Decizia nr. 37/2001

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.725/1998 al Tribunalului București Secția comercială.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, consilier juridic Gabriel Lupascu, lipsind Agenția de Valorificare a Activelor Bancare din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Societății de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau, având cuvântul, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, invocand următoarele argumente:

- emiterea

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

s-a făcut în lipsa unei legi speciale de abilitare care să prevadă posibilitatea Guvernului de a modifica normele de procedura privind realizarea unor creanțe, ceea ce contravine dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Constituție;

- prin actul normativ criticat s-a modificat competența materială a instanțelor judecătorești și procedurile de executare silită, incalcandu-se prevederile constituționale ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", iar nu prin legi și ordonanțe, precum și pe cele ale art. 72 alin. (3) lit. h) care prevăd ca organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege;

- sunt contrare dispozițiilor art. 41 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție prevederile ordonanței referitoare la: procedura specială de urmărire și executare silită a creanțelor deținute de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare; soluționarea contestațiilor împotriva executării efectuate de agenții administrativi aflați în subordinea creditorului și care nu beneficiază de calitatea de agent neutru a executorilor judecătorești; termenele de prescripție prelungite; încălcarea principiului tempus regit actum; introducerea unor condiții noi pe care părțile nu au putut să le prevadă la momentul încheierii contractului; crearea unor drepturi mai mari pentru Agenția de Valorificare a Activelor Bancare decât cele pe care le avea cedentul la momentul efectuării cesiunii.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3), art. 41 alin. (2) și în art. 134 alin. (2) lit. a).

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 30 noiembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.725/1998, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" S.A. din Bacau într-un proces civil având ca obiect opoziția la executare, formulată de autorul excepției în contradictoriu cu Societatea Comercială BANCOREX - S.A. din București, în ale carei drepturi s-a subrogat Agenția de Valorificare a Activelor Bancare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

încalcă prevederile constituționale ale art. 107 alin. (3), privind emiterea ordonanțelor, ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, ale art. 72 alin. (3), în conformitate cu care organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se face prin lege, ale art. 41 alin. (2), privind ocrotirea egala a proprietății, și ale art. 134 alin. (2) lit. a), referitoare la libertatea comerțului.

Tribunalul București - Secția comercială, contrar prevederilor

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. În temeiul dispozițiilor legale menționate, precum și în conformitate cu art. 15 din regulamentul sau de organizare și funcționare Curtea Constituțională a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanței de judecată, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitări până la data pronunțării prezentei decizii. Ulterior, prin adresa înregistrată sub nr. 688 din 23 februarie 2001, instanța de judecată și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece "prin ordonanța se modifica competența materială a instanțelor judecătorești, incalcandu-se astfel principiul constituțional al ierarhiei actelor juridice. În alți termeni,

art. 7 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

modifica art. 2 alin. 1 lit. a) și implicit art. 3 din Codul de procedură civilă, în sensul că se instituie competența de prima instanța a Curții de Apel pentru anumite cereri în materie comercială".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999. Ulterior sesizării Curții Constituționale actul normativ criticat a fost modificat și completat prin ordonanțele de urgenta ale Guvernului nr. 25/2000 și nr. 166/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 3 aprilie 2000 și, respectiv, nr. 523 din 24 octombrie 2000.

Autorul excepției considera ca actul normativ criticat încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 107 alin. (3): "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.";

- Art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege. [...]";

- Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând actul normativ criticat prin raportare la prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.

I. Referitor la prima critica de neconstituționalitate Curtea constata ca

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală și ale

art. 1 lit. D din Legea nr. 140/1999

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, în domeniul intitulat "Finanțe, contabilitate, taxe, accize, impozite, tarife și amenzi cu caracter administrativ", pct. 29 "Măsuri pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat". Reglementarea prin ordonanța a unei proceduri speciale pentru realizarea creanțelor bancare neperformante preluate de Agenția de Valorificare a Activelor Bancare și pentru soluționarea litigiilor și cererilor de orice natura în legătură cu aceste creanțe, precum și pentru executarea silită se încadrează în domeniul de abilitare prevăzut de

Legea nr. 140/1999 , și anume în categoria măsurilor care se impun pe linia reformei, în cadrul efortului de restructurare a unor bănci cu capital de stat. Astfel fiind, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă sub acest aspect.

II. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 125 alin. (3) din Constituție, se constată că prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

prin raportare la acest text constituțional. În motivarea deciziei s-a arătat ca "prin conținutul sau

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

reglementează procedura executării creanțelor neperformante preluate la datoria publică, cuprinzând norme de procedura privind executarea, precum și unele norme de competența, care deroga de la dispozițiile Codului de procedura civilă, ca și de la alte dispoziții cuprinse în legi speciale. Prin aceasta însă ordonanța nu încalcă normele constituționale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, <<Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege>>. Conform acestei dispoziții constituționale legea privind competența și procedura nu este, în sensul Constituției, lege organică, ci lege ordinară, astfel ca norme în aceste materii pot fi stabilite și prin ordonanțe date în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament". Pe de altă parte se constată că

Ordonanța Guvernului nr. 55/1999

nu reglementează organizarea instanțelor judecătorești, astfel cum susține autorul excepției prin trimitere la dispozițiile constituționale ale art. 72 alin. (3) lit. h), ci numai o procedură de executare silită, astfel încât susținerile autorului excepției sunt neintemeiate.

III. Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 41 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece instituirea unei proceduri de executare silită pentru valorificarea unor creanțe neonorate la termen nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, iar pe de altă parte, asigurarea libertății comerțului de către stat nu înseamnă exonerarea agenților economici de la plata datoriilor.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 55/1999

privind executarea silită a creanțelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare "Moldova" - S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.725/1998 al Tribunalului București - Secția comercială.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2001.