

Transplantarea de tesuturi și organe umane se poate face fără consimțămîntul prevăzut la alin. 1 și 2 dacă, datorită unor împrejurări obiective, legătură cu familia ori ocrotitorii legali ai primitorului, care este în imposibilitatea de a-și da consimțămîntul, nu se poate lua în timp util, iar intirzierea ar duce inevitabil la moartea primitorului, fapt consemnat de medicul șef de secție și de doi martori.

Articolul 137

Prelevarea și transplantarea de tesuturi și organe umane se efectuează de medici și numai în spitalele stabilite de Ministerul Snatatii.

Necesitatea prelevarii și transplantarii, precum și aprobarea efectuării acestora, se vor hotărî de comisii special constituite de conducerea spitalului.

În cazul prelevarii de tesuturi și organe de la decedati, confirmarea morții acestora se face de cel puțin doi medici membri ai comisiei și de un medic legist, concluziile consemnindu-se într-un proces-verbal.

Articolul 138

Pentru asigurarea sănătății populației sînt utilizați, în scop profilactic, curativ și de recuperare, factorii curativi naturali de pe teritoriul tarii, apele minerale, apele termale, lacurile, namolurile, gazele terapeutice și factorii climatici.

Articolul 139

Unitățile sanitare au obligația de a utiliza factorii curativi naturali pentru păstrarea și promovarea stării de sănătate a populației, creșterea puterii de apărare a organismului, prevenirea imbolnavirilor, adaptarea mai adecvată a acestuia la condițiile de viața și de muncă, precum și pentru asistența medicală de recuperare a capacității de muncă.

Articolul 140

Stațiunile balneare sînt localități care dispun de substanțe minerale eficiente în terapeutică, științific recunoscute, avînd o organizare ce permite acordarea asistenței medicale balneare.

Stațiunile climatice sînt localități care dispun de factori climatici favorabili și condiții ce asigura reconfortarea, întărirea sănătății și capacității de muncă a cetățenilor.

Stabilirea localităților care dispun de factori naturali de cura și se organizează ca stațiuni balneare, climatice sau balneoclimatice se face prin decret prezidential, la propunerea comitetelor executive ale consiliilor populare județene și a Ministerului Sănătății.

Articolul 141

Ministerul Sănătății răspunde de utilizarea rațională a factorilor curativi naturali, conduce, organizează și controlează modul de asigurare a asistenței medicale ce se acordă în unitățile din stațiunile balneare, climatice și balneoclimatice.

De asemenea, Ministerul Sănătății stabilește pentru fiecare stațiune în parte, în raport cu importanța acesteia și calitățile terapeutice ale factorilor curativi naturali, profilul de tratament al stațiunii, tipul, capacitatea și structura bazelor de tratament și a unităților sanitare din stațiunile balneare, baremurile de dotare cu instalații și aparatura de specialitate, precum și metodologia de tratament.

Articolul 142

Personalul sanitar din stațiunile balneoclimatice are, în principal, următoarele obligații:

a) stabilește forma și stadiul de boala a persoanelor venite în stațiune și prescrie tratamentul preventiv, terapeutic sau de recuperare, folosind cu precădere factorii curativi naturali specifici stațiunii;

b) introduce în tratament, pe lîngă factorii curativi naturali specifici și alți factori asociați, odihna activa, miscarea, cultura fizica medicală, regimul alimentar adecvat;

c) controlează respectarea normelor de igiena în bazele de tratament, aplicarea corecta a metodologiei de cura stabilită de Ministerul Sănătății, precum și aplicarea normelor de exploatare, de protecție sanitară și de gospodărire a izvoarelor minerale, lacurilor și namolurilor terapeutice;

d) efectuează, cu sprijinul unităților de cercetare, studii de eficienta și fundamentare științifică a metodologiei de tratament cu factori naturali curativi specifici stațiunii,în vederea largirii și perfecționării continue a utilizării acestora.

Articolul 143

Sanatoriile, bazele de tratament și celelalte unități care asigura asistența medicală balneara și climatica funcționează în subordinea direcțiilor sanitare și, după caz, a Ministerului Sănătății.

Casele de odihnă cu baze de tratament care aparțin altor organe centrale, organizații de masa sau obștești din subordonate din punct de vedere al asistenței medicale direcțiilor sanitare județene și a municipiului București sau, după caz, Ministerului Sănătății.

Articolul 144

Ministerul Sănătății împreună cu Uniunea Generală a Sindicatelor, Ministerul Turismului și celelalte organe centrale și locale vor asigura utilizarea integrală, pe toată durata anului, a capacităților de cazare și tratament din stațiunile balneare și climatice.

Articolul 145

Răspunderea privind prospectarea, exploatarea și protecția factorilor naturali balneari și climatici revine Ministerului Sănătății, Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, Consiliului Național al Apelor și Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare.

Articolul 146

Ministerul Sănătății răspunde de cercetarea medicală și protecția sanitară a substanțelor minerale terapeutice, în care scop:

a) organizează, coordonează și controlează cercetarea medicală, stabilind caracterul de factori curativi naturali, valoarea și indicațiile lor terapeutice;

b) elaborează norme tehnice privind stabilirea perimetrelor de protecție sanitară a stațiunilor balneoclimatice, precum și norme unitare de utilizare a substanțelor minerale terapeutice și controlează modul de aplicarea a acestora;

c) stabilește indicațiile și contraindicatiile în consumul alimentar al apelor minerale imbuteliate;

d) autoriza folosirea substanțelor minerale, terapeutice și a derivatelor lor în tratamentul balnear, industrializarea și comercializarea acestora.

Articolul 147

Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei răspunde de cercetarea geologica, extragerea rațională și protecția hidrogeologica a substanțelor minerale terapeutice, în care scop:

a) organizează, coordonează și controlează cercetarea geologica, în vederea identificarii rezervelor de substanțe minerale terapeutice și stabilirii caracterului de zacamint al acestora, precum și cercetările necesare instituirii perimetrului de protecție hidrogeologica;

b) autoriza, cu acordul Ministerului Sănătății, punerea în exploatare, sistarea temporară sau oprirea definitivă a exploatării de substanțe minerale terapeutice.

Articolul 148

Consiliul Național al Apelor răspunde de cercetarea și exploatarea hidrologica a lacurilor terapeutice și autoriza, cu acordul Ministerului Sănătății, punerea în exploatare sau sistarea temporară ori definitivă a exploatării acestor lacuri.

Articolul 149

Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare răspunde de valorificarea apelor minerale pentru consumul public și asigura îmbunătățirea tehnologiei de imbuteliere, în scopul menținerii calităților naturale ale apelor minerale imbuteliate.

Articolul 150

Exploatarea factorilor curativi naturali se face pe baza documentației elaborate potrivit normelor de conținut stabilite de Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei împreună cu Ministerul Sănătății și Consiliului Național al Apelor.

Documentațiile de exploatare trebuie să stabilească condițiile de protecție, extragere și menținere a echilibrului natural al unui zacamint și să asigure folosirea cu maxima eficienta a substanțelor minerale din cadrul perimetrului de protecție.

Rezervele de substanțe minerale terapeutice și volumul exploatabil al acestora se confirma de către Comisia Republicană de Rezerve Geologice, pe baza documentațiilor geologice întocmite de unitățile care cercetează sau exploatează zacamintele respective.

Articolul 151

Documentația prevăzută la art. 150 se întocmește de unitatea care exploatează substanțe minerale terapeutice.

Documentația se avizează, în mod obligatoriu, de către Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei, Ministerului Sănătății și Consiliul Național al Apelor și se aproba de Consiliul de Miniștri.

Unitățile care nu au întocmite documentațiile privind exploatarea și valorificarea substanțelor minerale terapeutice sînt obligate să le elaboreze și să le supună aprobării în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Articolul 152

Unitățile care exploatează factori curativi naturali răspund de aplicarea întocmai a prevederilor documentațiilor de exploatare a substanțelor minerale terapeutice și au obligația să asigure urmărirea dinamica a parametrilor calitativi și cantitativi ai zacamintului, sa mențină în perfecta stare de funcționare instalațiile de captare, acumulare și distribuție a substanțelor minerale terapeutice și sa sesizeze de îndată organele competente în cazul apariției unor fenomene de degradare.

Unitățile care cercetează sau exploatează factori naturali curativi sînt obligate sa păstreze echilibrul natural al zacamintului, să respecte condițiile stabilite prin perimetrele de protecție hidrogeologica și sanitară, sa nu modifice condițiile naturale și terapeutice ale solului și lacurilor.

Articolul 153

Amplasarea oricăror construcții sau executarea de lucrări industriale și edilitar-gospodărești în perimetrul de protecție hidroenergetica se efectuează pe baza documentațiilor de sistematizare a localităților balneoclimatice, aprobate potrivit legii. Elaborarea acestor documentații se face cu avizul prealabil al Ministerului Minelor, Petrolului și Geologiei, iar în perimetrele de protecție a lacurilor terapeutice, și al Consiliului Național al Apelor.

Articolul 154

Amplasarea de construcții noi pentru dezvoltarea stațiunilor balneare și balneoclimatice se avizează de Ministerul Sănătății și se realizează potrivit schitelor de sistematizarea a acestora.

Articolul 155

Consiliile populare județene sînt obligate, potrivit legii, sa ia măsuri pentru interzicerea oricăror activități sau lucrări ce pot dăuna factorilor curativi naturali sau bunei desfășurări a tratamentului și să asigure condițiile igienice și edilitare de funcționare necesare.