Decizia nr. 29/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Liviu Stamate în Dosarul nr. 10.173/2000 al Judecătoriei Iași, având ca părți pe autorul excepției și pe Lucian Ionita Constantin și Spitalul Clinic de Urgenta Iași.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca fiind neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile cuprinse în art. 37 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

nu este încălcat dreptul fundamental al persoanei la integritate fizica. În acest sens este și jurisprudenta Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 10.173/2000, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca refuzul unei persoane de a se supune la recoltarea probei de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate să atragă răspunderea sa penală, câtă vreme dreptul la integritatea sa fizica este garantat de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile art. 37 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

contravin prevederilor art. 22 din Constituție, deoarece prelevarea de sânge presupune lezarea integrității fizice a persoanei. Se considera ca în condițiile în care conducerea autovehiculelor de către persoane aflate sub influența alcoolului trebuie incriminata și sancționată, proba stării de intoxicatie alcoolică a persoanei se poate face și prin alte mijloace decât prelevarea de sânge, avându-se în vedere ca "sunt persoane care suferă de fobii medicale, existând, totodată, pericolul infestarii cu HIV, hepatita sau agenți patogeni". Se mai arata ca dispozițiile

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966

sunt criticabile, deoarece, în situația în care se referă exclusiv la prezenta alcoolului în sânge, punerea în evidenta a cantității de alcool nu se poate face decât prin prelevarea de sânge și analiza acestuia. Este criticata totodată Decizia Curții Constituționale nr. 142 din 5 octombrie 1999 prin care a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 . În opinia autorului excepției Curtea Constituțională în mod greșit a apreciat ca alcoolemia poate fi stabilită și pe baza altor probe biologice, câtă vreme aceasta stare este inteleasa ca "îmbibație alcoolică în sânge", iar prin "probe biologice" legiuitorul a avut în vedere exclusiv proba de sânge.

Judecătoria Iași, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispoziția

art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966

nu este relevanta pentru soluționarea cauzei, deoarece inculpatul a fost trimis în judecata pentru conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul pe drumurile publice. Or, pentru dovedirea acestei stări organele de cercetare penală au la dispoziție alte mijloace decât recoltarea de probe de sânge. De aceea, în opinia instanței, "nu interesează constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestei dispoziții". În ceea ce privește dispoziția alin. 3 al

art. 37 din Decretul nr. 328/1966

instanța considera ca aceasta are legătură cu soluționarea cauzei și deci "este importanța constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestor prevederi". Deși Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 , în cauza de fața, arata instanța, se pune în discuție și constituționalitatea dispozițiilor art. 52 din același decret. Acest articol constituie o explicație a dispozițiilor art. 37 alin. 3, referindu-se concret la imbibatia alcoolică în sânge, care nu poate fi stabilită decât prin prelevarea de probe de sânge. "Cum aceasta se face prin punctie cu seringa în vena, se aduce atingere integrității fizice a persoanei, atât în mod direct, cat și indirect, prin posibilitatea contaminarii, incalcandu-se astfel prevederile art. 22 din Constituție." În concluzie, instanța apreciază ca dispozițiile

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966

sunt neconstituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966 , în raport cu dispozițiile art. 22 din Constituție, este neîntemeiată. Prin incriminarea sustragerii conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu este încălcat dreptul fundamental al persoanei la integritate fizica, prevăzut în art. 22 din Constituție. Împotriva voinței conducătorului de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influența băuturilor alcoolice, nu se acționează prin forta sau prin alte mijloace pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, ci persoana este invitata să se prezinte în acest scop la o unitate sanitară, indeplinindu-și astfel o obligație legală.

Guvernul apreciază ca prelevarea sângelui, privită numai prin prisma dispozițiilor art. 22 din Constituție, ar putea fi considerată ca o lezare a integrității fizice a persoanei. Dar aceste dispoziții trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constituție. În acest fel obligației de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei "îi corespunde o nevoie socială, proporțională", și anume asigurarea circulației rutiere, a securității participanților la traficul rutier. Se invoca în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 142 din 5 octombrie 1999.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 37 și 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, care au următorul conținut:

- Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se afla în stare de ebrietate se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacă persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";

- Art. 52: "Imbibatia alcoolică în sânge atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule când este de cel puțin 1 la mie."

Se susține ca aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor art. 22 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Dreptul la viața, precum și dreptul la integritate fizica și psihică ale persoanei sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi supus torturii și nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."

Autorul excepției susține, în esenta, ca prevederea alin. 3 al art. 37, și anume "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei", are, în mod exclusiv, semnificatia de recoltare a probei de sânge, ceea ce presupune încălcarea dreptului la integritate fizica al persoanei.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37, precum și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 , Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata.

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, asupra constituționalității dispozițiilor art. 37 alin. 3, în corelatie cu cele ale alin. 1, precum și cu dispozițiile

art. 52 din Decretul nr. 328/1966 . Cu acel prilej Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a constatat ca prevederile art. 37 și ale art. 52 din decret nu încalcă dreptul la integritate fizica al conducătorilor de autovehicule, cărora li se solicită să se prezinte la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În motivarea acestei soluții s-a arătat ca "[...] prin recoltarea probelor biologice nu i se poate cauza conducătorului auto o durere sau suferințe puternice, de natura fizica sau psihică, în scopul de a obține mărturisiri sau informații. Operațiunea de recoltare a probelor biologice nu se face de un agent al autorității publice, respectiv de organul de poliție, ci de către un personal medical de specialitate, în instituții spitalicești dotate cu mijloace medicale".

Aceste considerente cuprinse în Decizia nr. 142/1999 își mențin valabilitatea și în prezenta cauza.

Curtea retine, de asemenea, ca stabilirea imbibatiei alcoolice se face, de regula, pe baza analizei sângelui recoltat de la conducătorul auto cu privire la care exista indicii ca a condus sub influența alcoolului. Când aceasta recoltare nu este obiectiv posibila, pot fi efectuate alte examene de laborator, ca de exemplu alcooluria. În ipoteza în care conducătorul auto - îndreptățit, în raport cu maladia de care suferă, sa nu accepte sa i se recolteze sânge - nu consimte sa i se recolteze o alta proba biologica, refuzul sau devine nejustificat.

În aceste condiții dreptul la integritate fizica este respectat, iar dispoziția legală cu privire la obligația persoanei care conduce un autovehicul pe drumurile publice, aflată sub influența băuturilor alcoolice, de a se prezenta la unitatea medicală pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei are ca finalitate apărarea drepturilor și libertăților celorlalți cetățeni, a vieții, integrității corporale și sănătății, precum și a altor valori angajate în traficul rutier.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966

și în unanimitate pentru celelalte dispoziții legale,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 37 și ale

art. 52 din Decretul nr. 328/1966

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Liviu Stamate în Dosarul nr. 10.173/2000 al Judecătoriei Iași.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2001.